Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 306/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 306/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.306
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. C..
Pe rol, se află pronunțarea asupra contestației formulată de condamnatul G. M. împotriva sentinței penale nr.278 din data de 6.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.06.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 30 iunie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.278 din data de 6.05.2015, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală, în temeiul art.585 C.p.p., a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de contopire a pedepselor formulată de către petentul condamnat G. M. (fiul lui S. și P., născut la data de 26.11.1968, deținut în Penitenciarul G.], cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul G. M. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentința penală nr.388/06.06.2001 și sentința penală nr.732/22.10.2010 pronunțate de Tribunalul București și deducerea perioadei executate de la 06.03.1999 până la data de 15.04.2009 și de la 10.05.2013 la zi.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele acte: adresa Penitenciarului G. nr._/PGGR/09.10.2014, M.E.P.I. nr.1286/16.11.2010 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, sentința penală nr.732/22.10.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la data de 16.11.2010, sentința penală nr.550/23.06.2011 pronunțată de Tribunalul București, definitiva prin nerecurare la data de 17.10.2011.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București, petentul G. M. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare, iar la data de 24.02.2003 s-a emis M.E.P.I. nr.486.
Petentul G. M. a beneficiat de întreruperea executării pedepsei la data de 15.04.2009, dată de la care nu s-a mai prezentat pentru continuarea executării pedepsei, împotriva sa fiind dispusă măsura urmăririi.
Prin sentința penală nr.732/22.10.2010 a Tribunalului București, petentul G. M. a fost condamnat la:
- 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a și b si art.39 alin.4 V.C.p.;
- în baza art.39 alin.2 V.C.p., s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare cu restul neexecutat de 2326 de zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București, urmând să se execute 2326 de zile închisoare;
- 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.2 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.14 alin.1 lit.c din Legea nr.143/2000, art.41 alin.2, art.37 lit.a și b, art.39 alin.4 V.C.p.;
- în baza art.39 alin.2 V.C.p., s-a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu restul neexecutat de 2326 de zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București, urmând să se execute 14 ani închisoare;
- în baza art.33 lit. a, art.34 lit.b V.C.p. s-au contopit pedepsele de 2326 de zile închisoare și 14 ani închisoare, rezultând pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.
Din pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, s-a dedus perioada executata din data de 23.10.2007 la data de 15.04.2009.
Tribunalul București a emis M.E.P.I nr.1286/16.01.2010, în baza căruia petentul G. M. execută în prezent pedeapsa de 14 ani închisoare.
S-a constatat faptul că Tribunalul București în mod corect a dedus perioada executată din data de 23.10.2007 la data de 15.04.2009 și a dispus contopirea pedepselor de 6 ani închisoare și 14 ani închisoare cu restul neexecutat de 2326 de zile închisoare din pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.655/11.02.2003 a Curții de Apel București, în final, petentul urmând să execute pedeapsa de 14 ani închisoare.
Faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentința penală nr.732/22.10.2010 a Tribunalului București au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 15 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.655/11.02.2003 a Curții de Apel București.
Astfel, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.39 alin.2 V.C.p. prin care se arată că: „Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior”.
Totodată, s-a constatat că prin sentința penală nr.550/23.06.2011, definitivă la data de 17.10.2011 prin nerecurare, Tribunalul București a dispus anularea M.E.P.I. nr.486/24.02.2003 emis in baza sentinței penale nr.388/06.06.2001 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de contopire.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că este nefondată contestația, pentru următoarele considerente:
În speța dedusă judecății, persoana condamnată a suferit o condamnare pentru săvârșirea unor fapte în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că a fost contopit restul de pedeapsă rămas de executat cu pedepsele aplicate din acea hotărâre și a fost dedusă deja prevenția la zi.
Față de susținerea condamnatului, în sensul că pedeapsa este prea mare, este cert că acesta nu a înțeles că ceea ce are de executat nu este ca urmare a vreunei greșite clarificări a situației sale juridice, ci perseverenței sale infracționale.
Pentru aceste argumente, Curtea va respinge contestația formulată de condamnatul G. M. împotriva sentinței penale nr.278 din data de 6.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, ca nefondată.
Va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge contestația formulată de condamnatul G. M. împotriva sentinței penale nr.278 din data de 6.05.2015 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.06.2015.
PREȘEDINTE,
I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
red.C.C.-Trib.G.
| ← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 967/2015.... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 971/2015.... → |
|---|
