Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 76/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 76/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 76/A
Ședința publică de la 28 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - R. G.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul I. I. M. împotriva sentinței penale nr. 37 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat M. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimata parte vătămată J. A. personal, lipsind intimatul asigurator - B. A. VIENNA INSOURANCE GROUP SA, intimata parte responsabilă civilmente - . și intimata parte civilă - S. C. DE URGENTA BUCURESTI FLOREASCA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că au fost depuse la dosar concluzii scrise din partea intimatei părți responsabile civilmente.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de lovire sau alte violențe – în raport de conținutul certificatului medico-legal de la dosar. In acest sens, consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecată și condamnat in primă instanță, opinând că lipsește atât latura subiectivă, nu există nici o intenție – directă sau indirectă – de a-l omorî pe J. A., in speță fiind vorba despre un incident banal între doi șoferi profesioniști, ce se grăbeau să ajungă la muncă. Dacă inculpatul ar fi lovit cu duba partea vătămată, aceasta ar fi suferit leziuni grave, dar in speță este vorba doar de o contuzie la cot și la mâna dreaptă – determinată de încăierarea ce a fost determinată de J. A., care a plecat de la cisterna pe care o conducea și a venit la duba inculpatului, pentru a-l lua la bătaie.
In raport de aceste împrejurări și de conduita apelantului, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond și pe fond, a se dispune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Intimata parte vătămată, având cuvântul, lasă soluția la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, consideră că în mod corect s-a reținut încadrarea pentru care s-a și dispus condamnarea inculpatului. Nu are relevanță ce leziuni suferea partea vătămată, iar in speță, în situația in care inculpatul a lovit-o în două rânduri și a mai vrut să o lovească și a treia oară cu o autoutilitară, acesta a acceptat probabilitatea ca partea vătămată să cadă și să se lovească la cap sau să intre sub autoutilitară, urmările fiind foarte clare. In dosar există înregistrările camerelor de supraveghere, din care rezultă foarte clar modul în care a acționat inculpatul, astfel că nu este vorba de o eroare, o lovire din culpă, ci este vorba de două loviri succesive, urmate de o a treia încercare de lovire – la care partea vătămată s-a ferit.
In ceea ce privește zilele de îngrijiri medicale, acestea nu au nici o relevanță în raport de modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Faptul că partea vătămată s-a ferit sau că inculpatul nu a reușit să o lovească foarte bine pe aceasta, nu are nici un fel de importanță, atâta timp cât mijlocul folosit era apt să conducă la suprimarea vieții.
Din materialul probator rezultă vinovăția inculpatului și față de acest aspect și de toate cele expuse mai sus, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
In completarea motivelor de apel, apărătorul apelantului inculpat solicită ca la reexaminarea materialul probator să fie înlăturată singura declarație a martorului I., care este martor mincinos – în raport de planșele foto de la dosar.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu a dorit să suprime viața părții vătămate și este de acord cu susținerile apărătorului ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 37 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul I. M. prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.20 rap.la art.174-175 lit.i Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod Penal.
În baza art.20 rap.la art.174-175 lit.i Cod Penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod Penal și art.76 lit.b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul I. M. [fiul lui I. și I. ns. Ia 23 mai 1983, în loc. Răcari, județul Dâmbovița, domiciliat în ., județul Dâmbovița - CNP-_, cetățenie român, studii 12 clase, ocupație șofer, căsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, C.I. . nr._], la pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal.
În baza art.65 alin.2 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod Penal, pe o durată de 3 ani.
În baza art.86/1 Cod Penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.86/2 Cod Penal.
În baza art.71 alin.5 Cod Penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii prev. de art.71 rap la art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod Penal.
În baza art.86/3 Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE L. TRIBUNALUL DAMBOVITA;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.86/4 Cod Penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art.88 Cod Penal, s-a computat durata reținerii și arestării preventive de la 28.03.2012 pana la data de 10.10.2012.
În baza art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENTA BUCURESTI și, în consecință:
A fost obligat asiguratorul B. A. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. la plata către partea civilă S. C. DE URGENTA BUCURESTI a sumei de 187,06 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestui debit pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data achitării efective a debitului.
S-a luat act că S.C. TOP BRAND D. S.R.L. nu răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal.
S-a luat act că partea vătămată J. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22 martie 2012, în jurul orei 14:00, partea vătămată J. A. se deplasa cu autocisterna, având număr de înmatriculare_ pe . Otopeni, intenționând să parcheze la sediul .., societate ce are ca obiect de activitate transportul de produse petroliere.
În momentul în care a intrat pe stradă, la aproximativ 300 de metri de locul de parcare, partea vătămată a observat că din sensul opus venea o dubiță marca F. Ducato cu număr de înmatriculare_, condusă de inculpatul I. M..
Întrucât drumul era îngust, partea vătămată i-a făcut semn cu farurile inculpatului I. M., însă acesta nu s-a oprit deși, în mod obiectiv, nu exista posibilitatea de a trece unul pe lângă altul.
Partea vătămată J. A. a oprit autoutilitara cu număr de înmatriculare_, în dreptul .., o fabrică de mobilă, întrucât inculpatul I. M. venea spre el cu dubița marca F. Ducato cu nr. de înmatriculare_ .
În declarațiile date în cursul urmăririi penale (declarații reiterate în fața instanței de judecată), partea vătămată a precizat faptul că în momentul în care au ajuns unul lângă altul inculpatul I. M. gesticula.
După aproximativ 5 minute, partea vătămată J. A. a coborât din cisternă și a mers lângă mașina inculpatului I. MIHAl pentru a discuta cu acesta.
În acel moment, inculpatul I. M. a lăsat geamul portierei, a înjurat partea vătămată J. A. și i-a spus acesteia să dea ea cu spatele pentru că el nu va da înapoi pe trotuar.
Partea vătămată i-a explicat inculpatului I. M. că nu poate să facă acest lucru, întrucât în zonă sunt montați hidranți, însă acesta din urmă a spus că nu îl interesează și a continuat să înjure deși partea vătămată plecase din acel loc.
În timp ce partea vătămată J. A. se afla la aproximativ 2 m de autoturismul marca F. Ducato cu număr de înmatriculare B-96-OVl inculpatul I. M. s-a aplecat și cu mâna stângă a luat din autoturismul său un obiect cu care a încercat să lovească partea vătămată în zona feței.
De asemenea, partea vătămată a precizat și faptul că a fost amenințat de mai multe ori cu moartea de inculpatul I. M..
Atunci când partea vătămată a încercat să plece spre mașina sa (autocisterna), inculpatul I. M. a dat puțin înapoi cu auto F. Ducato cu nr._, a luat stânga de volan și a intrat direct în partea vătămată J. A. cu partea stângă a mașinii ducând-o, pe botuI mașinii, 3-4 m și proiectând-o într-un gard de sârmă ce despărțea zona de rulare de zona pietonală.
În declarația dată la sediul parchetului și ulterior în fața instanței de judecată, partea vătămată a precizat faptul că în momentul în care inculpatul I. M. a lovit-o cu mașina, aceasta a pus și cealaltă mână pe autoturismul marca F. Ducato, în acest mod reușind să atenueze impactul.
Imediat după ce a lovit partea vătămată inculpatul I. M., a dat din nou înapoi cu autoturismul său, reușind să lovească iar partea vătămată.
La scurt timp, inculpatul I. M. a încercat să lovească a treia oară partea vătămată J. A., în timp ce aceasta se afla în fața autocisternei cu număr de înmatriculare_ .
După aproximativ 5 minute, inculpatul I. M., văzând că din sediul .. au ieșit două persoane, a plecat imediat de la fața locului.
Imediat după incident, partea vătămată J. A. a sunat la dispeceratul de urgență 112, unde a relatat cele întâmplate și a dat numărul mașinii inculpatului I. M..
Partea vătămată J. A. s-a prezentat la S. de Urgență București, fiind supus mai multor investigații, diagnosticul fiind: "contuzie coloană cervico-toracală amileică, artelă trahico - antebrahială anterioară de cot".
Ulterior, partea vătămată s-a prezentat la serviciul de Medicină Legală I., în vederea examinării. Potrivit concluziilor certificatului medico-Iegal nr.A2/J/198/26.03.2012 "J. A. prezintă leziuni traumatice care pot data din ziua de 22 martie 2012 posibil produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure în condițiile unui accident de circulație pentru care necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Leziunile traumatice suferite nu i-au pus în primejdie viața".
Din verificările efectuate a rezultat faptul că martor la incidentul din data de 28 martie 2012, ora 14:00 a fost I. C., administrator la S.C. STUF CONSTRUCT S.R.L., conducătorul auto marca Mercedes Benz cu număr de înmatriculare_ .
Fiind audiat la sediul parchetului, la data de 15 mai 2012 și ulterior în fața instanței de judecată, martorul I. C. (fila 187) a declarat că în ziua de 28 martie 2012, în jurul orei 14:00 a oprit autoturismul său și a coborât să vadă ce se întâmplă, întrucât în fața se afla autocisterna condusă de partea vătămată J. A., iar el nu avea loc să treacă.
Atunci a văzut și dubița marca F. Ducato cu nr._ condusă de inculpatul I. M. care a intrat direct în partea vătămată J. A., prinzând-o pe acesta între botul mașinii și gardul din plasă.
Martorul a precizat și faptul că inculpatul I. M. a venit direct spre partea vătămată J. A., intenționând să îl calce.
Atunci martorul I. C. a alergat după inculpatul I. M., spunându-i să se oprească, însă acesta a întors mașina și a fugit.
Din discuțiile purtate cu partea vătămată, J. A., martorul I. C. a aflat că pe aceasta o durea abdomenul și coastele: la dosarul cauzei a fost anexat procesul verbal din 07 mai 2012 emis de organele de poliție din cadrul IPJ I. - Serviciul de Investigații Criminale de unde rezultă faptul că s-au efectuat verificări la sediul .., din orașul Otopeni, . identificării persoanelor care au observat incidentul din data de 22 martie 2012, ora 14:00.
În cauză, a fost audiat și martorul M. C. (fila 186), acesta declarând că, în ziua de 22 martie 2012, ora 14.00, în timp ce prezenta unor clienți obiecte de mobilier a auzit un scârțâit de roți afară și a mers spre ușa de ieșire, ocazie cu care a observat o dubă de culoare albă (F. Ducato cu nr._ ) care a demarat către un individ (partea vătămată J. A.) care se afla pe trotuarul din fața S.C. ALSON .> De asemenea, martorul a mai precizat și faptul că dubița F. Ducato era puțin virată spre stânga, spre gardul S.C. ALSON, iar partea vătămată J. A. era îmbrăcată cu o salopetă de culoare verde cu inscripția "Klaska" pe spate, iar la colțul gardului dinspre Drumul Gării se afla o autocisternă inscripționată "Klaska".
În cursul cercetărilor, la dosar a fost anexat un CD, conținând înregistrările video ale camerelor de supraveghere ale ...
Ulterior, au fost anexate și planșele fotografice cu imagini extrase de pe camerele de supraveghere.
La termenul de judecată din data de 20.09.2012 (fila 201), Tribunalul a dispus vizionarea înregistrărilor video anterior menționate, întocmindu-se în acest sens un proces verbal semnat de către participanții la judecata cauzei (fila 199).
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul I. M. nu a recunoscut fapta comisă, precizând că nu a atins cu dubița marca F. Ducato pe parte vătămată J. A., aceasta s-a dezechilibrat și a căzut cu cotul în gardul de sârmă.
Fiind audiat la sediul Parchetului, la data de 28 martie 2012, inculpatul a precizat faptul că "am plecat din nou cu mașina spre partea vătămată ca să o îndepărteze atât a doua cât și a treia oară: (întrucât a crezut că merge - partea vătămată - să ia ceva din mașina sa și i-a fost teamă).
Inculpatul a recunoscut faptul că el și partea vătămată, la începutul conflictului, și-au adus reciproc injurii, însă a declarat că partea vătămată l-a amenințat că îi va rupe mâna.
În timpul incidentului, inculpatul a declarat și faptul că a luat din mașina sa o racletă din plastic de culoare roșie și a plecat cu mașina spre partea vătămată pentru a o îndepărta atât pe ea cât și pe cealaltă persoană (martorul I. C.) care a venit la el și i-a adus injurii.
Judecătorul fondului a apreciat că aspectele declarate de inculpat sunt contrazise de material probator aflat la dosarul cauzei.
Astfel, declarațiile martorului I. C. a infirmat total susținerile inculpatului, atât cu privire la desfășurarea conflictului dintre acesta și partea vătămată J. A., cât și cu privire la propria sa activitate.
Din adresa nr._/11.04.2002 a I.P.J. I. - Serviciul Criminalistic, a rezultat faptul că: „cele două urme palmare, elevate cu pulbere neagră și ridicate cu folie albă de pe capotă și aripa stânga față a autovehiculul au fost create de relieful papilar al palmei de la mâna stângă (urma papilară ridicată de pe capotă) respectiv al palmei de la mâna dreaptă (urma papilară ridicată de pe aripă) ale numitului J. A..”
Aspectele menționate sunt consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului în cauza privind tentativa de omor comisă la data de 22 martie 2012, în orașul Otopeni, . imobilului nr.75, în care a fost implicat autoturismul marca F. Ducato cu număr de înmatriculare_ .
Astfel, susținerea inculpatului I. M., potrivit căreia nu a lovit cu autoturismul său partea vătămată J. A., ci aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, nu rezultă din niciunul din actele aflate la dosar.
De asemenea, din examinarea fotografiilor judiciare, s-a constatat că, pe fondul unor discuții contradictorii, la un moment dat, inculpatul I. M., cu intenție, a manevrat volanul autoturismului marca F. Ducato spre stânga, a accelerat și a lovit cu autoturismul partea vătămată J. A., proiectând-o într-un gard de sârmă ce despărțea zona de rulare de zona pietonală. Izbitura a fost atât de puternică, încât gardul de sârmă s-a îndoit (foto 28).
Imediat, inculpatul I. M. a mers câțiva metri în marșalier (foto 29-30), apoi a accelerat din nou, cu intenție, și a lovit iar cu autoturismul său partea vătămată J. A. (foto 31-35).
S-a arătat că aspectele mai sus menționate rezultă și din procesul verbal de redare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere de la .. din data de 22 martie 2012.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza coroborării următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare la fața locului; procesul - verbal de consemnare a denunțului părții vătămate J. A. și declarațiile aceleiași părți vătămate pe parcursul urmăririi penale și al judecății; procesul - verbal de vizionare a înregistrării camerelor de supraveghere la sediul S.C. ALSON ..L.; adresă nr._/11.04.2012 - a I.P.J. I. - Serviciul Criminalistic; certificatul medico-Iegal nr.A2/J/198/26.03.2012; planșe foto 30 file și 58 imagini extrase de pe materialele (înregistrările video ale camerelor de supraveghere puse la dispoziție de S.C. ALSON ..L., precum și din depozițiile martorilor I. C. și M. C., date atât in cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății.
Judecătorul fondului a arătat că declarațiile inculpatului I. M. date în cursul urmăririi penale și prin care acesta nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, rămân izolate în ansamblul materialului probatoriu administrat în pricina dedusă judecății și au în mod vădit un caracter pro causa, fiind înlăturate, ca nesincere, în condițiile art. 69 Cpp.
Astfel fiind, instanța de fond a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului I. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C.P. rap. Ia art.174 - 175 lit.i C.P.
Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpat în infracțiunea de loviri și alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod Penal, judecătorul fondului a reținut că, independent de numărul de zile de îngrijiri medicale și de eventualele mențiuni privind ,,punerea în primejdie a vieții victimei” într-o eventuală expertiză medico-legală, ceea ce deosebește infracțiunile prev. de art. 180 - 182 C. pen. de infracțiunea de tentativă de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii. Or, din această perspectivă, având în vedere faptul că în speță inculpatul a lovit cu autoturismul pe partea vătămată J. A., cu intenție, de două ori, izbindu-l pe acesta din urmă într-un gard de sârmă, este evident că orice om rezonabil este prezumat că, chiar dacă nu a urmărit, cel puțin a acceptat posibilitatea că partea vătămată ar fi putut să fie proiectată pe asfalt sau pe tabla autoturismului și, din izbitură, din cauza forței de impact generate de accelerarea autoturismului, să-și piardă viața. Repetarea elementului material al infracțiunii (inculpatul a izbit pe partea vătămată de două ori…) au întărit convingerea instanței de fond că, în speță este vorba, din punct de vedere juridic, despre existența unei tentative de omor.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, Tribunalul a ținut seama de dispozițiile părții generale a Codului Penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului (în vârstă de 28 de ani, căsătorit, angajat în muncă la data săvârșirii faptei) și de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunii, făcând în acest sens aplicarea disp.art.74 alin.1 lit.a Cpp.
În raport de circumstanțele reale ale faptei săvârșite și de circumstanțele personale ale inculpatului anterior evocate, Tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, motiv pentru care în cauză, s-a apreciat ca suficientă aplicarea dispozițiilor art.861 Cod Penal, cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut, potrivit art.14 rap. la art.346 Cod procedură penală, se impune admiterea acțiunii civile formulate de partea civilă S. C. DE URGENTA BUCURESTI și, în consecință, a dispus obligarea asigurătorului B. A. VIENNA INSURANCE GROUP SA la plata către partea civila S. C. DE URGENTA BUCURESTI a sumei de 187,06 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestui debit pe perioada cuprinsă între data pronunțării sentinței și data achitării efective a debitului.
A apreciat judecătorului fondului că se impune exonerarea de răspundere a părții responsabile civilmente S.C TOP BRANDS D. S.R.L., întrucât, potrivitart.1373 Cod Civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate.
Tribunalul a arătat că, în speță, trebuie analizată cu precădere, legătura dintre faptă și funcțiile încredințate inculpatului. În toate cazurile însă, această legătură trebuie să fie circumscrisă unor limite raționale.
Este clar, în opinia Tribunalului, faptul că în speța dedusă judecății este vorba despre depășirea funcției încredințate, despre o conduită mai mult decât abuzivă a comitentului, care într-un mod arbitrar și nejustificat a recurs la acte de violență împotriva părții vătămate.
Astfel cum s-a menționat și în doctrină, Tribunalul a apreciat că și în acest context, între funcția încredințată comitentului și conduita acestuia trebuie să existe dacă nu o legătură de cauzalitate, cel puțin o corelație necesară, iar fapta trebuie să fi fost săvârșită în interesul comitentului sau să existe cel puțin aparența că a fost săvârșită în interesul comitentului. În același timp, dacă victima a cunoscut că presupusul a săvârșit fapta peste limitele funcției sale printr-un exercițiu abuziv ori că a lucrat în propriul său interes, comitentul nu va fi obligat să răspundă.
Este greu de crezut că partea vătămată, la momentul comiterii faptei, a considerat ca inculpatul acționează în cadrul funcțiilor acordate și că există vreun liant între partea responsabilă civilmente și conduita acestuia.
Totodată, răspunderea comitentului pentru fapta presupusului este condiționată de îndeplinirea unor condiții clare, astfel că instanța de fond a opinat că excede cu mult intenției legiuitorului, în ceea ce privește cadrul răspunderii civile delictuale, a angaja în mod automat această răspundere în cazul săvârșirii oricărei fapte ilicite de către un propus al său.
S-a reținut, de asemenea, că trebuie observat faptul că o atare conduită violentă a inculpatului nu ar fi putut fi anticipată, nefiind vorba nici despre un caz de necorespundere profesională, nici despre o situație întâlnită la tot pasul. Mai mult, fapta a fost comisă de către o persoană care nu a mai cauzat probleme în trecut, astfel că nu se poate reține o culpă a S.C. TOP BRANDS S.R.L., în supravegherea acesteia.
D. urmare, s-a reținut că nu există niciun argument juridic sau logic care să justifice angajarea răspunderii S.C. TOP BRANDS S.R.L., pentru fapta comisă de către inculpat. Aceasta nu a avut nici o legătură cu funcțiile încredințate, cu atribuțiile de șofer și nu ar fi putut fi evitată, neexistând elemente care să ridice suspiciuni cu privire la activitatea sau la atitudinea inculpatului, luându-se act că S.C. TOP BRAND D. S.R.L. nu răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente în procesul penal.
Totodată, s-a luat act că partea vătămată J. A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal (la data de 26.XI.2012), a declarat apel inculpatul I. I.M., fără a arăta, în scris, motivele pentru care a promovat prezenta cale de atac.
În dezbaterile orale, apelantul inculpat – personal și prin apărător ales – a criticat hotărârea instanței de fond în ceea ce privește latura penală a cauzei, apreciind ca fiind greșită încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea acesteia din tentativă la infracțiunea de omor calificat în cea de lovire sau alte violențe, în raport de conținutul certificatului medico-legal de la dosar.
Se susține că de către apărare că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecată și condamnat în primă instanță, opinând că lipsește atât latura subiectivă, nu există nicio intenție – directă sau indirectă – de a-l omorî pe J. A., în speță, fiind vorba despre un incident banal între doi șoferi profesioniști, ce se grăbeau să ajungă la muncă. Dacă inculpatul ar fi lovit cu duba partea vătămată, aceasta ar fi suferit leziuni grave, dar în speță este vorba doar de o contuzie la cot și la mâna dreaptă – determinată de încăierarea ce a fost determinată de J. A., care a plecat de la cisterna pe care o conducea și a venit la duba inculpatului, pentru a-l lua la bătaie.
În raport de aceste împrejurări și de conduita apelantului, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și, pe fond, a se dispune achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Examinând hotărârea atacată, în raport de critica formulată, cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
În cadrul controlului de legalitate, exercitat în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile prevăzute de art.20 raportat la art.174 Cod Penal – art.175 lit.i Cod penal, având în vedere împrejurările concrete în care acesta a acționat.
Procedând la reevaluarea materialului probator existent în cauză, în considerarea caracterului integral devolutiv al apelului, potrivit art. 371 Cod de procedură penală, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că apelantul inculpat I. M. se face vinovat de aceea că, în data de 22.03.2012, în jurul orei 14:00, în timp ce se afla în orașul Otopeni, pe . societății .., cu autoturismul marca F. Ducato, cu numărul de înmatriculare_, inculpatul a lovit intenționat de două ori, cu autoturismul, pe partea vătămată J. A., iar la un interval de cinci minute a mai încercat să îl lovească o dată, în momentul când acesta se afla în fața autocisternei sale cu numărul de înmatriculare_, și l-a amenințat cu moartea în repetate rânduri. Partea vătămată J. A. s-a prezentat la S. C. de Urgență București, fiind supusă mai multor investigații, diagnosticul fiind "contuzie coloană cervico-toracală antebrahială (anterioară de cot)", după care s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală I., unde a fost examinat, din punct de vedere medico-legal.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în raport cu circumstanțele de fapt evidențiate de ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată că - în mod corect - instanța de fond a stabilit că actele de agresiune fizică pe care inculpatul le-a produs părții vătămate J. A., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a și dispus condamnarea inculpatului.
Nu are relevanță ce anume leziuni ar fi suferit partea vătămată, iar în speță, în situația în care, inculpatul a lovit-o în două rânduri și a mai vrut să o lovească și a treia oară cu o autoutilitară, este cert că inculpatul a acceptat probabilitatea ca partea vătămată să cadă și să se lovească la cap sau să intre sub autoutilitară, urmările fiind foarte clare.
La dosarul cauzei există înregistrările camerelor de supraveghere, din care rezultă foarte clar modul în care a acționat inculpatul, astfel că nu este vorba despre o eroare, o lovire din culpă, ci este vorba de două loviri succesive, urmate de o a treia încercare de lovire – la care partea vătămată s-a ferit.
Cu privire la numărul de zile de îngrijiri medicale, Curtea apreciază că nici acestea nu au relevanță, în raport cu modalitatea de săvârșire a infracțiunii. Faptul că partea vătămată s-a ferit sau că inculpatul nu a reușit să o lovească foarte bine pe aceasta, nu are nici un fel de importanță, atâta timp cât mijlocul folosit era apt să conducă la suprimarea vieții.
Din materialul probator rezultă vinovăția inculpatului și față de acest aspect.
Pornind de la aceste repere, rezultate din analiza probelor produse cauzei, Curtea apreciază că dovezile arătate dispun de forța probantă necesară răsturnării prezumției de nevinovăție, probele certe de vinovăție, legitimând tragerea la răspundere penală a inculpatului I. M., pentru comiterea faptei deduse judecății, astfel că soluția de condamnare a acestuia, adoptată de către instanța de fond, este temeinică și legală.
În ceea ce privește critica adusă în completarea motivelor de apel, de către apărătorul ales al apelantului inculpat, în sensul de fi „înlăturată declarația martorului I., care este martor mincinos”, Curtea constată – pe de o parte - că această susținere este pur formală, atâta timp cât în cauză nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să ateste această împrejurare, iar pe de altă parte, declarația martorului I. C. a fost avută reținută prin coroborare cu celelalte probe, printre care declarația martorului M. C., dar și înregistrările video ale camerelor de supraveghere ale firmei în fața căreia s-a comis fapta (acestea neputând fi puse la îndoială).
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea arată că în activitatea de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare socială, în raport cu gravitatea concretă a faptelor săvârșite de inculpatul (apelant în speță) – judecătorul fondului s-a raportat la criteriile consacrate de dispozițiile art.72 din Codul penal, ținând seama de limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și stabilită vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii, gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite prin normele incriminate și de împrejurările care agravează răspunderea penală.
În acest context, răspunzând necesității de a analiza atât împrejurările de comitere a faptelor, cât și cele concrete ce caracterizează persoana apelantului din speță, prima instanță, a încercat să asigure un echilibru între scopul punitiv și cel privind reeducarea și reinserția socială a inculpatului, pentru a se ajunge la rezultatul pozitiv al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, cum prevede art.52 Cod penal.
Curtea, ca și instanța de fond, apreciază că scopul pedepsei și funcțiile acesteia pot fi realizate cu maximă eficiență chiar și fără executarea efectivă (în detenție), reținând față de datele personale ale inculpatului, incidența prevederilor art.74 lit.a Cod penal și, ca o consecință, aplicarea art.76 lit.b Cod penal, astfel că și individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei a fost corect aleasă.
La data de 28 martie 2013, prin fax, S.C. Top Brands D. S.R.L. a depus la dosarul cauzei „Concluzii scrise” (filele 22-28, dosar C.), prin care se solicită – în esență – exonerarea de răspundere a acestei societăți.
Față de această susținere, Curtea arată că este lesne de observat din lecturarea sentinței penale atacate, că în ceea ce privește pe această parte, judecătorul fondului a dispus a se lua act că nu răspunde în calitate de parte responsabilă civilmente, argumentându-și corect soluția dispusă.
Pe de altă parte, prin apelul declarat de inculpat, nu a fost criticată sentința sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr.37/16.XI.2012, pronunțată de Tribunalul I., Secția penală, dosarul nr._ .
Constatând culpa procesuală a apelantului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod de procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. I. M.împotriva sentinței penale nr. 37 din 16 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Obligă pe apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C.-B. I.-T. R. G.
GREFIER,
G. A. I.
red.C.B.I.T.
dact.L.G.
ex.2
red.R.Păștilșă-Trib.I.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
