Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1322/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1322/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-07-2013 în dosarul nr. 1322/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1322/R
Ședința publică din: 16.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. C.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER - B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpata Alință C., împotriva sentinței penale nr. 1045 din data de 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată Alință C., în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu P. A., cu delegație aflată la fila 7 din dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată C. A. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate Alință C. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, depunând în acest sens o scrisoare medicală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune încuviințării acestei cereri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru recurenta inculpată Alință C..
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul din oficiu al recurentei-inculpate Alință C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.p., față de starea de sănătate a inculpatei, care este infectată cu virusul . și are hepatită virală C, precum și față de atitudinea procesuală de recunoaștere și regret a faptei, menționând că prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că față de starea de recidivă postexecutorie pentru o faptă similară, nu se impune reindividualizarea pedepsei.
Recurenta-inculpată Alință C., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1045 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul art. 208 alin 1-209 alin 1 lit. f C.pen rap. la art. 37 lit. b C.pen, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen, a fost condamnată inculpata ALINȚĂ C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art.71 C.pen i s-au interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 lit.a teza II și lit. b C.pen.
În temeiul art.88 alin 1 C.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 14.04.2013 la zi.
În temeiul art. 350 al.1 C.pr.pen a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatei.
În temeiul art. 346 alin 1 C.pr.pen s-a luat act că partea vătămată C. A. P. nu s-a constituit parte civilă, iar prejudiciul a fost recuperat.
A fost obligată inculpata la 750 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14.04.2013, în jurul orei 15.50, aflându-se în autobuzul liniei 101, care circula de la Titan spre stația RATB ,,S. M.”, inculpata Alință C. a sustras o bancnotă de 50 lei de la partea vătămată C. A. P..
Din procesul verbal de depistare a rezultat că fapta a fost observată de către organele de poliție. Din declarația părții vătămate rezultă că aceasta a simțit cum inculpata i-a luat banii. Din declarația martorului asistent rezultă că acesta a fost prezent când inculpata a fost imobilizată de poliție, asupra sa fiind găsită bacnota sustrasă.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei de a sustrage suma de 50 lei de la partea vătămată C. A. P., la data de 14.04.2013, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. f C.pen.
Față de faptul că inculpata a fost anterior condamnată la pedeapsa de 6 ani închisoare prin sentința penală nr. 249/2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București, instanța a constatat că fapta din prezenta cauza a fost comisă in stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit. b C.pen.
La individualizarea sancțiunii, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.pen, limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a aplicării art. 3201 alin.7 C.pr.pen, pericolul social al faptei, dat de modalitatea și locul comiterii într-un mijloc de transport în comun, profitând de neatenția victimei, persoana inculpatei - fără ocupație, consumatoare de droguri, care are 2 copii minori, dar este cunoscută cu antecedente penale pentru fapte de același gen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal,inculpata Alință C., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs expuse oral, inculpata a solicitat, în esență, reținerea în beneficiul său a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.p. și reducerea cuantumului pedepsei, invocând starea de sănătate precară, atitudinea sinceră și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat.
La solicitarea recurentei, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Soluționarea cauzei în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției s-a făcut cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 3201 alin. 1-3 C.p.p., inculpata Alință C. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște fapta reținută în actul de sesizare si solicitând ca judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Subsecvent valorificării acestei opțiuni a inculpatei, instanța de fond a reținut în mod corect situatia de fapt, ce nu a făcut obiect de critică în recurs.
Curtea constată, la rândul său, neîndoielnic dovedit faptul că, la data de 14.04.2013, în jurul orelor 15.50, în timp ce se afla într-un mijloc de transport în comun, inculpata Alință C. a sustras din buzunarul părții vătămate C. A. P. o bancnotă de 50 lei.
Inculpata-recurentă a fost suprinsă în flagrant de către organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, iar suma sustrasă a fost restituită integral părții vătămate.
Încadrarea juridică a faptei este legală, sustragerea unui sume de bani pe timp de zi, dintr-un mijloc de transport în comun, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f C.p.
Instanța de fond a reținut în mod legal incidența stării de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b C.p., deoarece infracțiunea dedusă judecății a fost comisă după executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată pentru fapte similare prin sentința penală nr. 249/11.05.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București (definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 372/2009 a Tribunalului București – Secția I Penală), pedeapsă în executarea căreia inculpata a fost arestată la data de 23.02.2007 și liberată condiționat la data de 28.06.2011, cu un rest de 429 zile închisoare.
Sub aspectul invididualizării pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a evaluat corect particularitățile cauzei prin raportare la exigențele art. 72 C.p.
Modalitatea concretă de comitere a faptei, îndrăzneala pe care o relevă comiterea unui furt într-un mijloc de transport în comun, maniera în care recurenta a înțeles să speculeze lipsa de diligență a unei persoane vulnerabile și obișnuința de a comite astfel de furturi relevă un grad de pericol concret moderat al faptei.
Plasarea acestei infracțiuni în contextul unei veritabile specializări infracționale, relevată de condamnarea repetată a inculpatei pentru fapte de același gen, sporește însă periculozitatea sa concretă și justifică aplicarea unei pedepse superioare minimului special legal.
Contrar susținerilor inculpatei, circumstanțele sale personale nu au relevanță pozitivă în caracterizarea conduitei sale de ansamblu și nu atenuează pericolul ce rezultă din particularitățile cauzei. Recurenta Alință C. este consumatoare de substanțe interzise, a fost sancționată administrativ ori condamnată în mod repetat pentru comiterea unor infracțiuni de furt din mijloace de transport în comun și nu a depus minime diligențe pentru obținerea de venituri licite, elemente ce pun în lumină incapacitatea sa de a-și adapta conduita regulilor de conviețuire socială.
Faptul că inculpata are copii minori ori suferă de afecțiuni medicale grave, confirmate de actele depuse la dosar, nu reduc periculozitatea persoanei sale într-o asemenea măsură încât să justifice reducerea pedepsei, deoarece aceste împrejurări nu au responsabilizat recurenta în intervalul scurs de la data liberării sale condiționate. Prin urmare, aceleași împrejurări nu constituie în mod real premise ale reeducării inculpatei prin aplicarea unei pedepse mai reduse și nu justifică reținerea în beneficiul său a incidenței dispozițiilor art. 74 lit. c C.p.
Conduita procesuală a recurentei Alință C. a fost suficient valorificată din perspectiva art. 3201 alin. 7 C.p.p. și nu impune, prin ea însăși, reducerea suplimentară a pedepsei, cât timp inculpata a fost surprinsă în flagrant, iar declarațiile sale nu au contribuit hotărâtor la lămurirea cauzei.
În mod similar, recuperarea prejudiciului a fost rezultatul intervenției prompte a organelor de poliție, nicidecum al stăruinței inculpatei, astfel încât nu îi poate profita acesteia din urmă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, o eventuală reducere a cuantumului acesteia fiind lipsită de suport.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.
În baza art. 38516 alin. final C.p.p. coroborat cu art. 381 C.p.p. va deduce din durata pedepsei aplicate durata prevenției de la 14.04.2013 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p., va fi obligată recurenta inculpată la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata ALINȚĂ C., împotriva sentinței penale nr. 1045 din 03.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Deduce, din durata pedepsei aplicate, durata prevenției de la 14.04.2013 la zi.
Obligă pe inculpata recurentă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iulie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruIoana ConstantinViorica C.
Proces verbal
Pentru judecător aflat în C.O, semnează
PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
B. C.
Red./th.red. S.C.
24.07.2013 – 2 ex.
Jud. Sect. 3 București – jud.: G. M.G.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 152/2013.... → |
|---|
