Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Sentința nr. 267/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 267/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 267/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.267/F
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Curtea compusă din:
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect cererea de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul S. G. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns condamnatul S. G. G., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. B., în substituirea avocatului S. D., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București și a delegației de substituire nr.448/2014 (atașate la filele 10 și 11 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea Dosarului nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală.
Apărătorul din oficiu al condamnatului solicită încuviințarea depunerii la dosar a unor înscrisuri cu privire la executarea pedepselor stabilite de instanța spaniolă.
Fiind întrebat de Curte, condamnatul arată că înscrisurile pe care dorește să le prezinte instanței, în susținerea cererii sale, sunt altele decât cele deja aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția de necompetență materială a acestei instanțe, arătând că, în speță, competența de judecare a cererii condamnatului aparține Judecătoriei Sectorului 5 București, în raport cu natura infracțiunilor pentru care acesta a fost condamnat de instanța spaniolă și cu împrejurarea că, la data formulării cererii, se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova. În consecință, solicită declinarea competenței de judecare a cererii de contopire a pedepselor în favoarea judecătoriei anterior menționate.
Apărătorul din oficiu al condamnatului, făcând referire la o soluție pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, arată că este de acord cu declinarea competenței de judecare a cererii de contopire a pedepselor în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Condamnatul, personal, în ultimul cuvânt, arată că a fost condamnat pe nedrept de către instanța spaniolă. Susține că Judecătoria Sectorului 5 București i-a respins deja două cereri similare, pe care le-a formulat anterior.
Curtea restituie condamnatului înscrisurile la care acesta a făcut referire și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 03 iunie 2014, condamnatul S. G. G. (fiul lui S. și E. C., născut la data de 05 iulie 1978, CNP_, deținut în Penitenciarul Rahova) a solicitat contopirea, conform legii penale române, a pedepselor aplicate prin două hotărâri pronunțate de o instanță spaniolă, recunoscute în România prin Sentința penală nr.1/2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală.
În vederea judecării acestei cereri, a fost atașat Dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, în care a fost pronunțată sentința penală invocată de condamnat.
La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe, pe care Curtea o constată fondată, având în vedere considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.1/F din data de 07 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, Curtea de Apel București – Secția I Penală, admițând sesizarea formulată de P. de pe lângă instanța respectivă, în temeiul art.162 rap. la art.158 din Legea nr.302/2004, a recunoscut două hotărâri pronunțate de Instanța Penală nr.1 din Mao (Regatul Spaniei), și anume Sentința penală nr._/2011 din data de 29 martie 2011, prin care inculpatul S. G. G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare și interzicerea drepturilor electorale pasive și respectiv Sentința penală nr._/2011 din data de 27 iulie 2011, prin care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor electorale pasive.
De asemenea, a constatat că pedeapsa de 10 luni închisoare a fost executată în perioadele 02 - 03 noiembrie 2007 și 12 mai 2011 - 04 martie 2012 și a dispus transferarea condamnatului într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei rezultante de 10 ani închisoare, cu interzicerea, pe durata acesteia, a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal, deducând din pedeapsa respectivă perioadele deja executate de acesta, de la data de 25 septembrie 2010 până la data de 08 ianuarie 2012 și de la data de 05 martie 2012 până la zi.
Conform hotărârii de recunoaștere și transfer, pedeapsa de 10 luni închisoare a fost stabilită pentru fapte care realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, în formă continuată (incriminată de legea română în art.208 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal), iar pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare (compusă din 2 pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare) a fost aplicată pentru fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor concurente de violare de domiciliu, tâlhărie și furt calificat (incriminate de legea română în art.192 alin.1, art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.a, c și respectiv art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g, toate cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal).
Prin cererea dedusă în prezent judecății, condamnatul, transferat între timp într-un loc de deținere de pe teritoriul României, fiind încarcerat în Penitenciarul Rahova, a solicitat contopirea pedepsei de 10 luni închisoare și a celor 2 pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare (din compunerea pedepsei rezultante de 10 ani închisoare, stabilită spre executare conform legii penale spaniole), în temeiul legii penale române.
Prin Decizia nr.34/2009, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, pe de o parte, că, raportat la dispozițiile art.145 alin.3 din Legea nr.302/2004 (în reglementarea în vigoare la acel moment), Curtea de Apel București era, în mod exclusiv, instanța competentă, material și teritorial, să judece cererea de schimbare a condamnării, dacă această procedură avea loc după transferarea persoanei condamnate, iar, pe de altă parte, că cererea de contopire a pedepselor aplicate de instanțe naționale și instanțe străine, cele din urmă prin hotărâri rămase definitive ulterior celor pronunțate de instanțele naționale, recunoscute în România, este de competența instanței corespunzătoare celei care, potrivit legii române, ar fi judecat cauza în primă instanță și în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate.
În prezent, Legea nr.302/2004 (astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.300/2013) nu mai prevede procedura de schimbare a condamnării după transferarea persoanei condamnate, astfel că o cerere prin care se tinde la aceasta, astfel cum este și actuala cerere a condamnatului (care solicită contopirea pedepselor stabilite de instanța spaniolă după regulile din legea penală română), nu mai este de competența exclusivă, materială și teritorială, a Curții de Apel București, devenind incidente dispozițiile procedurale cu caracter general.
Astfel, potrivit art.585 alin.2 din Codul de procedură penală, instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei, în faza de executare a acesteia de către un condamnat privat de libertate, în ipoteza unei pluralități de infracțiuni, este instanța corespunzătoare instanței de executare a ultimei hotărâri, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a acelui condamnat.
În speță, întrucât ambele hotărâri de condamnare invocate au fost pronunțate de o instanță străină (aceeași), instanța de executare de pe teritoriul României este, având în vedere dispozițiile art.553 alin.1 din Codul de procedură penală, instanța căreia i-ar fi revenit competența să judece, în primă instanță, infracțiunile reținute în sarcina condamnatului, aceasta fiind, prin raportare la natura acelor infracțiuni (violare de domiciliu, furt calificat și tâlhărie), judecătoria, iar instanța competentă să judece cererea de modificare a pedepsei este instanța care îi corespunde în grad și are, în circumscripția sa teritorială, locul de deținere a condamnatului.
Deoarece, la data formulării cererii, ca de altfel și în prezent, condamnatul se afla încarcerat în Penitenciarul Rahova, rezultă că, prin prisma tuturor aspectelor anterior menționate, competența de judecare a acestei cereri aparține, material și teritorial, Judecătoriei Sectorului 5 București, căreia îi va fi trimisă, prin declinare de competență, potrivit art.50 alin.1 rap. la art.585 alin.2 în ref. la art.553 alin.1 din Codul de procedură penală.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii în fața acestei Curți vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a condamnatului, fiind acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.50 alin.1 rap. la art.585 alin.2 în ref. la art.553 alin.1 din Codul de procedură penală, declină competența de judecare a cererii de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul S. G. G., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2014.
JUDECĂTOR,
C. V. G. GREFIER,
I. P.
Red.jud.C.V.G.
Ex.2 / 10 iulie 2014
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 223/2014. Curtea de... | Falsificarea de monede sau alte valori. Art.282 C.p.. Decizia... → |
|---|
