Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 301/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 301/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 301/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II- A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
Decizia penală nr. 301/A
Ședința publică din data de 23.02.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. V. A. I.
JUDECĂTOR: G. T.
GREFIER: A. A. P.
* * * * * * * * *
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror E. Eliana B..
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelanta Agenția Națională de A. F. împotriva sentinței penale nr. 824/27.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23.02.2016 când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 824/27.11.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele: În baza art. 462 Cod procedură penală a fost admisă cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 861/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București- Secția I Penală formulată de revizuenta T. M. V.; a fost anulată Sentința penală nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală, prin care revizuenta a fost condamnată la o pedeapsă de 11 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale; în baza art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală cu referire la Decizia nr. 363/07.05.2015 a Curții Constituționale s-a dispus achitarea revizuentei inculpată T. M. V., fiica lui G. și M., născută la data de 18.11.1959 în B., jud. B., domiciliată în mun. București, ., sector 2, CNP_, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005; în baza art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 și 5 Cod procedură penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de A. F. în contradictoriu cu revizuenta inculpată și partea responsabilă civilmente ..; au fost anulate toate formele de executare efectuate în baza Sentinței penale nr. 861/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală; în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._ la data de 20.10.2015, revizuenta T. M. V. a solicitat instanței admiterea în principiu a cererii de revizuire, suspendarea executării hotărârii supuse revizuirii și rejudecarea cauzei, cu consecința anulării Sentinței penale nr. 861/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală.
S-a reținut că în motivare revizuenta a arătat în esență că prin Sentința penală nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 6 luni, a cărei executare a fost suspendată condiționată, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, fiind totodată obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente .., la plata sumei de 266.110 lei, reprezentând obligații fiscale accesorii debitului principal de 158.377 lei, dar și că s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, până la concurența sumei de 266.110 lei.
S-a reținut că a arătat revizuenta, după expunerea situației de fapt, că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor constitutionale și că aceasta continuă să își producă efectele, care nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii.
La data de 16.11.2015, intimata parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de A. F., a depus concluzii scrise prin care a solicitat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii de revizuire.
În motivare, intimata a arătat că fiind întemeiată pe prevederile art. 6 din Legea nr. 241/2005, declarate neconstitutionale prin Decizia Curții Constitutionale nr. 363/2015, raportat la momentul publicării în Monitorul Oficial, se disting cinci ipoteze posibile: cauze soluționate până la publicarea deciziei Curtii Constitutionale și în care nu a fost sesizată Curtea cu o dispoziție din lege, declarată neconstitutională; cauze soluționate până la publicarea deciziei Curtii Constitutionale și în care nu a fost sesizată Curtea cu o excepție având același obiect; cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care a fost sesizată Curtea Constitutională cu excepția de neconstitutionalitate respectivă până la publicarea Deciziei Curții; cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești în care sunt aplicabile dispozițiile constatate ca fiind neconstitutionale, dar în care nu a fost sesizată Curtea Constitutională cu excepția de neconstitutionalitate respectivă până la publicarea Deciziei Curții; cauze care nu se aflau pe rolul instantelor judecătorești până la publicarea deciziei.â
Intimata a învederat că fiind definitiv soluționată cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, decizia Curții Constitutionale nr. 363/2015 nu este aplicabilă în prezenta cauză. Totodată, intimata a arătat că întrucât de la data introducerii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constitutionalitate, care nu a fost răsturnată, decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a transat definitiv soarta litigiului. În același sen, intimata a arătat că dacă s-ar aprecia altfel, ar însemna să se atribuie efecte nu numai pentru viitor, ci și retroactiv, și s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, ceea ce este evident inadmisibil.
Instanța a dispus atașarea dosarului nr._/299/2013 și totodată, având în vederea Decizia Curții Constitutionale nr. 506/06.06.2015, citarea părților.
La termenul din data de 20.11.2015, constatând întrunite cumulativ dispozițiile art. 459 alin. 3 Cod procedură penală, instanța a admis în principiu cererea de revizuire, formulată de revizuentă, cu privire la Sentința penală nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală și în consecință a dispus rejudecarea cauzei penale în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța a reținut că prin Sentința penală nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București s-au hotărât următoarele: în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1968 art. 74 alin. 1 lit. a și lit. b raportat la art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal din 1968 și art. 13 din Codul penal din 1968 în referire la art. 5 alin. 1 din Codul penal a fost condamnată inculpata T. M. V., fiica lui G. și M., născută la data de 18.11.1959 în B., jud. B., domiciliată în mun. București, .. 10, sector 2, CNP_, cetățean român, studii superioare, fără antecedente penale, la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă” în formă continuată; în baza art. 71 alin. 1 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal din 1968 s-au interzis inculpatei T. M. V. drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a II- a și lit. b din Codul penal din 1968 pe durata executării pedepsei închisorii; potrivit art. 81 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii, pe un termen de încercare de 2 ani și 11 luni, stabilit conform art. 82 din Codul penal din 1968; în temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal s-a suspendat condiționat și executarea pedepsei accesorii, pe același termen de încercare; conform art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 din Codul penal din 1968 referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare; în baza art. 397 din Codul de procedură penală raportat la art. 19 și următoarele din Codul de procedură penală și art. 998-999 din Codul civile din 1864 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. cu sediul în mun. București, ., sector 5 și a fost obligată inculpata T. M. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente .., cu sediul în mun. București, .- 42, . 1, la plata sumei de 266.110 lei reprezentând obligațiile fiscale accesorii debitului principal de 158.377 lei (debitul principal fiind recuperat în totalitate); în baza art. 397 alin. 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 249 din Codul de procedură penală și art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei de 266.110 lei; în baza art. 274 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală a fost obligată inculpata în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (150 lei din faza de urmărire penală și 250 lei din faza de judecată); în baza art. 13 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri Oficiului Național al Registrului Comerțului la data rămânerii definitive a acesteia.
Prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București s-au decis următoarele: în baza art. 421 pct. 2 lit. a cod procedură penală a fost admis apelul formulat de inculpata T. M. V. împotriva sentinței penale nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria sector 1 București în dosarul cu numărul de mai sus; a fost desființată în parte sentința apelată și pe fond rejudecând s-a redus pedeapsa aplicată inculpatei prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea 241/2005 la 6 luni închisoare și s-a stabilit termen de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni, conform art. 82 Codul penal din 1969; s-a înlăturat dispoziția privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei și părții responsabile civilmente; în baza art. 391 cod procedură penală s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța procurorului nr._/P/2011 din data de 26.02.2013, în limita sumei de 266.110 lei; în baza art. 2 raportat la art. 6 al. 1 din OG 75/2001 a dispus înscrierea prezentei hotărâri judecătorești, la data rămânerii ei definitive, în cazierul fiscal gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București. Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate; în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A mai reținut instanța de fond că prin Decizia Curții Constituționale nr. 363/07.05.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 495/06.07.2015, definitivă și general obligatorie, norma de incriminare în baza căreia revizuenta T. M. V. a fost condamnată, respectiv dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, a fost declarată neconstituțională, reținându-se în esență că aceasta nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii; în concret, s-a avut în vedere că respectiva normă nu întrunește condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind astfel contrară dispozițiilor art. 1 alin. 5 din Constituția României.
Prin urmare, observând că până la această dată legiuitorul nu a pus în acord cu Constituția dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005, depășindu-se termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, instanța a apreciat că nu se mai poate angaja răspunderea penală a inculpatei, fapta fiind scoasă din sfera ilicitului penal.
A mai reținut instanța de fond că potrivit art. 453 alin 1 lit. f Cod procedură penală „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută, între altele, când hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
În acest sens, raportat la susținerile intimatei parte civilă Statul Român, prin Agenția Națională de A. F., din concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, cu titlu preliminar, instanța observând conținutul acestora le-a calificat ca fiind concluzii privind fondul cauzei, iar nu o veritabilă excepție procesuală, câtă vreme aceasta nu a făcut nicio referire la faptul că în cauză nu ar fi întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.
În continuare, raportat la criticile formulate de aceasta privind, în esență, că hotărârea a cărei revizuire a fost solicitată nu poate beneficia de dispozițiile Deciziei Curții Constitutionale nr. 363/07.05.2015, întrucât este vorba de o cauză care s-a soluționat în mod definitiv, instanța a reamintit că revizuirea unei hotărâri se poate dispune numai în cauze soluționate definitiv- Art. 453 alin. 1 Cod procedură penală prevăzând „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive...”, iar dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, invocate de aceasta, reglementează unul din cazurile de revizuire, pentru situația în care o hotărâre s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Față de cele ce preced, reținând că, în urma Deciziei nr. 363/07.05.2015 a Curții Constitutionale legiutorul nu a pus în acord dispozițiile textului în baza căruia a fost condamnată revizuenta cu Constitutia României și, în consecință, că fapta pentru care a fost condamnată nu mai este prevăută de legea penală, dar și că, în concret, consecințele încălcării dispozițiilor constitutionale continuă să se producă, în temeiul art. 462 Cod procedură penală instanța a admis cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 861/18.12.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală formulată de revizuenta T. M. V..
A anulat sentința penală nr. 861/08.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția a I a Penală, prin care revizuenta a fost condamnată la o pedeapsă de 11 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
În baza art. 396 alin. 1 și 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. b teza I Cod procedură penală cu referire la Decizia nr. 363/07.05.2015 a Curții Constituționale a dispus achitarea revizuentei inculpată T. M. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005.
În baza art.397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 alin. 1 și 5 Cod procedură penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de A. F. în contradictoriu cu revizuenta inculpată și partea responsabilă civilmente ..
A anulat toate formele de executare efectuate în baza sentinței penale nr. 861/18.12.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția a I a Penală.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal prin raportare la data comunicării (04.12.2015- f 43 dosar fond), respectiv la 09.12.2015 (f. 2 dosar Curte) partea civilă A.N.A.F., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II- a Penală la data de 11.01.2016 sub nr._ (_ ).
În fața Curții, intimata revizuentă a fost asistată de apărător desemnat din oficiu înlocuit ulterior de apărător ales.
Apelanta nu a depus la dosar motivele de apel și nici nu a susținut, prin reprezentant, apelul declarat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază nefondat apelul declarat de către partea civilă A.N.A.F. pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza, sub toate aspectele, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.
În examen propriu, în fapt, în esență, Curtea reține că prin Sentința penală nr. 861/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 467/A/26.03.2015 a Curții de Apel București, Secția I Penală revizuenta a fost condamnată pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 modificată.
Ulterior rămânerii definitive a acestei sentințe, respectiv la data de 06.07.2015, a fost publicată în M. Of. Nr. 495 Decizia nr. 363/2015 a Curții Constituționale a României prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 modificată, reținându-se următoarele: „(...) Curtea constată că prevederile criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art.1 alin.(5) din Constituție”.
Din analiza acestei Decizii rezultă că instanța de contencios constituțional nu a stabilit, prin considerentele hotărârii, reguli speciale de aplicare în materia revizuirii astfel cum a procedat în considerentele altor decizii (e.g.: Decizia CCR nr. 508/2014).
De asemenea, până la momentul soluționării cauzei de față nu a fost pronunțată nicio decizie de principiu a Curții Constituționale în materia sferei de aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Prin urmare, în cauză sunt incidente, astfel cum corect a reținut instanța de fond, dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. f Cod procedură penală- forma în vigoare la data pronunțării sentinței de fond apelate în cauză și la data soluționării prezentului apel- conform cărora: „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: (...) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
Dispozițiile anterior expuse, în această formă, astfel cum corect a reținut instanța de fond, nu fac nicio distincție și acordă posibilitatea formulării unei cereri de revizuire de orice persoană (parte în orice cauză penală soluționată definitiv), textul nemainstituind condiția ca Decizia Curții Constituționale să fi fost pronunțată în cauza supusă revizuirii, astfel cum prevedeau în mod expres dispozițiile art. 4082 alin. 1 teza I vechiul Cod procedură penală.
De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că legiutorul nu a pus în acord dispozițiile textului în baza căruia a fost condamnată revizuenta cu Constitutia României.
În consecință, Curtea reține că în mod judicios instanța de fond a reținut admisibilitatea și temeinicia cererii de revizuire, soluționând în mod corect cauza sub aspectul laturii penale și civile a cauzei.
În raport cu acestea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta A.N.A.F. împotriva Sentinței penale nr. 824/27.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._, cauză soluționată în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.A., T. M. V., menținând sentința apelată.
Va lua act că prin încheierea de la 08.02.2016 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu al intimatei inculpate, doamna avocat Serni V..
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală, în raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală, o va obliga pe apelantă la plata sumei de 230 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta A.N.A.F. împotriva Sentinței penale nr. 824/27.11.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală în dosarul nr._, cauză soluționată în contradictoriu cu intimații S.C. A. S.A., T. M. V..
Menține sentința apelată.
Ia act că prin încheierea de la 08.02.2016 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu al intimatei inculpate, doamna avocat Serni V..
În temeiul art. 275 alin. 2 cod procedură penală obligă pe apelantă la plata sumei de 230 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat, incluzând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
E. V. A. I. G. T.
GREFIER,
A. A. P.
Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./18.03.2016/2 ex.
Jud. fond- Judecătoria Sectorului 1 București- Secția Penală, jud. R.Z.D.(N.)
| ← Omorul calificat. Art.189 NCP. Decizia nr. 53/2016. Curtea de... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
