Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 624/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 624/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 624/R
Ședința publică de la 01 aprilie 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE O. B.
JUDECĂTOR S. C.
JUDECĂTOR A. A.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - D.I.I.C.O.T., a fost reprezentat de PROCUROR: C. M..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul B. A. O. împotriva încheierii din data de 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul – inculpat B. A. O., pentru care se prezintă avocat ales și din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului – inculpat consideră cauza rămasă fără obiect, având în vedere că, această instanță, la data de 28.03.2013 a soluționat recursul formulat de către inculpat, dispunând punerea, de îndată, în libertate a acestuia.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._ , în temeiul art. 160/8a alin. 6 teza a II-a C.proc.pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul B. O. - A. (fiul lui V.-S. și N.-L., născut la data de 20.04.1989 în mun. Drobeta-T. S., jud. M., CNP -_, domiciliat în mun. Drobeta-T. S., .. 1, ., . și fără forme legale în mun. Timișoara, ., ., jud. T., în prezent aflat în Arestul Central al D.G.P.M.B.), arestat preventiv în baza M.A.P. nr. 300/UP/28.11.2012 emis de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr._/3/2012, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că vocația la liberare provizorie sub control judiciar a unui învinuit sau inculpat se întinde pe durata întregului proces penal, legiuitorul neînțelegând să limiteze în timp, în nicio formă, accesul la această instituție de drept procesual penal.
Tot acum, Tribunalul a constatat că în cuprinsul alin. 1 și 2 ale art. 160/2 C.proc.pen., legiuitorul a înțeles să facă o distincție între două ipoteze de lucru, respectiv: prima este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar „se poate acorda” (o facultate), iar a doua este cea în care liberarea provizorie sub control judiciar „nu se acordă” (o obligație).
Esențial este însă faptul că vocația recunoscută nu valorează drept.
De dată recentă, prin Decizia nr. 17/17.10.2011 (publicată în Monitorul Oficial nr. 886/14.12.2011 și obligatorie pentru instanțe - conform art. 414/5 alin. 4 C.proc.pen.), Înalta Curte de Casație și Justiție, în Secții Unite, a stabilit că instanța de judecată - în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar/pe cauțiune - în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar/pe cauțiune a învinuitului/inculpatului.
Față de cele ce preced, Tribunalul a concluzionat că instanța de judecată învestită cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar/pe cauțiune trebuie ca, în prealabil, să verifice în ce măsură temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, apoi să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar/pe cauțiune a învinuitului/inculpatului, hotărând în final dacă liberarea provizorie este oportună ori nu, deoarece solicitarea nu poate fi admisă automat, numai pentru îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu.
În speță, mai întâi, Tribunalul a constatat că, față de dispozițiile art. 160/2 alin. 1 C.proc.pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă - în principiu - (niciuna dintre infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul B. O. - A., toate intenționate, nefiind pedepsită cu închisoare care să depășească 18 ani). Astfel: infracțiunea prev. de art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. a și b pct. 18 din Legea nr. 39/2003 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 12 ani și interzicerea unor drepturi; infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 este pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani; infracțiunea prev. de art. 44 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani; infracțiunea prev. de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani; infracțiunea prev. de art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 este pedepsită cu închisoare de la 1 la 12 ani.
Mai departe, Tribunalul a constatat că temeiurile (art. 143, art. 68/1, art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. - existența de indicii temeinice care susțin presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele ce i se impută) luării față de inculpat a măsurii arestării preventive subzistă - probatoriul aflat la dosar (documente/plângeri victime; interceptarea unor convorbiri telefonice/date informatice, conform autorizațiilor emise și valorificarea informațiilor rezultate din acestea - parțial; redarea și certificarea convorbirilor/datelor informatice interceptate - parțial; verificarea adreselor de IP identificate) fiind îndestulător în această direcție și în acord cu practica C.E.D.O. în materie.
În continuare, Tribunalul a constatat că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, atât timp cât gruparea infracțională din care acesta face parte este activă (după cum s-a subliniat anterior), iar simplul fapt că acesta recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa nu garantează că activitatea desfășurată de el în mediul electronic în mod ilicit nu se va repeta.
În lumina dispozițiilor art. 136 C.proc.pen. privind scopul măsurilor preventive, care îndeamnă la o evaluare exhaustivă responsabilă, Tribunalul a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de față. În orice caz, măsura preventivă este plasată într-un termen rezonabil (durează de circa 4 luni de zile).
Împrejurări cum sunt complexitatea cauzei, nr. mare de participanți, aria teritorială extinsă de acțiune, pericolul concret reprezentat de activitățile infracționale din speță, motivația pecuniară ce a determinat constituirea grupului infracțional organizat, dificultatea descoperirii infractorilor și administrării mijloacelor de probă necesare soluționării dosarului penal, au justificat - fără urmă de îndoială în aprecierea Tribunalului - concluzia că interesul public ar fi grav lezat dacă inculpatul ar fi pus în stare de libertate.
Circumstanțele personale nu sunt în măsură să anuleze pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul odată pus în stare de libertate, iar tangența cu mediul informatic i-ar fi oricum interzisă - la facultate/altundeva.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. O. A..
Curtea, analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, constată că, prin încheierea definitivă nr. 109/R din data de 28.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2013 al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d) din Codul de procedură penală, s-au admis recursurile formulate de recurenții inculpați Ricioiu M. I., Gavrilecu C. Nicușor, P. Badicuț D., B. O. A. și P. M. I. împotriva încheierii din 21.03.2013 pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
S-a casat încheierea recurată și s-a respins propunerea Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. de prelungire a măsurii arestării preventive.
S-a dispus luarea față de inculpații Ricioiu M. I., Gavrilecu C. Nicușor, P. Badicuț D., B. O. A. și P. M. I. a măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o perioadă de 30 de zile de la 28.03.2013 la 26.04.2013.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 1/1) din Codul de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la poliția de la domiciliu, conform programului de supraveghere întocmit de organul de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 1/2) lit. c) din Codul de procedură penală, s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarea obligație: să nu se apropie de coinculpați și martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145/1 rap. la art. 145 alin. 2/2 din Codul de procedură penală, s-a atras atenția inculpaților asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Or, din perspectiva dispozițiilor art. 160/1 și urm. din Codul de procedură penală, se constată, în mod evident, faptul că, doar învinuitul sau inculpatul arestat preventiv în cauză poate solicita punerea sa în libertate provizorie. Așadar, în ceea ce privește condiția premisă a liberării provizorii, procesul penal trebuie să fi fost declanșat, să existe un învinuit sau un inculpat în cauză și împotriva acestuia să se fi dispus măsura arestării preventive.
Or, așa cum lesne se poate observa, prin încheierea executorie sus menționată, s-a dispus punerea de îndată în libertate a recurentului, urmare a respingerii propunerii Parchetului de prelungire a măsurii arestării preventive.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că recursul declarat în cauză a rămas fără obiect, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge calea de atac, ca nefondată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B. O. A. împotriva încheierii din data de 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul la 125 lei, cheltuieli judiciare statului, din care, 25 lei, onorariu parțial apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
V. B.
Red./Tehn. Red./Jud. A.A.
2 ex./03 aprilie 2013
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 76/2013. Curtea de Apel... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Încheierea nr.... → |
|---|
