Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 104/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2016 în dosarul nr. 104/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
C. DE A. BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.104/C
Ședința publică din data de 19.02.2016
C. constituită din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă C. de A. București a fost reprezentat prin procuror M. N..
Pe rol, soluționarea contestației în anulare declarată de condamnatul D. S. împotriva deciziei penale nr.562/01.08.2014, pronunțată de C. de A. București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat D. S., personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat C. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul nr._/3/2014 al Tribunalului București - Secția I Penală, împreună cu dosarele componente, după care;
Întrebat fiind, contestatorul-condamnat D. S. personal, precizează că obiectul cauzei este contestația în anularea formulată împotriva deciziei penale nr.562/01.08.2014, pronunțată de C. de A. București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2014, contestație pe care o menține.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, în temeiul dispozițiilor art. 431 alin.1 Cod procedură penală, C. pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare astfel formulate.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat D. S., având cuvântul, solicită admiterea contestație în anulare, având în vedere motivele expuse pe larg, în scris.
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul dispozițiilor art.431 Cod de procedură penală, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, având în vedere că motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod de procedură penală.
Contestatorul-condamnat D. S., personal, în ultimul cuvânt, precizează că la CEDO există proba falsului, respectiv al judecătorilor care deja s-au pronunțat. În acest sens, cu încuviințarea instanței depune la dosar un înscris.
Solicită să se constate că pedeapsa a fost calculată greșit, în sensul că este mai mică și că deja a executat-o, motiv pentru care trebuie pus în libertate. În cazul în care ar fi pus în libertate, nu mai are nicio pretenție.
Dezbaterile declarându-se închise, C. reține cauza în pronunțare.
C.,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2016 pe rolul Curții de A. București – Secția I penală sub număr de dosar_ persoana condamnată D. S. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 562/01.08.2014 a Curții de A. București – Secția a II-a penală.
Cererea a fost înaintată de contestator Înaltei Curți de Casație și Justiție unde a fost înregistrată la data de 02.02.2016, după care, prin adresa din data de 08.02.2016, aceasta a fost înaintată Curții de A. București spre competentă soluționare.
În cuprinsul cererii contestatorul a invocat că, în motivarea deciziei, judecătorul a falsificat criticile formulate de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, adăugând cuvinte și expresii, transformând aceste critici într-un acord, ajungându-se astfel ca, în loc să fie pus în libertate, să se stabilească o pedeapsă rezultantă de 10 ani 4 luni și 1327 zile închisoare.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit Tribunalul București, prin sp. nr. 1545/23.05.2014, a contopit două pedepse, aplicând eronat Noul Cod penal ca și lege penală mai favorabilă. Modalitatea de contopire ca și omisiunea deducerii perioadelor executate anterior au fost criticate de Ministerul Public, judecătorul din cadrul Curții de A. București falsificând aceste critici, adăugând mențiunea privind faptul că legea aplicabilă și favorabilă inculpatului este legea nouă atâta vreme cât se poate impune aplicarea unor sporuri maxime de pedeapsă.
Contestația în anulare nu a fost motivată în drept.
La prezentul termen de judecată, la solicitarea instanței, contestatorul a precizat expres obiectul cererii sale ca fiind contestație în anulare.
Analizând actele dosarului, instanța reține că prin sp. nr. 1545/23.05.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014 s-au hotărât următoarele: a fost admisă în parte cererea de contopire formulată de condamnatul D. S.; s-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sp. nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin dp. nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ sunt concurente cu cele pentru care petentul a fost condamnat prin sp. nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C. definitivă la 02.09.2011 a Curții de A. C.; a fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin sp. nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin dp. nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ în pedepsele componente: pedeapsa de 783 zile închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 47 C.p. rap. la art. 244 al. 1, 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a C.p.1969 toate cu aplic. 5 C.p., pedeapsa de 783 zile închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 al. 1 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969 și art. 5 C.p., pedeapsa de 783 zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 290 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 și 37 lit. a C.p.1969, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 29 al. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969 și art. 5 C.p., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile; s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată prin sp. nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C. definitivă la 02.09.2011 a Curții de A. C. în pedepsele componente indivizibile, astfel cum au fost stabilite prin sp. nr. 1462/2012 a Judecătoriei V. definitivă prin dec. pen. nr. 71/R/13.03.2013 a Tribunalului V., respectiv: pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sp. nr. 215 al. 1, 2, 3 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a c.p. 1969 și 320 ind. 1 c.p.p. 1968, pedeapsa de 783 zile închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 c.p.1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.p. 1969 și 320 ind. 1 C.p.p.1968, pedeapsa de 783 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 al. 1 c.p.1969 cu aplic. art. 37 lit. a C.p.1969; s-a constatat că faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sp. nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin dp. nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ sunt în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea aplicată prin sp. nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 14.01.2006; s-a făcut aplicarea art. 5 C.p. și în consecință în baza art. 39 al. 1 lit. b C.p. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău definitivă la 02.04.2014 prin dp. nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C. definitivă la 02.09.2011 a Curții de A. C.; s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 4 ani, 3 luni și 28 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 9 ani, 3 luni și 28 de zile închisoare pe lângă care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile; în temeiul art. 43 al. 2 C.p. s-a adăugat restul de 3 ani, 3 luni și 21 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă stabilită prin sp. nr. 1462/21.12.2012 a Judecătoriei V., în care a fost contopită pedeapsa aplicată prin sp. nr. 179/2005 a Tribunalului G., definitivă la data de 14.01.2006, în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 12 ani, 7 luni și 19 zile închisoare, pe lângă care aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile; s-au interzis pe durata executării drepturile accesorii prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a și b C.p.; s-a dedus perioada executată de la 23.01.2008 la la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi; s-a dispus anularea MEPI nr. 110/D/02.04.2014 și emiterea unui nou mandat conform prezentei; s-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei să fie avansat din fondurile MJ; cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin dp. nr. 562/CO/01.08.2014 pronunțată de C. de A. București- Secția a II- a Penală în dosarul nr._/3/2014 (2405/2014) s-au decis următoarele: în baza art. 425/1 alin. (7) pct.2 lit. a) C. proc. pen. a fost admisă contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, a fost desființată în parte hotărârea atacată, respectiv sp. nr. 1545 din 23.05.2014 (dosar nr._/3/2014) a Tribunalului București - Secția I penală și, rejudecând, s-a înlăturat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.1969 pe o durată de 783 zile, din cadrul operațiunii de descontopire a pedepsei aplicate prin sp. nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău; s-a făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință, în baza art.40 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 55/D/2012 din data de 06.03.2012 a Tribunalului Bacău - Secția penală, definitivă prin dp. nr. 1166 din 02.04.2014 a ÎCCJ- Secția penală, și nr. 684/28.06.2011 a Judecătoriei C., definitivă prin Dp. nr.712/P/2012 din 2.09.2011 a Curții de A. C. - Secția penală, în sensul că s-a aplicat petentului D. S. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din restul pedepselor concurente, respectiv 9 luni și 1305 zile, rezultând pedeapsa de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare; în temeiul art. 43 alin. (2) C.pen. s-a adăugat pedeapsa rezultată de 5 ani, 9 luni și 1305 de zile închisoare la restul de 4 ani 7 luni și 22 de zile rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă aplicată prin sp. nr. 179 din 4.04.2005 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2006 (de 8 ani închisoare, ca urmare a modificărilor aduse prin sp. nr. 371/1.02.2014 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin necontestare la 6.02.2014), în final condamnatul urmând a executa pedeapsa de 10 ani, 4 luni și 1327 zile închisoare; în baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și g) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani; în baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat condamnatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) Cod penal; s-a dedus din durata pedepsei pronunțate perioada executată de la 23.01.2008 la 1.02.2014 și de la 04.04.2014 la zi; s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate; în baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat D. S.; în baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul-condamnat D. S. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat; în baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Condamnatul a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii a Curții de A. București, motivată conform celor expuse mai sus.
Analizând cererea formulată, instanța reține că, în conformitate cu art. 431 al. 2 Cpp, la analiza admisibilității în principiu a contestației în anulare se verifică, printre altele, dacă motivul pe care se sprijină este dintre ele prevăzute de art. 426 Cpp.
Conform art. 426 Cpp se poate formula contestație în anulare în următoarele situații:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În speță, conform expunerii motivelor din cuprinsul cererii formulate, contestatorul invocă în principal săvârșirea unor infracțiuni de fals (fals material și fals intelectual) de către judecătorul cauzei, prin modificarea concluziilor formulate în cauză de procuror și de către condamnatul însuși. O astfel de situație de fapt, chiar dacă ar fi reală, nu se regăsește printre motivele expuse mai sus care permit formularea unei contestații în anulare, cele relatate de petent neputând fi încadrate în nici unul dintre cazurile prevăzute de lege.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv reieșind din cererea formulată de contestator, respectiv alegerea în mod eronat a Noului Cod penal ca și lege penală mai favorabilă ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse mai mari, de asemenea nu este prevăzut de lege ca reprezentând un motiv care să permită admiterea unei contestații în anulare. Eventualele erori existente în hotărârile definitive pot fi îndreptate prin intermediul căilor extraordinare de atac prevăzute de lege doar în măsura în care acestea pot fi încadrate în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege pentru fiecare dintre aceste căi de atac. Or, în ceea ce privește contestația în anulare, după cum rezultă din prevederile art. 426 C.p.p., aceasta nu permite desființarea unei hotărâri pentru eventuale erori ale instanței la momentul pronunțării soluției în cauză (cu excepția motivului prevăzut la litera b vizând pronunțarea unei soluții de condamnare deși la dosar existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal).
Față de toate acestea, C. constată că motivele invocate de contestator, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii, nu se încadrează în cele prevăzute de lege, prin urmare nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de art. 426 al. 1 lit. b Cp, motiv pentru care va respinge contestația în anulare formulată în cauză ca inadmisibilă.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 230 din care suma de 130 lei onorariu apărător desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 rap. la art. 426 C.p.p. respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul D. S. împotriva dp. nr. 562/01.08.2014 a Curții de A. București – Secția a II-a penală.
În baza art. 275 al. 2 Cpp obligă contestatorul la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 130 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2016.
PREȘEDINTE,
C. M. M. GREFIER,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
15.03.16 4 ex.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 301/2016. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 319/2016. Curtea de... → |
|---|
