Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 938/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 938/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 938/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.938/R
Ședința publică din data de 21 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
JUDECĂTOR: N. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul inculpat B. I. împotriva sentinței penale nr. 54/27.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. V. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat B. I. personal și asistat de apărător din oficiu, avocat A. C. C. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.05.2013 depusă la dosar, lipsind intimata parte vătămată S. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare motivat de faptul că martorii audiați în fața instanței de fond sunt rude apropiate cu partea vătămată, iar în subsidiar solicită redozarea pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată de instanța de fond este mare raportat la circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că au fost administrate toate probele necesare, respectiv audierea a doi martori oculari care au confirmat declarația părții vătămate și nu există niciun motiv de rejudecare a cauzei întrucât numai în procedura civilă nu se pot audia rude apropiate, în timp ce în procedura penală contează percepția directă a faptelor indiferent de calitatea celui care percepe acea realitate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, susține că nu a comis infracțiunile reținute în sarcina sa.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 54 din data de 27 februarie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria B. V., în temeiul art. 192 alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a condamnat pe inculpatul B. I. la pedeapsa de 3 ani (trei ani) închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art.71 raportat la art. 64 alin.1 lit. a teza II și lit. b Cod penal a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei dreptul de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
A luat act că partea vătămată S. F. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art.191 alin 1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut că în noaptea de 05.10.2011, în jurul orei 01,00, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate S. F.. Alarmată de câine, partea vătămată a ieșit în curtea locuinței sale, având asupra sa o lanternă, astfel că l-a recunoscut pe inculpat. Întrucât inculpatul se afla în apropierea ușii de la . vătămată a strigat, solicitând ajutorul vecinilor, moment în care inculpatul a plecat, sărind gardul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursul este nefondat.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângere și declarații parte vătămată (f. 8, f. 9, f.10, f.35 d.u.p., f.10 dosar instanță), declarație S. I. (f.14, f.15 d.u.p.), declarații martor S. G. (f. 22 d.u.p., f.23 d.u.p., f.12 dosar instanță).
În acest sens, din plângerea și declarațiile părții vătămate S. F., rezultă că, în noaptea de 05.10.2011, în jurul orei 01,00, în timp ce se afla la domiciliul său din satul Letca V., . G., inculpatul B. I., zis B., a pătruns în curtea locuinței sale.
Din aceleași declarații mai rezultă că, alarmată fiind de câine, partea vătămată, care locuiește singură, a ieșit din locuință, având asupra sa o lanternă, moment în care, la aproximativ 2 metri de ușa locuinței l-a recunoscut pe vecinul său, B. I., zis B..
Din aceleași declarații mai rezultă că, partea vătămată a strigat, solicitând ajutorul vecinilor, moment în care inculpatul a plecat, sărind gardul.
Relevantă, sub aspectul identității autorului faptei, este și declarația martorului S. G. care a declarat în fața organelor de urmărire penală precum și în fața instanței, faptul că, în noaptea de 04/05.10.2011, în jurul orei 01,00 a ieșit din casă deoarece a auzit-o pe S. F., vecina sa, care striga, solicitând ajutor.
În continuare, martorul a relatat că, în momentul în care a ieșit în curte, a aprins becul, după care l-a văzut pe inculpatul B. I., zis B. când sărea gardul din curtea locuinței părții vătămate S. F. mergând înspre .> Aceste declarații se coroborează cu declarația numitului S. I., audiat în timpul urmăririi penale în calitate de parte vătămată, în ceea ce privește infracțiunile de distrugere și amenințare și care a declarat că, în noaptea de 05.10.2011 a auzit-o pe S. F. care striga solicitând ajutor, moment în care a ieșit la poarta locuinței sale și l-a văzut pe vecinul său, inculpatul B. I., în timp ce sărea gardul din curtea părții vătămate S. F.. ( f 14 d.u.p.)
În mod corect instanța de fond a înlăturat declarația martorului Ferascu I. întrucât aceasta nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză (f 16 dosar instanță), fiind contrazisă și de declarația inculpatului, care a declarat că în noaptea de 05.10.2011 a fost la locuința sa din Letca V. împreună cu copii săi. (f.19 dup).
De asemenea, instanța de fond a înlăturat și declarația numitului S. I. audiat în calitate de martor, apreciind că este subiectivă, întrucât s-a împăcat cu inculpatul. (f.17 dosar instanță).
Și individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea disp. art.72 Cod penal, pedeapsa fiind stabilită și în raport de faptul că inculpatul este recidivist, iar partea vătămată este o persoană în vârstă de 80 ani, care locuiește singură.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat B. I., împotriva sentinței penale nr.54/27.02.2013 a Judecătoriei B. V..
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. V. A. C. E. R. N. A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. – jud.V.A.P.
Tehnored. – M.A.
2 ex./10.06.2013
Judecătoria B. V. – jud.A.V.D.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
