Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 256/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 256/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 256/2013
Dosarul nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 256
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Grefier: A. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror F. D..
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale care are ca obiect cererea de contestație la executare, formulată de petent – contestator P. C. M. împotriva deciziei penale nr. 2574/29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată de în Dosarul nr._/2/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru petent - contestator P. C. M. a răspuns procurator N. L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in fond.
Procuratorul petentei – contestator, în temeiul art. 461 lit. c) Cod procedură penală, solicită admiterea cererii de contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 2574/29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată de în Dosarul nr._/2/2005, în sensul de a se dispune suspendarea executării pedepsei de 6 luni, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, la care, în temeiul disp. art. 82 Cod penal, s-a adăugat un termen de încercare de 2 ani, termen care a fost socotit de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv 29 iunie 2010.
Solicită să se aibă în vedere că termenul de încercare, ca structură, se compune din durata pedepsei privative de libertate care se aplică, la care se adaugă un termen fix de 2 ani.
În consecință, apreciază că în mod greșit s-a aplicat un termen de încercare de 3 ani, termen care nu este prevăzut de lege.
Față de aceste considerente solicită admiterea cererii de contestație la executare astfel cum a fost formulată și motivă în scris.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, termenul de încercare este de 2 ani și 6 luni, însă nu pe calea contestației de executare se poate îndrepta această greșeală, astfel că pune concluzii de respingere a cererii, ca inadmisibilă.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față:
Prin cererea înregistrată la 27.03.2013 petenta P. C. M. a formulat contestație la executare contra dispozițiilor penale din decizia penală nr. 2574/29.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr._/2/205.
Motivându-și contestația, petenta a arătat că prin sentința penală nr. 192/09.07.2008 a Curții de Apel București - Secția I-a Penală a fost achitată în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin decizia nr. 2574/29.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 3 ani.
Consideră petenta că termenul de încercare încalcă prevederile art. 82 Cod penal.
Examinând cererea de învestire a instanței, Curtea constată că, termenul de încercare a fost greșit stabilit, însă cererea nu se încadrează în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege în art. 461 Cod procedură penală, iar indicarea de către petentă a cazului de contestație la executare prevăzut de lit. c a art. 461 Cod procedură penală, are în vedere o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, ori o împiedicare la executare, care nu se regăsește în speță.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 461 Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentă.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petent – contestator P. C. M. împotriva deciziei penale nr. 2574/29 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată de în Dosarul nr._/2/2005.
Obligă petenta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.V.2013.
PREȘEDINTE
A. N.
GREFIER
A. P.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 938/2013.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 581/2014.... → |
|---|
