Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 584/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 584/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 584/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.584/R
Ședința publică de la 26.03.2013
Curtea constituită din:
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECATOR - A. M.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul S. N. împotriva sentinței penale nr.138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. N. personal în stare de arest în altă cauză și asistat de avocat ales Romanoschi R. cu delegație la dosar, fila 7 și de avocat desemnat din oficiu D. C. cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă avocat din oficiu D. C. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru recurentul inculpat S. N., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariu parțial
Curtea în temeiul art.171 al.5 C.pr.pen. va lua act de încetarea mandatului avocatului desemnat din oficiu.
La interpelarea instanței de judecată apărătorul recurentului inculpat S. N. arata că acesta este arestat în altă cauză, în prezent aflându-se în executarea unei pedepse.
Curtea acordă cuvântul părților privind îndeplinirea condițiilor recursului peste termen.
Apărătorul recurentului inculpat S. N. arata că acesta nu a fost prezent la nici un termen și nici la pronunțarea hotărârii, astfel că apreciază că sunt îndeplinire condițiile recursului peste termen.
Reprezentantul Ministerului Public arată că sentința penală este din 15.02.2013 instanța de fond a efectuat întreaga procedură de comunicare a sentinței la adresa din localitatea Popeșți-Leodeni, cât și prin afișare astfel încât aceasta a devenit definitivă, prin faptul că nu a fost declarat recurs în termenul legal. Menționează că inculpatul a fost arestat dar nu în prezenta cauză, ci într-o altă cauză cu mandat de executare, astfel că apreciază că prev.art.365 rap.la art.385/3 al.2 C.pr.pen, nu sunt îndeplinire recursul nefiind declarat în termen de 10 zile de la începerea executării. Apreciază că nu poate fi declarat un recurs peste termen în cauzele în care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
Curtea după deliberare, constată că sunt îndeplinite prev.art.365 rap.la art.385/3 al.2 C.pr.pen, apreciind că și în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării se poate declara recurs peste termen, în situația în care partea nu a fost prezenta la nici un termen de judecată și nici la pronunțare. O altă interpretare a acestor dispozițiile legale ar duce la restrângere nejustificată a câmpului de aplicare a prev.art.365 C.pr.pen, doar pentru că inculpatul nu se găsește în niciuna din situațiile prevăzute expres de acest articol, exclusiv cu privire la termenul de declarare a recursului peste termen.
Apărătorul recurentului inculpat arată că prezentul recurs vizează aplicarea prev.art.320/1 C.pr.pen în sensul că inculpatul a recunoscut faptele ce i se rețin în sarcină precum și reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate. În temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință inculpatului faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Inculpatul, având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței.
Se procedează la audierea recurentului inculpat declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Precizează că prezentul recurs vizează aplicarea prev.art.320/1 C.pr.pen în sensul diminuării pedepsei cu 1/3, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale recurentului inculpat, în sensul că la data comiterii faptelor era infractor primar. În ceea ce privește modalitatea de executare solicită a se pronunța o pedeapsă cu suspendarea condiționată
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale pronunțate de instanța de fond, urmând a se dispune redozarea pedepsei aplicate recurentului inculpat în sensul reducerii cuantumului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că solicitarea de aplicare a prev.art.320/1 C.pr.pen nu poate fi primită, actul de sesizare a instanței datează din 17.01.2011, ulterior intrării în vigoare a Legii 202/2010, astfel că nu este aplicabil art.XI din OUG nr.121/2011 care practic a pus în aplicare legală Decizia Curții Constituționale nr.1470.
Arata ca acest art.XI obliga instanța de judecată ca la primul termen să pună în discuție prev.art.320/1 C.pr.pen, chiar și în calea de atac, dar numai în situația în care cercetarea judecătorească începuse anterior intrării in vigoare a Legii 202/2010, motiv pentru care nu se pot reține prevederile legale la care apărarea a făcut referire.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele comise și solicită a i se reduce din pedeapsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 a condamnat pe inculpatul S. N., la 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a-II-a, b, c Cp.
În baza art. 81-82 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe 3 ani termen de încercare.
S-a făcut aplicarea art. 359 Cpp.
În baza art. 71 al. 5 Cp s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
În considerentele sentinței se arată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr.5054/P/2009, din data de 17.01.2011, a fost trimis în judecată inculpatul S. N., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
În fapt la data de 26.04.2009, în jurul orei 09.40, inculpatul a condus pe . marca Seat Ibiza, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie peste limita legală și a intrat în coliziune cu auto condus de martorul E. M. E., în urma impactului rezultând avarierea autovehiculelor.
Au fost sesizate organele de poliție, ambii conducători auto fiind conduși apoi la Biroul Accidente Ușoare sector 6.
Inculpatul a fost testat în jurul orei 10:18 cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat, ulterior fiind condus la INML, unde i-au fost recoltate 2 probe de sânge, stabilindu-se că la ora 11.20, inculpatul avea o alcoolemie de 1,75 gr%0 iar la ora 12.20- o alcoolemie de 1,65 gr%0.
Pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge la ora evenimentului rutier -09.40- s-a efectuat calculul retroactiv al alcoolemiei, stabilindu-se că inculpatul putea avea o alcoolemie teoretică de circa 1,90 gr%0.
Actul de inculpare s-a probat cu: proces-verbal de constatare, proces-verbal de verificare, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului E. M. E..
Cu prilejul cercetării judecătorești nu a fost audiat inculpatul, întrucât, deși a fost legal citat la toate adresele cunoscute și prin Administrația Națională a Penitenciarelor, nu s-a prezentat în instanță, în vederea audierii.
Analizând probatoriul cauzei, instanța a apreciat că fapta inculpatului S. N. de a conduce, la data de 26.04.2009, pe Drumul Taberei, autoturismul marca Seat Ibiza, sub influența băuturilor alcoolice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
Fapta inculpatului a rezultat din proces-verbal de constatare, proces-verbal de verificare, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului E. M. E..
Pentru fapta săvârșită, instanța a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii orientată către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa iar, în temeiul art. 81-82 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, apreciind că rolul educativ al pedepsei poate fi atins față de inculpat și fără privarea sa de libertate în executarea pedepsei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal, că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, pericolul social al faptei săvârșite, gravitatea acesteia, declarațiile sincere privind săvârșirea faptei, date la urmărirea penală.
Împotriva sentinței penale nr.138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ a declarat recurs peste termen inculpatul S. N., care după declarația de recunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, făcută în fața instanței de recurs, a solicitat aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p. si reducerea pedepsei, cu o treime.
Curtea, la termenul din data de 26.03.2013 a constatat că inculpatul a formulat recursul peste termen cu respectarea dispozițiilor art. prev.art.365 rap.la art.385/3 al.2 C.pr.pen.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea a apreciat că recursul inculpatului este întemeiat pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt pe care, de altfel, inculpatul nu a tăgăduit-o.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 26.04.2009, în jurul orei 09.40, inculpatul a condus pe . marca Seat Ibiza, cu nr. de înmatriculare_, având în sânge o alcoolemie peste limita legală și a intrat în coliziune cu auto condus de martorul E. M. E., în urma impactului rezultând avarierea autovehiculelor.
Situația de fapt rezultă din proces-verbal de constatare, proces-verbal de verificare, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie, expertiză medico-legală, declarațiile inculpatului, declarațiile martorului E. M. E..
În mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, fapta inculpatului S. N. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie peste limita legală, prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, Curtea, în considerarea recursului formulat de inculpat, va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Astfel, instanța de recurs constată că inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii încă din faza de urmărire penală, atitudine menținută si in fata instanței.
În ceea ce privește însă solicitarea recurentului inculpat de a se face aplicarea prevederilor art. 3201 C.p.p., Curtea constată că este inadmisibilă, văzând că acesta nu a fost prezent în fața instanței de recurs pentru a face o declarație completa de recunoaștere a faptelor reținute in sarcina sa, prin rechizitoriu, iar această declarație, făcută în fața instanței de recurs, a depășit momentul procesual expres prevăzut de dispoziția legală, respectiv începerea cercetării judecătorești.
Nu poate fi vorba, în cauză nici despre aplicarea legii penale mai favorabile, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr.1470 din 2011, atât timp cât instanța a fost sesizată prin rechizitoriu după . Legii nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 3201 în Codul de procedură penală, dispozițiile acestuia fiind deci în vigoare la momentul la care inculpatul ar fi putut solicita aplicarea acestora.
Așa fiind, văzând însă atitudinea sinceră a inculpatului, în fața autorităților, recunoașterea săvârșirii infracțiunii încă din faza de urmărire penală, instanța va reține circumstanța atenuată prev. de art. 74 al. 1 lit. c C.p., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special, potrivit art. 76 al. 1 lit. d C.p. si va aplica recurentului inculpat S. N. o pedeapsă în cuantum de 8 luni, în concordanță cu pericolul social al faptei, dar si cu circumstanțele personale ale inculpatului.
Va menține dispoziția de suspendare a executării pedepsei, potrivit art. 81 C.p. si va stabili un termen de încercare corespunzător pedepsei aplicate, potrivit art. 82 C.p., de 2 ani si 8 luni.
De asemenea, în ceea ce privește interzicere dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 64 lit. c C.p., ca pedeapsă accesorie, pe lângă faptul că aplicarea acesteia nu a fost motivată de instanța de fond, aceasta nu este in concordanta cu gravitatea infracțiunii săvârșite, dar si luând în considerare împrejurarea că inculpatul, la data săvârșirii faptei nu avea antecedente penale, văzând decizia LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 C.p. nu se face în mod automat, în stabilirea acestor pedepse accesorii instanța luând în considerare criteriile stabilite la art.71 al.3 C.p.
Concluzionând, Curtea găsește întemeiat recursul inculpatului S. N. și constatând că în cauză sunt întrunite condițiile cazului de desființare, cu reținerea spre rejudecare de către instanța de recurs prev. de art. 38515 pct.2 lit. d C.p.p., va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, în fond, rejudecând, va face aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. și va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1an închisoare la 8 luni închisoare.
Va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c C.pen.
Va reduce termenul de încercare la 2 ani și 8 luni, conform art.82 C.pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate în judecarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cp.p. admite recursul declarat de către inculpatul S. N. împotriva sentinței penale nr.138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București.
Casează în parte sentința penală nr. 138/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București și, rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. și reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului de la 1an închisoare la 8 luni închisoare.
Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c C.pen.
Reduce termenul de încercare la 2 ani și 8 luni, conform art.82 C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
D. P.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex/03.04.2013
J.S.6.B.-jud.D.B.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
