Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 934/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 934/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.934/A
Ședința publică din data de 29 iunie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C.-V. G.
JUDECĂTOR: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. D. împotriva Sentinței penale nr.417 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul inculpat B. D. (aflat în stare de arest preventiv), a cărui apărare obligatorie a fost asigurată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. M., în baza delegației nr._/2015, emisă de Baroul București (fila 11).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat depunerea la dosar, din partea locului de detenție, a cererii formulate de apelantul inculpat B. D., prin care acesta solicită judecarea cauzei la termenul de astăzi, în lipsa lui, potrivit dispozițiilor art.364 alin.4 din Codul de procedură penală (fila 10), după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat solicită, în temeiul art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelului, desființarea parțială a sentinței penale atacate, iar, în rejudecarea pe fond a cauzei, reducerea pedepsei aplicate acestuia la 8 luni închisoare. În acest sens, invocă împrejurările reale de comitere a infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatului (aflat la o vârstă destul de înaintată, având probleme de sănătate și manifestând o conduită procesuală sinceră și cooperantă).
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, inclusiv sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului. Consideră că nu se justifică reducerea duratei acelei pedepse, având în vedere perseverența inculpatului în a comite același gen de infracțiuni. În consecință, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.417 din data de 11 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 3 București a hotărât astfel:
În temeiul art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.a din Codul penal cu aplic. art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul B. D. (fiul lui G. și E., născut la data de 22 august 1962 în municipiul București, CNP_) la pedeapsa de 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.72 alin.1 din Codul penal, a dedus din durata pedepsei anterior menționate perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 11 februarie 2015 până la zi.
În temeiul art.399 alin.1 din Codul de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
A luat act că persoana vătămată G. R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, fiind acoperit din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.2 din același cod.
*******
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.2052/P/2015 din data de 24 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București) a stabilit următoarea situație de fapt, recunoscută de inculpat, care a optat pentru procedura simplificată de judecată:
La data de 11 februarie 2015, în jurul orei 1700, în timp ce se afla în autobuzul liniei RATB nr.102, între stația ,,Utilaj Transport” și ,,Fizicienilor”, inculpatul B. D. a sustras, din geanta persoanei vătămate G. R. (în vârstă de 49 de ani), un portofel care conținea cartea de identitate, cartea de alegător și permisul de conducere ale acesteia, precum și 3 card-uri bancare, un card Mol, 17 bonuri de masă și suma de 620 lei, fiind prins în flagrant de către organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care au identificat acel portofel în buzunarul pantalonilor săi și l-au restituit, împreună cu toate bunurile anterior menționate, persoanei vătămate.
Pentru stabilirea acestei situații de fapt, prima instanță a avut în vedere următoarele mijloace de probă (necontestate de inculpat): procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația persoanei vătămate G. R. și declarația martorului ocular G. I..
Cu privire la încadrarea juridică, prima instanță a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.a din Codul penal, pronunțând, în consecință, condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere limitele speciale din norma de incriminare anterior menționată (reduse cu o treime, conform art.396 alin.10 din Codul de procedură penală) și criteriile prevăzute în art.74 din Codul penal, constatând, pe de o parte, că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă o gravitate sporită, în raport cu împrejurările concrete de comitere (într-un mijloc de transport în comun, la o oră de vârf, în condiții de aglomerație, apte să-i faciliteze acțiunea de sustragere de bunuri), scopul urmărit (dobândirea pe nedrept a unor sume de bani și a altor obiecte valorificabile) și valoarea prejudiciului cauzat (reparat integral, prin restituirea către persoana vătămată a bunurilor sustrase), iar, pe de altă parte, ținând seama de aspectele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului (care este cunoscut cu antecedente penale, constând în numeroase condamnări pronunțate în perioada 1996-2003 pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt calificat, din executarea ultimei pedepse, de 5 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 21 noiembrie 2006, cu un rest neexecutat de 468 zile închisoare și a recunoscut comiterea infracțiunii ce face obiectul judecății în prezenta cauză).
*******
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel în termenul legal (la data de 14 mai 2015) inculpatul B. D. (printr-o cerere nemotivată, formulată personal, depusă la administrația locului de detenție și transmisă apoi primei instanțe).
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 10 iunie 2015.
Curtea nu a putut proceda, în mod nemijlocit, la ascultarea inculpatului, potrivit art.420 alin.4 din Codul de procedură penală, întrucât acesta, fiind legal citat la locul de detenție, a transmis la dosar, pentru termenul de astăzi, o cerere prin care a solicitat judecarea apelului în lipsa lui, conform art.364 alin.4 din același cod (fila 10).
În dezbaterile de la acest termen (consemnate în practicaua deciziei), avocatul desemnat din oficiu să asigure apărarea obligatorie a inculpatului a criticat sentința penală atacată de acesta numai sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de prima instanță, solicitând reducerea duratei sale până la limita minimă de 8 luni închisoare, în considerarea împrejurărilor reale de săvârșire a infracțiunii și a circumstanțelor personale ale autorului său (vârstă, stare de sănătate și conduită procesuală).
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
*******
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu critica adusă sentinței penale atacate și cu argumentele invocate în susținerea acesteia, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt corespunzătoare probatoriului cauzei (pe care inculpatul însuși a recunoscut-o ca atare, optând pentru procedura simplificată de judecată) și, în raport cu aceasta, o încadrare juridică legală, nici unul dintre aceste aspecte nefiind contestat în calea de atac.
Astfel, în speță, s-a dovedit cu certitudine faptul că, în după-amiaza zilei de 11 februarie 2015, în jurul orei 1700, inculpatul B. D., aflat într-un mijloc de transport în comun, a sustras, din geanta unei călătoare, portofelul acesteia, în care se aflau diverse acte, card-uri, bonuri valorice și suma 620 lei, fiind prins în flagrant de către organele de poliție, care au recuperat și restituit persoanei vătămate portofelul respectiv, fapta anterior menționată întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.228 alin.1 rap. la art.229 alin.1 lit.a din Codul penal.
Solicitarea de reducere a duratei pedepsei închisorii aplicate de prima instanță este nefondată, sens în care Curtea constată, în prealabil, că limitele speciale prevăzute în norma de incriminare, reduse cu o treime, ca efect al acordării beneficiului reglementat de art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, sunt cuprinse între 8 luni închisoare (limita minimă) și, respectiv, 3 ani și 4 luni închisoare (limita maximă).
În aceste condiții, Curtea observă că pedeapsa stabilită prin sentința penală atacată (10 luni închisoare) este apropiată de limita minimă anterior menționată, iar reducerea duratei sale este nejustificată în raport cu gravitatea infracțiunii ce face obiectul judecății (pe care inculpatul a comis-o cu premeditare, într-un mijloc de transport în comun, la o oră de circulație intensă, profitând de aglomerație și, pe fondul acesteia, de neatenția călătorilor și, în mod particular, de vulnerabilitatea persoanei vătămate - o femeie în vârstă de 49 de ani), dar și cu periculozitatea socială a infractorului, care, potrivit fișei de cazier judiciar (filele 19-20, d.f.), deși nu îndeplinește condițiile reținerii în sarcina sa a stării de recidivă (ca urmare a împlinirii termenului de reabilitare cu privire la ultima pedeapsă privativă de libertate executată), nu se află la prima încălcare a legii penale, suferind anterior cinci condamnări definitive, toate pronunțate pentru infracțiuni de aceeași natură.
Conduita procesuală sinceră și cooperantă a inculpatului (inevitabilă în contextul prinderii lui în flagrant și descoperirii portofelului sustras în buzunarul pantalonilor săi) a fost deja suficient valorificată prin prisma dispozițiilor art.396 alin.10 din Codul de procedură penală.
În același timp, inculpatul, aflat la o vârstă matură (52 de ani) și fără probleme de sănătate apte să-l distragă de la activitatea infracțională, nu are loc de muncă și nici vreo ocupație din care să se poată întreține pe căi licite, prezentând astfel un risc major de repetare a comportamentului infracțional, în cazul stabilirii unei modalități neprivative de libertate pentru executarea pedepsei aplicate.
Față de toate considerentele anterior expuse și întrucât, nici din oficiu, nu se constată motive de desființare și reformare a sentinței penale atacate, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. D..
Potrivit art.424 alin.3 din Codul de procedură penală rap. la art.72 alin.1 din Codul penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată durata reținerii și arestării lui preventive, de la data de 11 februarie 2015 până la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, inculpatul apelant, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure apărarea obligatorie a acestuia, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, conform art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. D. împotriva Sentinței penale nr.417 din data de 11 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.424 alin.3 din Codul de procedură penală rap. la art.72 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală apelată durata reținerii și arestării preventive, de la data de 11 februarie 2015 până la zi.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 260 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-V. G. O. R.-N.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 08 iulie 2015
Judecătoria Sectorului 3 București - jud.C.E.C.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 886/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 967/2015.... → |
|---|
