Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 379/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 379/2016
Dosar nr._
RO M Â N I A
C. DE A. BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 379/A
Ședința publică din data de 29 februarie 2016
C. constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de A. București este reprezentat de procuror I. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații V. D. D. (pe latură penală) și S. R. B. (pe latură civilă) și de părțile civile S. A. și B. A. I. (pe latură civilă) împotriva sentinței penale nr.1616 din data de 2.10.2015 pronunțată de T. București – Secția I Penală în dosarul nr._ (disjuns din dosarul nr._ ).
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 03.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, C. stabilind pronunțarea la data de 17.02.2016 și amânând pronunțarea la data de 29.02.2016 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1616 din data de 02.10.2015 pronunțată în dosarul nr._ (disjuns din dosarul nr._ ), T. București – Secția I Penală a condamnat-o pe inculpata V. D. D. [fiica lui A. și N., născut la data de 14.07.1974 în oraș V., jud. Teleorman, domiciliată în ., CNP_] în baza art.269 Cod penal la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului iar în baza art.383 alin.1 Cod penal la pedeapsa de 1an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de profanare de cadavre sau morminte.
În baza art.38 alin.1 Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatei, căreia i s-a dat spre executare pedeapsa de 2 ani si 3 luni în regim de detenție, pedeapsa stabilită în condițiile art.39 alin.1 lit.b Cod penal.
În baza art.72 Cod penal s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 06.09.2014 la zi.
În baza art. 399 Cod pr.penală a fost menținută starea de arest a inculpatei.
S-a luat act că partea vătămată I. C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art.397 Cod pr.penală au fost admise, în parte, acțiunile civile exercitate de părțile civile B. A. I. și S. A. și a fost obligat inculpatul S. R. B. la plata sumei de 6.268 lei daune materiale către partea civilă B. A. I. și la câte 80.000 euro daune morale (în echivalent lei, stabilit în funcție de cursul oficial de schimb al BNR de la data plății) către părțile civile B. A. I. și S. A..
Au fost obligați inculpații S. G. și V. D. D., în solidar, la câte 3.000 euro fiecare - daune morale (în echivalent lei stabilit în funcție de cursul oficial de schimb al BNR de la data plății) către partea civilă S. A. (daune ocazionate de săvârșirea infracțiunii prev.de art. 383 alin.1 Cod penal).
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă a părții civile B. A. I. față de inculpații T. M. G. și T. C. C..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că în ziua de 22.07.2014 și în cursul lunii august 2014, inculpata V. D. D. i-a acordat ajutor inculpatului S. R. B. - autorul infracțiunii de omor săvârșită în noaptea de 20/21.07.2014 asupra victimei B. M. L. - în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia pentru fapta comisă, prin înlesnirea ascunderii cadavrului în zona unei bălți dintre localitățile Drăgănești-V. și Văceni, jud. Teleorman, pe marginea drumului E70, precum și prin profanarea cadavrului, în sensul disecării parțiale în scopul accelerării procesului de putrefacție, fiind ajutată în acest scop de către inculpații S. R. B. și S. G. care i-au indicat locul unde cadavrul era ascuns (respectiv în zona unei bălți dintre localitățile Drăgănești-V. și Văceni, jud. Teleorman, pe marginea drumului E70) și au transportat-o la locul săvârșirii faptei cu autoturismul marca Dacia L. aparținând inculpatului S. G..
Prin declarația dată în fața instanței, inculpata a recunoscut comiterea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, declarație care s-a coroborat cu declarațiile date, în calitate de inculpați, de către S. G. și S. R. B.. În schimb, inculpata a negat săvârșirea infracțiunii prev.de art.383 alin.1 Cod penal, a cărei comitere a rezultat din următoarea succesiune a evenimentelor:
În data de 22 iulie 2014, inculpatul S. R. B. i-a povestit tatălui său, S. G. cele întâmplate iar acesta i-a spus că „va încerca să-l scape”. În aceeași zi inculpatul S. R. B. a mers împreună cu tatăl său în zona bălții din județul Teleorman, arătându-i acestuia, din șosea, locul cu stuf unde ascunsese cadavrul. Ulterior, cei doi inculpați au mers la locuința inculpatei V. D. D. (prietena inculpatului S. G.) din localitatea Blejești, jud. Teleorman, pentru a-i cere ajutorul în vederea evitării tragerii la răspundere penală a lui S. R. B.. Cu ocazia acestei întâlniri, inculpata V. D. D., aflând despre fapta de omor comisă de S. R. B., a decis să-l ajute pe acesta și i-a cerut să o transporte la locul unde a ascuns cadavrul. Totodată, inculpata V. D. D. a luat de la domiciliu un cuțit în scopul de a diseca cadavrul.
Cei trei inculpați au mers cu autoturismul marca Dacia L., aparținând inculpatului S. G., în zona bălții dintre localitățile Drăgănești V. și Văceni, județ Teleorman, unde era ascuns cadavrul victimei, ocazie cu care inculpata V. D. D. a disecat parțial cadavrul, în scopul accelerării procesului de putrefacție. După consumarea faptei, cei trei inculpați s-au întors la domiciliul inculpatei V. D. D. unde aceasta s-a spălat și s-a schimbat de haine. De asemenea, inculpata a aruncat cuțitul și hainele (pe care anterior le-a introdus într-o pungă din plastic) în toaleta din curte. După mai multe zile, în cursul lunii august 2014, inculpata a demontat cabina toaletei și a astupat groapa acesteia, construind o nouă toaletă în apropiere.
Având în vedere declarația inculpatului S. R. B. din care a rezultat că în fosta toaletă din curtea inculpatei V. D. D. s-ar putea găsi cuțitul și hainele descrise anterior, la data de 06.09.2014 a fost efectuată o percheziție domiciliară la locuința acesteia din ., ocazie cu care s-a procedat la identificarea fostei toalete (hazna) situată în partea de sud - vest a proprietății, iar cu ajutorul unui excavator au fost săpată zona respectivă, unde, la adâncimea de 1 - 1,5 metri, a fost descoperită o pungă din material plastic de culoare alb translucid cu motive florale pe una din fețe de culoare roșu și verde (înnodată cu două noduri simple), conținând mai multe obiecte de îmbrăcăminte.
S-a constatat că susținerile celor doi inculpați, tată și fiu, au fost constante și au condus chiar la ridicarea de la locuința inculpatei a mai multor mijloace de probă.
Judecătorul cauzei pe fond a apreciat că nu există, în pofida susținerilor inculpatei, motive de îndoială cu privire la sinceritatea acestora, cu atât mai mult cu cât ei au recunoscut infracțiuni mult mai grave (cum ar fi omorul, instigarea la violare de domiciliu ori la distrugere, sau chiar complicitatea la profanare de morminte ori cadavre), astfel încât nu s-ar explica logic, de ce ar incrimina-o pe inculpată.
Mai mult decât atât, inculpatul S. G. a fost testat poligraf (este drept pentru infracțiunea de instigare la distrugere) și a trecut testul, nefiind detectate modificări specifice comportamentului simulat, lucru care constituie iar un indiciu, indirect ce-i drept, în privința sincerității sale în ceea ce privește faptele inculpatei V. D. D..
Judecătorul cauzei pe fond a mai menționat că și raportul de necropsie efectuat în cauză a confirmat susținerile inculpaților în sensul că nu exclude ca unele din leziunile existente să se fi produs ulterior omorului, prin mecanismul descris de cei doi inculpați (lovirea cadavrului cu cuțitul de către inculpata V. D. D.).
S-a mai menționat și că față de aceste concluzii științifice și în lipsa oricăror alte probe, rămân simple speculații susținerile apărării că leziunile nu s-ar fi putut produce astfel și că, pe cale de consecință, inculpata nu ar fi autoarea faptei.
Vinovăția inculpatei cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.383 alin.1 Cod penal, a reieșit și din faptul că, spre deosebire de declarațiile inculpaților S. G. și S. R. B. care au acuzat-o constant și în linii mari în același fel de săvârșirea respectivei infracțiuni, inculpata a dat declarații radical diferite cu privire la implicarea sa în cauză.
Astfel, în declarația sa din cursul urmăririi penale (filele 99-100, vol.II d.u.p.), inculpata a negat total implicarea sa în cauză, declarând că nu cunoaște nimic de ascunderea vreunui cadavru.
În declarația de la filele 94-95 d.u.p., a recunoscut că are cunoștință de crimă și a arătat că nu a aruncat niciodată o pungă cu haine sau un cuțit în WC (bunuri găsite cu ocazia percheziției), precizând totodată că nu a văzut ca inculpații S. G. ori S. R. B. să arunce respectivele obiecte în WC.
În declarația de la filele 92-93, inculpata a recunoscut deplasarea la balta unde era cadavrul, dar a acreditat ideea (susținută și în fața instanței) că inculpații S. G. și S. R. B. ar fi aruncat cuțitul în WC.
De asemenea, inculpata a susținut (alt element de noutate) că a aruncat hainele în WC, dar că a făcut acest lucru la sugestia inculpatului S. G. (lucru pe care l-a susținut și în instanță).
Și cu privire la demontarea toaletei din curte inculpata a dat declarații contradictorii. Mai întâi, inculpata a afirmat că ar fi demontat toaleta din curte, fără explicație, apoi a arătat că aceasta s-ar fi rupt din cauza corpolenței inculpatului S. G..
Judecătorul cauzei pe fond a apreciat că aceste declarații contradictorii au apărut din dorința inculpatei de a arunca răspunderea penală asupra inculpaților S. G. și S. R. B. (care oricum și-au recunoscut implicarea) și a acredita ideea falsă că infracțiunea prev. de art.383 alin.1 Cod penal a fost săvârșită doar de către aceștia; că inculpata nu a oferit vreo explicație logică pentru care cei doi inculpați ar fi procedat astfel, după cum nici chiar martorii propuși de către ea nu i-au confirmat susținerile, și anume că ar fi fost amenințată de către coinculpații S. G. și S. R. B..
Astfel, instanța de fond a apreciat că la dosarul cauzei există probe suficiente care au demonstrat că inculpata V. D. D. se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii prev. de art.383 alin.1 Cod penal.
La stabilirea și aplicarea pedepselor au fost avute în vedere dispozițiile art.74 Cod penal, respectiv: gravitatea concretă a faptelor inculpatei, care a înțeles să asigure ajutor autorului unei infracțiuni foarte grave (omor), iar nu unei infracțiuni sancționate mai ușor de legea penală, cum ar fi un furt. Tot astfel, s-a reținut că inculpata, prin secționarea cadavrului a răpit posibilitatea rudelor victimei să aibă posibilitatea de a-l înmormânta după tradiție.
Instanța de fond a reținut că și motivul săvârșirii faptei a fost unul imoral și anume ajutarea inculpatului S. R. B., cu care avea o relație sexuală extraconjugală.
Nici conduita inculpatei nu a fost adecvată, în sensul că nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii prev. de art.383 alin.1 Cod penal, iar prin declarațiile date a îngreunat aflarea adevărului în cauză.
Prin prisma acestor criterii, judecătorul cauzei pe fond a apreciat că aplicarea unei pedepse neprivative de libertate nu este suficientă pentru îndeplinirea scopului educativ al pedepsei fiind necesară aplicarea unei pedepse în regim de detenție.
Cu privire la cuantumul pedepsei, în condițiile gravității concrete a infracțiunilor și în condițiile în care inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii prev. de art.383 alin.1 Cod penal, s-a apreciat că nu se poate aplica minimul special al pedepsei pentru infracțiunile deduse judecății.
Totuși, tribunalul a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea parțială dată în cauză, de nivelul scăzut de instrucție și educație, de săvârșirea faptelor pe fondul relațiilor existente între ea și inculpatul S. R. B. și a orientat pedepsele într-un cuantum superior minimului special, respectiv către mediu pentru infracțiunea prev. de art.269 Cod penal și la mediu pentru infracțiunea prev. de art.383 alin.1 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În dosarul inițial, anterior disjungerii (filele 319 și 320 dosar nr._ ), s-au constituit părți civile în cauză, părinții victimei B. L., respectiv B. A. I. și S. A..
Aceste părți civile au solicitat câte 1 milion de euro daune morale precum și daune materiale: partea civilă B. A. I. suma de 100.000 de euro, contravaloarea unui autoturism BMWX6 distrus complet iar partea civilă S. A. 50.000 de lei, cheltuieli de înmormântare și alte ritualuri ulterioare.
În condițiile soluției de disjungere adoptate în cauză, precum și a participației penale diferite a celor 5 inculpați, instanța de fond a solicitat părților civile să-și precizeze latura civilă a cauzei prin indicarea cuantumului daunelor materiale și morale, defalcat, pentru fiecare inculpat, lucru pe care părțile civile l-au făcut (filele 142, 143 dosar instanță).
Sumele solicitate au rămas aceleași, partea civilă S. A. solicitând daune materiale și morale de la inculpații S. R. B., V. D. D. și S. G., cu obligarea acestora în solidar.
Partea civilă B. A. I. a solicitat, tot în solidar, daune materiale și morale de la inculpații menționați la fila 143 dosar, cu mențiunea că în concluziile pe fond s-au solicitat daunele materiale și morale în cuantumul precizat inițial.
În condițiile în care a existat, până la începerea cercetării judecătorești, constituire de parte civilă în cauză, global, pentru toți inculpații, judecătorul cauzei pe fond a apreciat că precizarea acțiunii civile, urmare a îndeplinirii obligației dispuse de către instanță, nu poate fi socotită ca tardivă.
Prima instanță a apreciat că infracțiunea prev.de art.383 alin.1 Cod penal este susceptibilă de daune morale. Astfel, s-a arătat că în condițiile în care părțile civile provin dintr-un mediu tradiționalist rural, împrejurarea că acestea au primit cadavrul victimei dezmembrat (fiind astfel lipsite de posibilitatea de a urma întocmai datinile creștine), este de natură a-i crea părții civile S. A. un prejudiciu moral cuantificat de instanță la 3.000 de euro, sumă la care au fost obligați, în solidar, inculpații S. G. și V. D. D. către partea civilă S. A..
S-a mai arătat de către instanță că această faptă este singura generatoare de prejudicii morale în cauză, acești inculpați neavând nicio implicare în săvârșirea infracțiunii de omor de către inculpatul S. R. B..
Judecătorul cauzei pe fond a mai reținut că și inculpatul S. R. B. a avut o participație la săvârșirea infracțiunii prev.de art.383 alin.1 Cod penal, dar, întrucât el a săvârșit și infracțiunea de omor (generatoare de prejudicii morale), suma de bani, reprezentând daunele morale pentru infracțiunea prev.de art.383 alin.1 Cod penal, a fost inclusă în totalul despăgubirilor acordate părții civile S. A. pentru infracțiunea de omor, rezultând o sumă globală.
Prima instanță a mai reținut ca fiind cert că uciderea fiului creează părinților acestuia un prejudiciu moral, prin consecințele sale ireparabile.
De aceea, prima instanță a obligat autorul omorului, inculpatul S. R. B. la plata sumei de câte 80.000 de euro către fiecare dintre părțile civile B. A. I. și S. A. (pentru S. A., în această sumă intrând și daunele morale aferente infracțiunii prev.de art.383 alin.1 C.p.).
Sumele în euro au fost acordate în echivalent în lei stabilit în funcție de cursul oficial de schimb al BNR leu – euro de la data plății.
Cu privire la daunele materiale, deși a reținut că înmormântarea victimei și ritualurile ulterioare generează cheltuieli, în lipsa unei cât de mici posibilități de evaluare și cuantificare și în condițiile în care aceste cheltuieli diferă foarte mult de la familie la familie, de la zonă la zonă, de la mediu la mediu (urban sau rural), instanța a apreciat că nu pot fi acordate daunele materiale (cheltuieli de înmormântare și ritualuri ulterioare) solicitate de partea civilă S. A., întrucât la dosarul cauzei nu există nicio probă (acte sau martori) care să le dovedească.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă B. A. I., judecătorul cauzei a făcut următoarele precizări:
Mai întâi, cheltuielile de înmormântare solicitate nu pot fi pretinse decât de la inculpatul S. R. B., ca autor al infracțiunii de omor, între fapta ilicită și prejudiciu existând legătură de cauzalitate. În dosarul inițial nr._ există 2 facturi achitate de partea civilă B. A. I., care cuprind mențiuni despre achiziționarea a 2 locuri de veci. Cum este evident că o persoană nu poate fi înmormântată în două locuri de veci diferite și ținând cont de data facturii (30.12.2014), mult după săvârșirea infracțiunii de omor, tribunalul a apreciat că locul de veci menționat la poziția 2 nu are legătură cu speța de față, drept pentru care suma menționată acolo nu a fost luată în calcul la stabilirea cuantumului daunelor materiale. Astfel, instanța de fond a constatat ca fiind dovedite primul loc de veci și alte cheltuieli ocazionate de faptă, ajungându-se prin adiție la suma de 6.268 lei pentru partea civilă B. A. I., sumă la care a fost obligat inculpatul S. R. B. către partea civilă B. A..
Celelalte pretenții ale părții civile B. A. I., ca daune materiale, au fost apreciate ca neîntemeiate. Astfel, s-a reținut că între fapta de omor și reparațiile la locuință nu există nici cea mai mică legătură de cauzalitate după cum nu există legătură de cauzalitate nici între celelalte infracțiuni și aceste reparații.
Autoturismul BMW X6 distrus prin incendiere nu aparținea părții civile, ci numitului I. C. și, oricum, nu există la dosarul cauzei nici un act care să permită vreo estimare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpata V. D. D., pe latură penală și, pe latură civilă inculpatul S. R. B. precum și părțile civile S. A. și B. A. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta inculpată V. D. D. a solicitat achitarea în temeiul art.16 lit.c Cod pr.penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de profanare de cadavre, apreciind că la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească, dincolo de orice dubiu, vinovăția sa, din probele administrate în faza de cercetare judecătorească rezultând că aceasta a mers la locul se afla ascuns cadavrul la mai mult de 20 de zile de la momentul suprimării vieții victimei, iar raportat la temperatură, la umiditate și la concluziile raportului de expertiză medico-legală, operațiunea despre care coinculpații S. R. B. și S. G. au arătat că a fost exercitată de către inculpată este imposibilă, întrucât nu poate fi disecat un cadavru care se află în stare avansată de putrefacție.
Privitor la infracțiunea de favorizare a făptuitorului, apelanta inculpată a solicitat diminuarea cuantumului pedepsei aplicate, respectiv aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu perioada executată.
Apelantul inculpat S. R. B. a solicitat instanței de apel să constate că judecătorul cauzei pe fond nu a lămurit toate aspectele privind constituirile ca parte civilă, din această perspectivă fiind nesocotite principii de bază ale procesului penal, respectiv cele la care fac referire dispozițiile art.2, art.5, art.19.alin.5, art.22 din Codul de procedură penală.
Astfel, arată apelantul inculpat S. R. B., soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul obligării sale la plata sumelor de 6.268 lei daune materiale și 80.000 euro, daune morale către partea civilă B. A. I. și a sumei de 80.000 euro (în echivalent lei, stabilit în funcție de cursul de schimb al BNR de la data plății) daune morale către partea civilă S. A..
La termenul de judecată din data 23.09.2015 părțile civile au făcut noi precizări cu privire la cadrul procesual pasiv, respectiv S. A. a arătat că înțelege să solicite daune morale și materiale de la inculpații S. R. B., V. D. și S. G. cu obligarea acestora în solidar, iar B. A. I. a arătat că înțelege să solicite daune morale și materiale de la S. G., T. M. G. și T. C. C..
Astfel, la termenul de judecată din data de 23.09.2015, partea civilă B. A. I. nu a depus o cerere precizatoare, ci o cerere modificatoare care trebuia valorificată de către instanța de fond, în sensul în care trebuia să dea eficiență disp. art. 22 Cod pr.penală și să constate că respectiva cerere reprezintă o renunțare a părții civile la pretențiile formulate împotriva inculpatului S. R. B..
Față de cele arătate, apelantul inculpat apreciază că doar partea civilă S. A. a formulat o cerere valabilă de constituire de parte civilă prin care a solicitat daune materiale în cuantum de 50.000 lei și daune morale în cuantum de 1.000.000 euro, ori în ce privește daunele materiale solicită instanței a constata că la dosar nu există înscrisuri în dovedirea acestora, iar în ce privește daunele morale, apreciază că soluția dispusă de judecătorul cauzei pe fond pe acest aspect este un îndemn pentru o îmbogățire fără justă cauză.
În concluzie, față de motivele invocate oral, dar și în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, admiterea în parte acțiunii civile formulată de către partea civilă S. A. doar în ce privește daunele morale, urmând a se stabili un cuantum al acestora care să reprezinte un prejudiciu moral și care să poată fi achitat de către inculpat. În ce privește acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. A. I., solicită a se da eficientă cererii precizatoare formulată de acesta, de renunțare la acțiunea civilă împotriva inculpatului S. R. B..
Apelanții părți civile S. A. și B. A. I. nu au arătat care sunt motivele de nelegalitate și/sau netemeinicie care ar afecta hotărârea primei instanțe, aceștia neformulând în scris motive de apel și, deși legal citați, nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și face apărările pe care le considerau necesare.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, C. constată și reține următoarele:
În baza propriei analize a ansamblului actelor și lucrărilor aflate la dosar, C. constată că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății - constând în aceea că în data de 22.07.2014 și în cursul lunii august 2014, inculpata V. D. D. i-a acordat ajutor inculpatului S. R. B. - autorul infracțiunii de omor comisă în noaptea de 20/21.07.2014 asupra victimei B. M. L. - în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a acestuia pentru fapta comisă, prin înlesnirea ascunderii cadavrului în zona unei bălți dintre localitățile Drăgănești-V. și Văceni, jud. Teleorman, pe marginea drumului E70, precum și prin profanarea cadavrului, în sensul disecării parțiale în scopul accelerării procesului de putrefacție, fiind ajutată în acest scop de către inculpații S. R. B. și S. G. care i-au indicat locul unde cadavrul era ascuns și au transportat-o la locul săvârșirii faptei cu autoturismul marca Dacia L. aparținând inculpatului S. G. – căreia i-a dat și în drept o corectă încadrare juridică, faptele comise de inculpată întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizare a făptuitorului prev.de art.269 Cod penal și profanare de cadavre sau morminte, prev. de art.383 alin.1 Cod penal aflate în concurs.
Instanța de control judiciar constată că judecătorul cauzei pe fond a coroborat și interpretat, în mod judicios și corect, materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, pronunțând, pe latură penală, o soluție temeinică și legală de condamnare a inculpatei V. D. D., vinovăția acesteia în comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată fiind dovedită, dincolo de orice dubiu.
De altfel, apelanta inculpată a recunoscut comiterea infracțiunii de favorizare a făptuitorului, formulând critici doar sub aspectul reținerii și a infracțiunii de profanare de cadavre sau morminte, pentru care a și solicitat achitarea în temeiul art.16 lit.c Cod pr.penală.
Această apărare formulată de către inculpată nu poate fi primită, instanța de control judiciar apreciind, în acord cu prima instanță, în urma coroborării și interpretării întregului probatoriu administrat, că inculpata a comis ambele infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată.
Astfel, vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii de profanare a fost dovedită cu probe certe, probatoriul existent la dosar relevând, fără dubiu, că inculpata V. D. D. nu doar a înlesnit ascunderea cadavrului victimei B. M. L. ci l-a și disecat, parțial, în scopul accelerării putrefacției și al împiedicării tragerii la răspundere penală a autorului infracțiunii de omor, inculpatul S. R. B..
În acest sens instanța de apel are în vedere declarațiile constante ale coinculpaților S. R. B. și S. G. care se coroborează atât între ele cât și cu restul probatoriului administrat, în condițiile în care declarațiile inculpatei, date pe parcursul procesului, au fost constant contradictorii, cu fiecare audiere, pe aspecte ținând atât de implicarea sa în cauză cât și de succesiunea evenimentelor și nici nu au fost susținute de vreun alt mijloc de probă. În plus, raportul de necropsie a confirmat că, ulterior omorului, cadavrul victimei a fost tranșat iar în urma testării poligraf a coinculpatului S. G. nu au fost detectate modificări specifice comportamentului simulat.
Din probele directe și indirecte existente la dosar, a rezultat că inculpata V. D. D., aflând la data de 22.07.2014 despre fapta de omor comisă de inculpatul S. R. B., fiul coinculpatului S. G. (cu care inculpata avea o relație de concubinaj) a decis să-l ajute pe cel dintâi, cerând acestuia să o transporte la locul unde a ascuns cadavrul luând totodată, de la domiciliul său, un cuțit pentru a diseca cadavrul.
Acest obiect vulnerant a fost găsit de către de organele de anchetă - în urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatei, ocazie cu care s-a procedat la identificarea fostei toalete situate în curtea proprietății acesteia și la excavarea pământului, la o adâncime de 1 -1,5 metri - într-o pungă din material plastic alături de alte obiecte vestimentare.
Inculpata nu a oferit o explicații plauzibile nici cu privire la descoperirea în toaleta din curtea imobilului său a pungii din plastic și a conținutului acesteia. În plus, se reține că acea toaletă, a și fost scoasă din folosire de către inculpată, fiind acoperită cu pământ și construită una nouă, în apropiere, ceea ce constituie cel puțin un indiciu în sensul că inculpata a procedat în acest fel pentru a ascunde urmele și probele ce ar fi putut conduce la descoperirea faptelor comise și la stabilirea vinovăției acesteia.
Prima instanță, constatând faptele inculpatei atrag răspunderea penală, în mod corect a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.
Procedând însă la individualizarea pedepselor, C. apreciază că instanța de fond nu a valorificat cumulativ criteriile stabilite de legiuitor în art.74 Cod penal, neoferind o justă dimensionare a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele și persoana inculpatei cu consecința aplicării unei pedepse apte să asigure, atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare, prevenția generală și cea specială și să conducă la reinserția inculpatei.
Altfel spus, în procesul complex de individualizare a pedepsei, C. apreciază, în dezacord cu prima instanță, că durata acesteia nu relevă o evaluare plurală a tuturor criteriilor care caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, în cauză neoferindu-se relevanță principiului proporționalității între gravitatea faptei și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatei.
C. apreciază că instanța de fond nu a ținut seama, într-o măsură suficientă, de posibilitățile de îndreptare ale inculpatei, în condițiile în care pedeapsa și implicit sporul de contopire nu trebuie să fie percepute de condamnat ca o răzbunare din partea societății pentru că a greșit, ci ele trebuie să trezească rezonanțe în plan psihologic și să conducă, în final, la redarea lui societății, pedeapsa având aptitudinea de a fi corectivă numai dacă este retributivă, dacă ține seama de latura morală a omului, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
Astfel, spre deosebire de raționamentul vechiului Cod, în contextul actual, judecătorul ar trebui să evalueze gravitatea globală a întregii activități infracționale, să stabilească „zona” de pedeapsă care ar fi adecvată, după care, în funcție de aceasta, să stabilească cuantumul fiecărei pedepse în parte, astfel încât să ajungă la o pedeapsă finală corectă, aptă să conducă la restabilirea ordinii de drept încălcate și la reeducarea făptuitorului iar în cele din urmă la reinserția socială a persoanei condamnate.
Cu privire la latura civilă a cauzei, C. apreciază că să impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele considerente:
Prin încheierea din 13 mai 2015 dată în dosarul nr._, T. București a disjuns latura penală a cauzei privind pe inculpata V. D. D. și în totalitate latura civilă a cauzei, sens în care a fost format prezentul dosar nr._ .
În ceea ce îi privește pe inculpații S. R. B., S. G., T. M. G. și T. C. C., latura penală a fost soluționată în cadrul dosarului inițial, respectiv în dosarul nr._, prima instanță pronunțând pe fond o soluție care însă a fost atacată cu apel de către P. de pe lângă T. București, inculpații S. R. B. și T. M. G., precum și de părțile civile S. A. și B. A. I., dosarul aflându-se în curs de soluționare pe rolul Secției I Penale a Curții de A. București.
Argumentul principal pentru care C. va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare îl constituie faptul că la acest moment latura penală privind pe inculpații S. R. B., S. G., T. M. G. și T. C. C. nu a primit o soluționare definitivă așa încât dacă instanța de apel investită cu soluționarea întregii laturi civile a cauzei ar da o soluție (acestei laturi) în cadrul dosarului nr._, s-ar ajunge la soluționarea definitivă a acțiunii civile înainte de a fi fost soluționată definitiv latura penală.
Altfel spus, C. nu poate proceda, în mod legal, la soluționarea laturii civile a cauzei și pe cale de consecință la stabilirea răspunderii civile delictuale și față de inculpații S. R. B., S. G., T. M. G. și T. C. C., câtă vreme vinovăția acestora în comiterea infracțiunilor, fapte ilicite generatoare de prejudicii (materiale și/sau morale) ce se cer a fi acoperite de către părțile civile S. A. și B. A. L., nu a fost definitiv stabilită.
Fără a proceda la soluționarea laturii civile a cauzei pe care o va disjunge din prezentul dosar și o va trimite spre rejudecare la aceeași instanță, C. constată că prima instanță nici nu a stabilit în mod corect cadrul procesual pasiv, obligând la repararea prejudiciului persoane împotriva cărora nu a existat o constituire de parte civilă.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului și din cuprinsul considerentelor sentinței apelate rezultă că judecătorul cauzei pe fond nu a făcut o corectă și riguroasă analiză a constituirilor de parte civilă în cauză, aspect ce a condus la obligarea inculpatului S. R. B. la plata de despăgubiri (materiale și morale) și în favoarea lui B. I. A. care în fapt nici nu a înțeles să se constituie parte civilă împotriva acestui inculpat.
Din această perspectivă se constată că în faza de urmărire penală s-au constituit părți civile S. A. și B. A. L. care și-au precizat natura și întinderea obligațiilor la termenul din 29.04.2015 pentru ca, în cele din urmă, la termenul din 23.09.2015 să precizeze și cadrul procesual pasiv în care au înțeles să se judece.
Astfel, la fila 142 dosar fond (nr._ ) se află cererea părții civile S. A. (mama victimei) care arată că înțelege să solicite daune de la inculpații S. R. B., V. D. și S. G. iar la fila 143 (din același dosar) se află cererea prin care B. I. A. (fratele victimei) arată că înțelege să solicite daune de la S. G., T. M. G. și T. C. C..
Pentru toate aceste considerente, C. va admite apelurile declarate de V. D. D., S. R. B., B. A. I. și S. A., va desființa, in parte, sentința penală nr. 1616 din data de 2.10.2015 pronunțată de T. București – Secția I Penală în dosarul nr._ (disjuns din dosarul nr._ ) și rejudecând:
Pe latura penală a cauzei:
Va reduce pedepsele aplicate inculpatei V. D. D., pentru infracțiunea prev.de art.269 Cod penal de la 1 an și 9 luni închisoare, la 1 an închisoare; pentru infracțiunea prev.de art.383 alin.(1) cod penal de la 1 an și 6 luni închisoare la 9 luni și 12 zile închisoare, iar ca efect al contopirii va stabili pedeapsa cea mai grea de 1 an, la care se va adăuga sporul de pedeapsa de 3 luni și 4 zile închisoare, în final inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni și 4 zile închisoare.
Se va deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 06.09.2014 la 09.12.2015.
Se va constata că pedeapsa a fost executată integral.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pe latura civilă a cauzei: se va disjunge latura civilă a cauzei și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului. Se vor acorda onorarii pentru apărătorii din oficiu în cazul intimaților S. G., T. C. C. și T. M. G. și onorariu parțial avocat oficiu, în cazul inculpatului S. R. B., care se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției conform Protocolului nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de V. D. D., S. R. B., B. A. I. și S. A. împotriva sentinței penale nr. 1616 din data de 2.10.2015 pronunțată de T. București – Secția I Penală în dosarul nr._ (disjuns din dosarul nr._ ).
Desființează în parte sentința penală nr.1616/2.10.2015 pronunțată de T. București Secția I penală și rejudecând:
Pe latura penală a cauzei:
Reduce pedepsele aplicate inculpatei V. D. D., pentru infracțiunea prev. de art.269 Cod penal de la 1 an și 9 luni închisoare, la 1 an închisoare; pentru infracțiunea prev. de art.383 alin.(1) cod penal de la 1 an și 6 luni închisoare la 9 luni și 12 zile închisoare, iar ca efect al contopirii stabilește pedeapsa cea mai grea de 1 an, la care se adaugă pedeapsa de 3 luni și 4 zile închisoare, în final inculpata având de executat pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni și 4 zile închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 06.09.2014 la 09.12.2015.
Constată pedeapsa executată integral.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Pe latura civilă a cauzei:
Disjunge latura civilă a cauzei și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului. Acordă câte 520 lei onorarii pentru apărători din oficiu în cazul intimaților S. G., T. C. C. și T. M. G. și onorariu parțial avocat oficiu, în cuantum de 150 lei în cazul inculpatului S. R. B., care se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.10/18.03.2016
T.B.S I pen – judecător M. M. A.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 346/2016. Curtea de... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 401/2016. Curtea... → |
|---|
