Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1369/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1369/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-07-2012 în dosarul nr. 1369/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1369
Ședința publică din data de 2.07.2012
Curtea compusă din:
Președinte: C. C.
Judecător: D. D.
Judecător: D. P.
Grefier: S. C.-M.
MINISTERUL PUBLIC–P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Structura Centrală a fost reprezentat prin procuror M. Reyhan.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpat M. C.-I. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.06.2012, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul- inculpat M. C.-I. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales D. C. cu împuternicire avocațială nr._/2012 și apărător din oficiu C. E. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2012.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată încetată delegația apărătorului din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Arată că i s-a păstrat locul de muncă, acesta fiind șofer pe un autotir, familia sa se află în stare de necesitate, având un singur venit, al tatălui.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat având în vedere momentul procesual la care a fost formulată cererea, după doar 2 săptămâni de la luarea măsurii arestării preventive, nu au fost identificați toți membrii grupului infracțional, iar inculpatul a avut o contribuție esențială ocupându-se cu transportul emigranților în Franța, astfel încât există pericolul ca urmărirea penală să fie periclitată.
Recurentul-inculpat M. C.-I., având ultimul cuvânt, regretă ceea ce a făcut.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.06.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală (dosar nr._ ), în baza art.1608 C.p.p.. a fost respinsă - ca neîntemeiată - cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. C. I., (fiul lui D. și D., născut la data 17.06.1983 în București, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, domiciliat în ., ., jud. I., CNP_, arestat în baza MAP nr.132/UP/03.06.2012, emis de Tribunalul București Secția I Penală).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul M. C. I. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 7 alin 1 și 3 din Legea 39/2003 și trafic de migranți prevăzută și pedepsită de art. 71 alin 1 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea 243/2002 și modificată prin Legea 39/2003, ambele cu aplic. art. 33 lit. a C.p., reținându-se în fapt că, împreună cu inculpații Syed Ghulam Hussain, G. I. și alte persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de emigranți. În cursul anului 2011, acesta s-a ocupat împreună cu alte persoane de scoaterea din țară în mod fraudulos a unui număr de patru cetățeni pakistanezi, fiind depistat împreună cu emigranții de către autoritățile germane și începând cu luna ianuarie 2012 aceștia s-au ocupat de transportul, îndrumarea și călăuzirea mai multor emigranți în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României, ultima activitate a acestora fiind cea din data de 01.06.2012, când s-a încercat scoaterea frauduloasă din țară a trei cetățeni pakistanezi ce au fost depistați ascunși în autotrenul condus de acesta în PPF B..
Potrivit art.1601 Cod procedură penală în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform art. 1602 C.p.p., privind condițiile liberării, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani (alin. 1), iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte (alin. 2).
În ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii, Tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C.p.p., legea prevăzând pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În ceea ce privește fondul cererii, Tribunalul a reținut următoarele:
Pe lângă condițiile impuse de acest text de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 C.p.p., scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 C.p.p. (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art.143 C.p.p. și art. 148 C.p.p., ce au condus instanța învestită cu soluționarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive la luarea față de inculpat a acestei măsuri de prevenție.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, Tribunalul a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile arestării, prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p.
Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, folosirea de mijloace frauduloase sofisticate pentru comiterea faptelor, caracterul organizat, bine pus la punct al activității ilicite, numărul de persoane implicate, toate aceste elemente impregnând faptelor un pericol social concret foarte ridicat și reliefând totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
S-a arătat că apărările formulate de inculpat (disponibilitatea angajatorului de a-l reîncadra în muncă, caracterizările favorabile ale societăților beneficiare la care transporta marfa, posibila amenințare a familiei sale) nu reprezintă elemente care să justifice liberarea sa sub control judiciar prin raportare la pericolul social concret al faptelor de care este bănuit a le fi comis.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat în cursul procedurii, Tribunalul a reținut că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar trebuie evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, probațiunea nefiind în acest moment finalizată, cu atât mai mult cu cât data emiterii mandatului de arestare preventivă este recentă, respectiv 03.06.2012, iar, pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M. C.-I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În motivarea recursului inculpatul, prin apărătorul ales, arată că i s-a păstrat locul de muncă, acesta fiind șofer pe un autotir, familia sa se află în stare de necesitate, având un singur venit, al tatălui.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Prima instanță a apreciat în mod corect că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. C.-I. este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile cumulative cerute de art.1602 alin.1 și 2 C. proc. pen., atât condiția pozitivă referitoare la cuantumul pedepsei-sub 18 ani închisoare, cât și condițiile negative referitoare la inexistența datelor privind săvârșirea altor infracțiuni ori că va zădărnici în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Totodată, cât privește temeinicia cererii, Curtea constată că dispozițiile legale în materie nu impun o admitere de plano a cererii, în situația întrunirii condițiilor de admisibilitate, ci o verificare de la caz la caz a oportunității luării unei asemenea măsuri. În acest sens, Curtea va avea în vedere stadiul procesual al cauzei, poziția procesuală a inculpatului, dar și acuzațiile concrete care i se aduc acestuia și temeiurile ce au determinat arestarea, precum și în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, așa cum a statuat ÎCCJ prin Decizia nr.17/2011 pronunțată în recurs în interesul legii, cu prilejul examenului de temeinici a cererii.
În acest context Curtea observă că inculpatul este cercetat sub aspectul comiterii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de migranți cu limite de pedeapsă 5-7 ani, respectiv 2-7 ani, fiind acuzat că în cursul anului 2011 împreună cu inculpații Syed Ghulam-Hussain, G. I. și alte persoane s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de migranți, ocupându-se ulterior de scoaterea din țară a unui număr de patru cetățeni pakistanezi, iar începând cu luna ianuarie 2012 s-au ocupat de transportul, îndrumarea și călăuzirea mai multor emigranți, ultima activitate descoperită în flagrant fiind la data de 1.VI.2012 la PPF B., acuzații grave atât prin prisma pericolului social generic cât și prin prisma modului concret de comitere.
De asemenea, Curtea constată că nici stadiul procesual al cauzei nu impune admiterea cererii, dosarul aflându-se în faza de urmărire penală, inculpatul fiind arestat la 3.VI.2012, iar în raport de gravitatea concretă foarte ridicată a faptei, de atitudinea procesuală nuanțată a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal nu poate fi asigurată decât prin menținerea stării de detenție provizorie. Curtea apreciază totodată că starea de arest preventiv nu a depășit o durată rezonabilă (mai puțin de 1 lună) și nu apare ca oportună, în interesul bunei desfășurări a procesului penal, admiterea cererii de liberare provizorie pe control judiciar, cu atât mai mult cu cât nu a fost descoperită întreaga rețea infracțională, fără ca prin acesta să se aducă vreo îngrădire dispozițiilor legale (art.5 par.3 din CEDO, art.23 din Constituție) referitoare la dreptul persoanei arestate de a fi pusă în libertate sub rezerva unor garanții.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent - inculpat M. C. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.VI.2012 a Tribunalului București - Secția I penală, din Dosarul nr._ .
Constatând culpa procesuală a recurentului, Curtea va face aplicarea art.192, alin. 2, Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent - inculpat M. C. I. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.VI.2012 a Tribunalului București - Secția I penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent inculpat la plata sumei de 125 lei, cheltuieli judiciare către stat., din care suma de 25 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerul Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2.VII.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. C. D. D. D. P.
GREFIER,
S. C.-M.
red.D.D.
dact.L.G.
ex.2
red.D.T.-T.B.-S.I.P.
| ← Ridicarea controlului judiciar. Art. 160 ind.3 C.p.p.. Decizia... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1308/2013.... → |
|---|
