Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 971/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 971/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 971/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.971
Ședința publică din data de 24.05.2013
Curtea constituită din:
Președinte: C.-C. C.
Judecător: M. N.
Judecător: R. M.
Grefier:C.-M. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. M.
Pe rol, se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat M. R. împotriva Încheierii de ședință din data de 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat M. R. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu G. A. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._ depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită admiterea recursului,casarea încheierii de ședință și pe fond punerea în libertate a inculpatului întrucât acesta prezintă suficiente garanții ca lăsarea sa în stare de libertate să nu prezinte pericol pentru buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea,apreciază că din punct de vedere legal nu au fost îndeplinite condițiile art.141 Cpp cu privire la termenul de 3 zile în vederea judecării recursului.Mai mult,arată că din probele administrate nu rezultă că inculpatul s-ar face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni și nu justifică menținerea stării de arest.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat arătând că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri prev.de art.3 alin.1 din Legea 143/2000 și apreciază că nerespectarea termenului de soluționare a recursului nu atrage nici o sancțiune procedurală,termenul fiind un termen de recomandare.
De asemenea,subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind îndeplinite condițiile referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă s-ar afla în stare de libertate,acesta rezultând din modalitatea concretă în care a comis infracțiunea procurând cantitatea de canabis pe care urma să o expedieze în România și raportat la cantitatea de droguri-279,80 grame.De asemenea,arată că cercetarea judecătorească nu este finalizată.
Recurentul inculpat M. R.,având ultimul cuvânt,arată că este nevinovat fiind reținut de 6 luni și arată că provine dintr-o familie organizată și este căsătorit.
CURTEA
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art. 3002 rap. la art. 160b Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpatului M. R. constatand îndeplinite condițiile prev. de textul de lege în sensul că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a inculpatului nu s-au modificat și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia, având în vedere potențiala gravitate a faptei pentru care a fost trimis în judecată, respectiv trafic internațional de droguri de risc, prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M. R. criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul menținerii arestării preventive, arătând în esență, că cercetarea judecătorească nu poate fi împietată prin lăsarea sa în libertate, neexistând probe din care să rezulte vreun risc de sustragere de la judecată ori alterare a probelor.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință recurate, prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 3856 teza finală Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, în condițiile art._ pct. 1 lit. b Cod procedură penală, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul M. R. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 3255/D/P/2012 din data de 03.12.2012, emis de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București sub acuzația de comitere a infracțiunilor de trafic internațional de droguri de risc, faptă prev. și ped. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2012, în timp ce se afla în Spania, a procurat cantitatea de 279,80 gr, cannabis pe care urma să o expedieze în România, coinculpatului V. Angel C., care o achitase cu suma de 1000 euro, banii fiind expediați de acesta prin sistemul de plată Western Union.
Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2012 Tribunalul București – Secția a II-a Penală a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. R., fiind emis MAP nr. 208/UP din 02.11.2012 pentru cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Efectuând propriul examen al legalității și temeiniciei arestării preventive a recurentului în cauză, prin prisma art. 3002 Cod procedură penală, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art., 160b alin. 3 Cod procedură penală cu referire la art. 3002 Cod procedură penală, apreciind, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au impus arestarea inițială a inculpatului nu s-au schimbat .
Analizând măsura arestării preventive a inculpatului din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri era justificată, luând în considerare gravitatea potențialei fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului ilicit de droguri și reținând că există probe de natură a crea presupunerea că inculpatul M. R. a procurat din Spania o cantitate apreciabilă de droguri de risc pe care a expediat-o într-un colet disimulat, în România.
În acest sens, Curtea are în vedere procesul verbal de investigații întocmit de organele de poliție, notele de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice, procesul verbal de ridicare a coletului în care au fost disimulate drogurile, declarațiile martorului B. C., procesul verbal de desigilare a coletului în care au fost depistate drogurile, copia înscrisului din care rezultă numele și numărul de telefon al destinatarului coletului, raportul preliminar de constatare tehnico – științifică, procesul verbal din care rezultă că în baza de date a DEPABD nu figurează persoane cu numele de Falebici V..
Gravitatea acuzației în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și datele care circumstanțiază fapta presupus comisă în cazul în speță, astfel cum sunt evidențiate în întregul probatoriu administrat până în prezent, pun în evidență aspecte concrete care demonstrează existența pericolului concret pentru ordinea publică și caracterul necesar al privării de libertate pentru prezervarea ordinii publice în sensul reprimării infracțiunilor grave.
Pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, Curtea reținând, din perspectiva art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenție, că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare a autorităților nu trebuie să stingherească eforturile instanțelor în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi contra Franței) astfel că, administrarea în mod nemijlocit a probatoriului în cursul cercetării judecătorești impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, fără a se putea reține, raportat la criteriile consacrate de jurisprudența Curții Europene, că durata privării de libertate este excesivă, având în vedere că aceasta a început la data de 07.11.2012.
Constatând că în cauză subzistă temeiurile de fapt și de drept care au impus, inițial, privarea de libertate, fiind îndeplinite condițiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, Curtea în temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b), Cod procedură penală, va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M. R. împotriva încheierii penale din data de 14.05.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M. R. împotriva încheierii penale din data de 14.05.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 mai 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C.-C. C. M. N. R. M.
GREFIER
C.-M. S.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. F. Vasilățeanu Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Falsificarea de monede sau alte valori. Art.282 C.p.. Decizia... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 938/2013.... → |
|---|
