Camăta. Art.351 NCP. Decizia nr. 941/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 941/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 941/2015
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.941/A
Ședința din camera de consiliu de la 23.06.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulate de petentul M. V. împotriva deciziei penale nr.552/A din 16.04.2015 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu nu se prezintă părțile, cauza soluționându-se fără citarea acestora.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației formulate de petent.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, având în vedere că motivele invocate de petent nu se încadrează printre motivele prevăzute de art.426 Cod de procedură penală, motivele invocate vizând fondul cauzei.
După încheierea dezbaterilor, se prezintă apărătorul ales al contestatorului care depune la dosar împuternicirea avocațială.
CURTEA,
La data de 26 mai 2015, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, contestația în anulare formulată de condamnatul M. V. împotriva deciziei penale nr. 552/A/16.04.2015 a Curții de Apel București.
În motivarea contestației, contestatorul condamnat a arătat că, a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, invocând cazul prevăzut de art. 426 litera b ) C.p.p.
A arătat că a fost condamnat pentru infracțiunea prevăzută de art. 207 alin. 1 și 3 Noul cod penal, anume infracțiunea de șantaj, însă, după cum se cunoaște, infracțiunea de șantaj este o faptă de amenințare comisă cu violență, calificată prin scopul obținerii unui folos injust, patrimonial sau nepatrimonial.
Prin urmare, una din componentele infracțiunii de șantaj este amenințarea, fără această componentă infracțiunea de șantaj neputând exista.Sub acest aspect, trebuie menționat că, pe parcursul procesului penal derulat în fața primei instanțe, partea vătămată T. M. a declarat că nu s-a simțit niciodată amenințată de către inculpat.
În plus, acțiunea penală pentru amenințare se poate exercita numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Față de faptul că nu a existat niciodată o plângere din partea persoanei vătămate, având în vedere și declarațiile persoanei vătămate date în fața instanței de judecată, instanța de judecată trebuia să dispună încetarea procesului penal.
Raționamentul instanței de judecată, potrivit căruia declarația părții vătămate în fața instanței de judecată a fost urmarea constrângerilor din partea rudelor inculpatului, este nelegal, în plus, instanța a reținut și un fapt nedovedit, acela că partea vătămată a cerut protecție. Însă la dosarul cauzei există o declarație notarială a părții vătămate, în sensul că nu a fost niciodată amenințată de inculpat și că nu a solicitat măsuri de protecție, instanțele ignorând în totalitate această declarație.
Prin urmare, în temeiul art. 432 alin. 1 CPP, a solicitat admiterea prezentei contestații în anulare, rejudecarea apelului și pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de șantaj.
În susținerea contestației, au fost depuse notele de concluzii scrise pe care le-a depus în dosarul de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 431 C.p.p., în forma în vigoare la data soluționării contestației în anulare, instanța are obligația de a verifica cu prioritate admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, respectiv, dacă cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art. 426 C.p.p. și dacă în sprijinul contestației se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar.
Potrivit art. 426 C.p.p. cazurile de contestație în anulare sunt următoarele:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Deși la nivel formal, condamnatul a invocat cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 litera b C.p.p., anume a fost condamnat deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, în realitate, în contestația cu care a investit instanța nu a invocat niciunul dintre cazurile de încetare a procesului penal, despre care pretinde că ar exista în ceea ce îl privește.
Faptul că nu există plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru infracțiunea de șantaj, nu are nicio relevanță, contestatorul fiind judecat pentru infracțiunea de șantaj, care este o infracțiune complexă și pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale re realizează din oficiu.
Faptul că persoana vătămată a declarat că nu a fost amenințată de inculpat, că nu s-au exercitat presiuni asupra ei, reprezintă aspecte care țin de aprecierea probelor și care nu pot fi analizate de instanța care soluționează contestația, fiind chestiuni asupra cărora au dispus definitiv, instanțele de fond și respectiv, apel.
Potrivit art. 396 alin. 6) C.p.p., încetarea procesului penal se dispune în cazurile prevăzute de art. 16 alin. 1 literele e)-j) C.p.p.
Potrivit art. 16 literele e)-j) C.p.p., cazurile de încetare a procesului penal sunt următoarele:
-lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale;
-a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului sau al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică;
-a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a intervenit un acord de mediere în condițiile legii;
-există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
-există autoritate de lucru judecat ;
-a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Niciunul dintre cazurile de încetare a procesului penal, nu este incident în cauză.
Prin urmare, simpla menționare a cazului prevăzut de art. 426 litera b C.p.p., nesusținută cu argumente care să conducă la concluzia că, într-adevăr, condamnatul invocă existența unui caz de încetare a procesului penal, inexistența unei concordanțe între cazul invocat și ceea ce se afirmă în sprijinul acestui caz, conduce la inadmisibilitatea contestației în anulare.
Astfel, având în vedere faptul că nu a fost invocat niciunul dintre cazurile edictate de legiuitor pentru formularea unei contestații în anulare, în temeiul art. 431 C.p.p., va respinge ca inadmisibilă contestația formulată.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de condamnatul M. V..
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2015.
Președinte Judecător Grefier
D. L. L. C.-N. S. N.
Red./thrd. Jud. LCN/2 ex.
C. – SIP: jud. T. A.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 886/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
