Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 1308/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1308/R
Ședința publică din data de 12.07.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. F. V.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror C. L..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. C. L. împotriva sentinței penale nr. 182 din data de 04.03.2013, pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București, în dosarul nr._ /2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat S. C. L., aflat în stare de arest si asistat de avocat ales C. L., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedură de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a relațiilor solicitate de la locul de deținere.
La întrebarea instanței, recurentul inculpat S. C. L. arată că menține declarațiile date in faza de urmărire penală și că nu dorește să dea declarații suplimentare în fața instanței de recurs.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat S. C. L. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de fond. Arată că inculpatul nu a fost prezent la judecarea cauzei, neavând cunoștință despre existența dosarului, că nu a fost asistat de către un apărător ales și nu a fost citat în mod legal, fiind privat de dreptul de a i se aplica prevederile art.3201 Cod de procedură penală. Apreciază că sunt îndeplinite cerințele art.379 pct.2 lit.b Cod penal și că se pot aplica și în cadrul recursului, urmând a se reține astfel dispozițiile art. 3201 Cod de procedură penală și art.74 lit.c Cod penal. În subsidiar, solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului sub aspectul casării hotărârii atacate și reținerea cauzei spre rejudecare. Solicită respingerea cererii de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanța de fond, nefiind nici un motiv sub acest aspect. Arată că inculpatul a declarat recurs peste termen, în termen, și față de împrejurarea că este pentru prima dată când acesta este prezent și față de conținutul deciziei Curții Constituționale cu privire la aplicabilitatea art.3201 Cod de procedură penală și a practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, i se pot aplica aceste dispoziții legale. Solicită astfel admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a hotărârii atacate și aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală.
Recurentul inculpat S. C. L., în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 182 din data de 04.03.2013, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția a II-a a hotărât următoarele:
1. În temeiul art. 86 alin. 1 OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 78 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S. C. L. (fiul lui M. și G., născut la data de 18.09.1975 în Oltenița, județul Călărași, CNP_, cu ultimul domiciliu cunoscut în București, ., sector 3, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, mecanic auto, recidivist) la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism, pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
2. În temeiul art. 87 alin. 1 OUG nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 78 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul S. C. L. la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism, pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
3. În temeiul art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 78 alin. 1 Cod penal l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.
În temeiul art. 71 Cod penal interzice inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. b – pentru faptele de la pct. 1, 2- și lit. a – pentru toate faptele – Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 4 ani.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
A dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București – Oficii a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al inculpatului.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 850 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2341/P/2009 din data de 02.11.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București – verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul de la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, conform art. 264 alin. 3 Cod procedură penală – s-au dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S. C. L. pentru infracțiunile prevăzute de art. 86 alin. 1 și art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, fiecare cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal și art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 06.11.2012.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, inculpatul S. C. L. a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (. poseda permis de conducere și având o alcoolemie de 1,70 g‰, iar când a fost depistat de lucrătorii de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă.
S-a arătat că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că la data de 08.02.2009, în jurul orei 23:30, inculpatul S. C. L. a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_ pe ., sector 2, având direcția de deplasare dinspre . N. C., iar în momentul în care a ajuns în apropierea stației R.A.T.B. N. C. a intrat în coliziune cu refugiul pietonal al acestei stații, la fața locului sosind un echipaj al poliției rutier pentru a efectua cercetări (fila 6).
S-a mai arătat că, la momentul depistării sale, inculpatul S. C. L. s-a prezentat lucrătorilor de poliție sub o identitate falsă, respectiv F. N., fiul lui P. și Porumbița, născut la data de 03.02.1983 în București, domiciliat în București, ., sector 5, CNP:_ și a prezentat lucrătorilor de poliție o copie a permisului de conducere și a cărții sale de identitate (pe numele F. N.).
S-a precizat că aspectele menționate mai sus rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunilor (fila 6), coroborat cu raportul D.G.P.M.B. - B.P.R. din data de 30.03.2009 (filele 32-33), declarația inculpatului S. C. L., dată sub identitatea falsă de F. N. (fila 18), declarația martorului asistent T. I. (fila 29) și cu concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică nr._/27.04.2009 (filele 37-41) și nr._/15.07.2009 (filele 45-52).
S-a arătat că, deoarece prezenta halenă alcoolică, la data menționată mai sus, ora 23:46, inculpatul S. C. L. (care s-a prezentat drept F. N.) a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 8), aspect ce a rezultat și din declarația martorului asistent T. I. (fila 29).
S-a mai arătat că, deoarece șoferul depistat nu avea asupra sa acte de identitate în original, acesta a fost condus la sediul Secției 7 Poliție, unde s-a extras din baza de date fișa de identitate privind pe numitul F. N., însă organele de poliție au omis să verifice dacă poza din fișa de identitate corespunde șoferului implicat în accident, având în vedere și copiile actelor de identitate prezentate de acesta care prezentau poza șoferului (filele 32-33).
S-a precizat că, ulterior, inculpatul a fost condus la I.N.M.L., unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei (filele 10-11).
S-a arătat că, astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 357/09.02.2009, inculpatul S. C. L. (care s-a prezentat și aici drept F. N.) avea, la data de 09.02.2009, ora 00:25, o alcoolemie de 1,60 g‰, iar la interval de o oră (09.02.2009 ora 01:25), o alcoolemie de 1,50 g‰ (fila 9).
S-a mai arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico legale privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, din raportul de expertiză nr. 2715/i/2009 întocmit de INML „M. Minovici” rezultând că inculpatul S. C. L. avea la data de 08.02.2009, ora 23:30 (momentul depistării în trafic) o alcoolemie în descreștere de cca. 1,70 g‰ (filele 13-14).
S-a precizat că, analizând constatările raportului de expertiză medico-legală nr. 2715/i/2009 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, la punctul 5 intitulat „Corelarea datelor și interpretare” s-a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum furnizate de către inculpat și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță ce indica un consum mai mare de băuturi alcoolice decât cel declarat, ceea ce denotă nesinceritatea inculpatului referitor la consumul de alcool (filele 13-14).
S-a arătat că, în urma verificărilor efectuate a rezultat că adevărata identitate a inculpatului este S. C. L.,fiul lui M. și G., născut la data de 18.09.1975 în Mun. Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în București, ., sector 3, cetățean român, studii liceale, necăsătorit, mecanic auto, cu antecedente penale (recidivist), CNP_.
Astfel, s-a arătat că la data de 25.03.2009, organele de poliție din cadrul BPR aflate în executarea serviciului la postul din . pentru control autoturismul cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul F. N. care a prezentat permisul de conducere, ocazie cu care organele de poliție i-au adus la cunoștință că sus numitul figurează având permisul de conducere reținut din data de 09.02.2009 când s-a întocmit dosar penal față de acesta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 OUG 195/2002 rep.
S-a arătat că, fiind audiat la data de 25.03.2009 (filele 24-25), F. N. a declarat că nu are cunoștință despre dosarul penal menționat și că nu a mai fost oprit de către organele de poliție pentru controale de rutină de circa doi ani; fiindu-i prezentat dosarul penal privind fapta prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 rep. din data de 09.02.2009. F. N. a subliniat că declarația din acest dosar din data de 08.02.2009 nu a fost scrisă și nici semnată de acesta, deși figurează numele său cu datele sale de identificare în înscris; totodată acesta a mai declarat că-l suspectează pe numitul S. C. L. ca fiind șoferul și persoana care s-a folosit de identitatea sa, întrucât îl cunoștea pe S. C. L. în contextul în care a apelat la serviciile de taxi oferite de acesta.
S-a mai arătat că, ulterior, la data de 30.03.2009 fiind audiat numitul Chirvasa A. (filele 55-57) proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ implicat în accidentul din data de 08.02.2009, acesta a declarat că la data de 08.02.2009, ca urmare a unui anunț publicat în ziar pentru angajare a unui șofer taxi, a fost contactat de numitul A. R. care i-a prezentat copii ale cărții de identitate, permisului de conducere și ale atestatului profesional pentru transport rutier în regim de taxi; la aceeași dată numitul Chirvasa A. i-a înmânat numitului A. R. cheile autoturismului și certificatul de înmatriculare a autoturismului; fiindu-i prezentată fișa de identitate a numitului S. C. L., numitul Chirvasa A. l-a recunoscut ca fiind aceeași persoană cu numitul A. R. căruia i-a încredințat autoturismul menționat.
S-a precizat că, pentru clarificarea situației de fapt, s-a procedat la ridicarea de specimene de semnătură atât de la inculpatul S. C. L. cât și de la numitul F. N. (filele 21-22, 26-28).
S-a arătat că în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 27.04.2009 (filele 37-41) s-a constatat că semnătura din procesul-verbal de constatare a săvârșirii faptei din data de 09.02.2009 nu aparține numitului F. N., nefiind executată de acesta.
S-a mai arătat că, ulterior, s-a dispus efectuarea unei alte expertize grafoscopice, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._ din 15.07.2009 (filele 45-52) s-a constatat că scrisul și semnăturile depuse pe declarația datată 08.02.2009 întocmită în numele F. N. au fost executate de numitul S. C. L.; de asemenea, semnăturile depuse în dreptul rubricilor „FĂPTUITOR” de pe procesul-verbal de constatare din data de 09.02.2009 întocmit de către organele de poliție pentru numitul F. N. au fost executate de către numitul S. C. L..
S-a precizat că din verificările efectuate în baza de date a B.P.R. a rezultat că inculpatul S. C. L. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule (fila 15).
S-a arătat că, fiind audiat în calitate de făptuitor (filele 19-20), inculpatul S. C. L. a recunoscut comiterea faptelor, declarând că la data de 08.02.2009, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu numărul de înmatriculare_ pe șos. C., dinspre . ., la intersecția cu aceasta din urmă, a intrat în coliziune cu refugiul stației de tramvai, la scurt timp după accident la fața locului sosind un echipaj de poliție. La momentul la care au sosit organele de poliție, a declarat acestora că se numește F. N., însă nu a prezentat copii xerox ale actului de identitate și permisului de conducere. A dat și o declarație scrisă personal, în numele F. N.. Acesta a mai declarat că, în mod frecvent, profitând de neatenția șoferilor de taxi a efectuat copii ale actelor de identitate și permiselor de conducere ale acestora și stabilind o relație de încredere cu aceștia efectua transporturi în regim de taxi în locul lor și cu autoturismele acestora. După sosirea lucrătorilor de poliție, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul a fost de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat, după care a fost condus la I.N.M.L. București unde i s-au recoltat probe biologice.
S-a arătat, referitor la băuturile alcoolice consumate, că inculpatul a precizat că, anterior depistării sale în trafic, la data de 08.02.2009, în intervalul orar 21:00 – 22:00, a consumat 1,5 l de bere pe nemâncate.
S-a precizat că inculpatul S. C. L. a arătat că nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.
S-a arătat că situația de fapt mai sus prezentată este susținută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (fila 5); proces verbal de constatare a infracțiunilor (fila 6); procese-verbale de verificare în baza de date B.P.R. - posesori permise conducere (filele 7, 15); rezultat etilotest (fila 8); buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 357/09.02.2009 (fila 9); raport de expertiză medico legală nr. 2715/i/2009 (filele 13-14); declarație S. C. L. dată sub identitatea falsă de F. N. (fila 18); declarație învinuit S. C. L., dată în calitate de făptuitor (filele 19-20); procese verbale de ridicare specimene de semnătură (filele 21-22, 26-28); declarație martor F. N. (filele 24-25); declarație martor T. I. (fila 29); raport din data de 30.03.2009 (filele 32-33); raport de constatare tehnico - științifică nr._/27.04.2009 (filele 37-41); raport de constatare tehnico - științifică nr._/15.07.2009 (filele 45-52); declarație martor Chirvasa A. (filele 55-57).
Asistenta juridică a inculpatului a fost asigurată, în faza cercetării judecătorești, de apărător ales, conform art. 171 alin. 3 Cod procedură penală (f. 36 dosar instanță).
S-au efectuat verificări succesive cu privire la o eventuală stare de reținere, arest preventiv sau deținere a inculpatului, fiind comunicate și atașate la dosar adresele nr._/DSDRP/15.11.2012, nr._/DSDRP/19.12.2012, nr._/DSDRP/29.01.2013 emise de ANP, nr._/S4/19.11.2012, nr._/S4/RV/05.02.2013 emise de MAI- IGPR- DCJSEO, nr._/27.12.2012 emise de MAI- IGPR- DGPMB- SIRAP (f. 12, 14, 26, 33, 51, 52), din verificările efectuate rezultând că inculpatul nu se afla în stare de reținere, arest preventiv sau deținere.
De asemenea, s-au efectuat verificări cu privire la domiciliile inculpatului și martorilor din acte, fiind comunicată și atașată la dosar adresa nr._/22.11.2012 emisă de MAI- DEPABD (f. 16).
S-au efectuat verificări cu privire la inculpat, fiind comunicată și atașată la dosar adresa nr._/28.11.2012 emisă de MAI- DGPMB- Brigada Rutieră (f. 18).
La solicitarea instanței a fost comunicată și atașată la dosar fișa de cazier a inculpatului (f. 10).
Inculpatul, deși legal citat, chemat în fața instanței cu mandat de aducere nu s-a prezentat pentru a fi audiat.
La termenul din 17.01.2013 (f. 34 verso) instanța de fond a pus în discuție și a dispus, conform art. 325 alin. 2 Cod procedură penală, citirea declarațiilor date de inculpat în timpul urmăririi penale.
Deliberând asupra probelor propuse, instanța de fond a încuviințat reprezentantului Ministerului Public proba testimonială – audierea martorilor F. N., T. I., Chirvasa A. –, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Inculpatul, prin apărător din oficiu, nu a solicitat probe în apărare.
Conform art. 327 alin. 3 Cod procedură penală au fost audiați martorii F. N., T. A. – martori audiați și în timpul urmăririi penale –, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (f. 54, 55).
Conform art. 329 alin. 3 Cod procedură penală s-a pus în discuție și s-a încuviințat solicitarea reprezentantului Ministerului Public de renunțare la audierea martorului Chirvasa A..
Examinând materialul probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, conform art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Din declarațiile date de inculpat în timpul urmăririi penale, coroborate cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare încheiat de DGPMB- Brigada Rutieră – Serviciul Accidente Rutiere la 11.03.2011, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de DGPMB- BPR la 09.02.2009 și înregistrat sub nr._/2009, procesele verbale de verificare întocmite de DGPMB- BPR- Serviciul 2- Sector 2 la 09.02.2009, declarația martorului asistent T. I. a rezultat că la data de 08.02.2009, în jurul orei 23:30, inculpatul S. C. L. a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_ (autoturism ce-i fusese vândut de numitul Chirvasa A., conform declarației și actelor prezentate de acesta, inculpatul prezentându-se și încheind actele de vânzare – cumpărare sub identitatea „A. R.”), pe drumurile publice (pe . . . a pierdut controlul volanului, intrând în coliziune cu refugiul stației de tramvai și fiind depistat de organele de poliție din cadrul DGPMB – BPR.
Din coroborarea acelorași mijloace de probă cu printer-ul alcotest – aparatul etilotest Drager .- nr. 0415 a rezultat că la data de 08.02.2009, ora 23:46 inculpatul avea o alcoolemie de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 357/09.02.2009 întocmit de INML M. Minovici București a rezultat că inculpatul S. C. L. avea, la data de 09.02.2009, o îmbibație alcoolică de 1,60 g/l alcool pur în sânge la proba I, recoltată la ora 00:25 și de 1,50 g/l alcool pur în sânge la proba II, recoltată la ora 01:25.
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 2715/i/09 din 31.01.2012 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei a reieșit că, în data de 08.02.2009, la ora 23:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreștere de cca 1,70 g/l alcool pur în sânge, medicul legist arătând că există neconcordante între consumul declarat și rezultatul analizelor, neconcordanță explicată printr-un consum mai mare decât cel declarat.
Din declarațiile date de inculpat în timpul urmăririi penale, coroborate cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare încheiat de DGPMB- Brigada Rutieră – Serviciul Accidente Rutiere la 11.03.2011, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de DGPMB- BPR la 09.02.2009 si înregistrat sub nr._/2009, procesele verbale de verificare întocmite de DGPMB- BPR- Serviciul 2- Sector 2 la 09.02.2009, declarația martorului asistent T. I., raportul întocmit de DGPMB- BPR- Serviciul 2, declarația martorului F. N., rapoartele de constatare tehnico – științifică nr._/27.04.2009, nr._/15.07.2009 întocmite de MAI- DGPMB- Serviciul Criminalistic rezultă că, la momentul depistării, inculpatul s-a prezentat sub identitatea „F. N.”.
Din adresa nr._/28.11.2012 emisă de MAI- DGPMB- Brigada Rutieră a rezultat că inculpatul S. C. L. nu deține permis de conducere.
Din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că acesta este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se în stare de recidivă postexecutorie față de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 130/2004 a Judecătoriei B..
De asemenea, din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că inculpatul a fost condamnat de numeroase ori pentru infracțiuni similare celei deduse judecății în cauza de față – conducere fără permis, fals privind identitatea – și este cercetat în prezent în alte cauze pentru infracțiuni similare – conducere fără permis.
S-a mai reținut faptul că inculpatul s-a sustras, în parte, urmăririi penale (neprezentându-se pentru prezentarea materialului de urmărire penală) și, integral, cercetării judecătorești.
1. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (. poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prevăzută de art. 86 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (stare de recidivă postexecutorie).
Având în vedere modul de săvârșire a faptei, faptul că inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare, însă a ignorat avertismentul astfel primit, având în vedere și faptul că inculpatul a produs un accident rutier soldat cu avarii, instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 18 Cod penal.
Pentru a decide astfel, s-a avut în vedere și faptul că infracțiunea de conducere fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prevăzută de art. 86 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicată, este o infracțiune de pericol, și nu de rezultat, al cărei grad de pericol social, în concret, se stabilește în funcție de modalitatea de săvârșire a faptei, de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru participanții din trafic.
Pentru a hotărî cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, având în vedere modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost reținut (în special faptul că inculpatul a produs un accident rutier soldat cu pagube materiale), ca și perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni similare, atitudinea procesuală a inculpatului (care s-a sustras parțial urmăririi penale și integral cercetării judecătorești), instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului incidența circumstanțelor agravante prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 78 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată peste mediu, de 3 ani închisoare, pedeapsă apreciată de instanță – în raport și cu modul de săvârșire a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului – ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
Pentru a decide astfel cu privire la drepturile ce i-au fost interzise, instanța de fond a avut în vedere situația concretă a inculpatului.
În ceea ce privește dreptul de a alege, s-a constatat faptul că acesta constituie un drept politic fundamental al oricărui cetățean român major, drept garantat de Constituția României și de reglementările internaționale în materie.
Interzicerea unui asemenea drept este condiționată, în opinia instanței de fond, de săvârșirea unei fapte grave de natură să atragă nedemnitatea inculpatului de a-și exprima voința politică, împrejurare ce nu s-a regăsit în prezenta cauza.
În ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. d și e Cod penal, pentru considerentele arătate anterior (natura faptei, persoana inculpatului), instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea acestei pedepse accesorii în cauza de față.
În privința drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, instanța de fond a apreciat că interzicerea acestora se impune, fiind vădit faptul că o persoană ce a suferit o condamnare, până la executarea acesteia sau considerarea sa ca executată, nu poate fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și nici nu poate ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Pentru a decide cu privire la conținutul pedepsei accesorii, s-au avut în vedere și cauza S. și Pircalab c României, ca și Decizia nr. XXIV/2007 dată de I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii.
2. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (. în care se afla într-o stare avansată de ebrietate – cu o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,70 g/l alcool pur în sânge) – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, cu o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, a unui autoturism pe drumurile publice, prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal atât sub aspect obiectiv, cât și subiectiv (intenție indirectă)- faptă comisă în stare de recidivă postexecutorie.
Pentru a aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al faptei, instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea de conducere sub influența băuturilor alcoolice a unui autovehicul pe drumurile publice este o infracțiune de pericol, gradul de pericol social al acestei infracțiuni, în concret, stabilindu-se în funcție de modalitatea de săvârșire a faptei, de riscul pe care aceasta îl prezintă pentru participanții din trafic.
S-a considerat că în prezenta cauză, riscul conducerii pe drumurile publice, de către inculpat, sub influenta băuturilor alcoolice, a unui autovehicul este accentuat de împrejurarea că inculpatul se află într-o stare destul de avansată de ebrietate – relevată de valoarea destul de ridicată a alcoolemiei – capacitatea sa de a conduce un autovehicul fiind în mod evident afectată de consumul de alcool.
De asemenea, sub aspectul pericolului social concret al faptei și făptuitorului s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a produs un accident rutier soldat cu pagube materiale.
În consecință, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită întrunește condițiile din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 18 Cod penal.
La stabilirea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, s-au avut în vedere modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost anterior expus (în special faptul că inculpatul a produs un accident rutier), ca si circumstanțele personale ale inculpatului – în special valoarea ridicată a alcoolemiei, faptul că s-a sustras în parte urmăririi penale și întregii cercetări judecătorești – instanța de fond reținând in sarcina inculpatului circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 78 alin. 1 Cod penal, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată peste mediu (prin raportare la limitele pedepsei), de 3 ani închisoare, pedeapsa apreciată de instanța de fond – în raport și cu împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute de instanță – ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Pentru a decide astfel cu privire la drepturile ce au fost interzise, instanța de fond a avut în vedere natura faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în privința drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, instanța de fond a apreciat ca interzicerea acestora se impune, fiind vădit faptul că o persoană ce a suferit o condamnare, până la executarea acesteia sau considerarea sa ca executată, nu poate fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și nici nu poate ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a mai reținut că în cauză se impune interzicerea drepturilor anterior menționate Având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește dreptul de a alege, s-a constatat faptul că acesta constituie un drept politic fundamental al oricărui cetățean român major, drept garantat de Constituția României și de reglementările internaționale în materie.
Interzicerea unui asemenea drept este condiționată, în opinia instanței de fond, de săvârșirea unei fapte grave de natură sa atragă nedemnitatea inculpatului de a-și exprima voința politică, împrejurare ce nu se regăsește în prezenta cauză.
În ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal, pentru considerentele arătate anterior (natura faptei, persoana inculpatului), instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea acestei pedepse accesorii în cauza de față.
Pentru a decide cu privire la conținutul pedepsei accesorii, s-au avut în vedere și cauza S. si Pircalab c României, ca și Decizia nr. XXIV/2007 dață de I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii.
3. În drept s-a constatat că fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, când a fost depistat de lucrătorii de poliție s-a prezentat în fața acestora sub o identitate falsă („F. N.”) în vederea producerii de consecințe juridice (pentru a se sustrage răspunderii penale pentru două infracțiuni la regimul circulației rutiere pe care le comisese) întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile din conținutul constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal (infracțiune comisă în stare de recidivă postexecutorie).
Pentru a aprecia cu privire la gradul de pericol social concret al faptei, instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunea de fals privind identitatea este o infracțiune de pericol, gradul de pericol social al aceste infracțiuni, în concret, stabilindu-se în funcție de modalitatea de săvârșire a faptei.
S-a constatat că în prezenta cauză, infracțiunea de fals privind identitatea se află în conexitate consecvențională cu două infracțiuni la regimul circulației rutiere, fiind comisă de inculpat pentru a se sustrage răspunderii penale pentru acestea.
De asemenea, sub aspectul pericolului social concret al faptei și făptuitorului s-a avut în vedere și faptul că inculpatul a fost de mai multe ori condamnat pentru infracțiuni similare, însă a ignorat avertismentul astfel primit.
Mai mult atât din fișa de cazier a inculpatului, cât și din declarațiile date de martorii audiați în cauză și din actele depuse la dosar a rezultat că inculpatul în mod frecvent folosește acte de identitate ale persoanelor pe care le cunoaște sau simpla identitate a acestora, nu numai pentru a comite infracțiuni sau pentru a ascunde comiterea acestora, ci chiar pentru a încheia simple acte civile, ceea ce dovedește faptul că săvârșirea unor asemenea infracțiuni constituie, pentru inculpat, un veritabil mod de viață.
În consecință, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită întrunește condițiile din conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal si prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, așa cum este acesta definit prin dispozițiile art. 18 Cod penal.
La stabilirea pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere modul de săvârșire a faptei, astfel cum a fost anterior expus (în special faptul că inculpatul a urmărit, prin comiterea acestei infracțiuni, să se sustragă răspunderii pentru alte două infracțiuni), ca si circumstanțele personale ale inculpatului – în special faptul că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare, faptul că s-a sustras în parte urmăririi penale și întregii cercetări judecătorești – instanța de fond reținând în sarcina inculpatului circumstanțele agravante prevăzute de art. 75 alin. 2 Cod penal.
Conform art. 78 alin. 1 Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă ce reprezintă maximul special, de 3 ani închisoare, pedeapsă apreciată – în raport și cu împrejurările comiterii faptei, astfel cum au fost reținute de instanța de fond, dar și având în vedere faptul că anterior inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani și 3 luni pentru aceeași infracțiune, ignorând, prin perseverența sa infracțională, avertismentul astfel primit – ca fiind corespunzătoare gradului concret de pericol social al faptei săvârșite de inculpat.
În temeiul art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal.
Pentru a decide astfel cu privire la drepturile interzise, instanța de fond a avut în vedere natura faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, precum si circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, în privința drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, instanța de fond a apreciat că interzicerea acestora se impune, fiind vădit faptul că o persoană ce a suferit o condamnare, până la executarea acesteia sau considerarea sa ca executată, nu poate fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și nici nu poate ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
S-a mai reținut că în cauză se impune interzicerea drepturilor anterior menționate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite.
În ceea ce privește dreptul de a alege, s-a constatat faptul că acesta constituie un drept politic fundamental al oricărui cetățean român major, drept garantat de Constituția României și de reglementările internaționale în materie.
Interzicerea unui asemenea drept este condiționată, în opinia instanței de fond, de săvârșirea unei fapte grave de natură sa atragă nedemnitatea inculpatului de a-și exprima voința politică, împrejurare ce nu s-a regăsit în prezenta cauza.
În ceea ce privește interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. c, d și e Cod penal, pentru considerentele arătate anterior (natura faptei, persoana inculpatului), instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea acestei pedepse accesorii în cauza de față.
Pentru a decide cu privire la conținutul pedepsei accesorii, s-au avut în vedere și cauza S. și Pircalab c României, ca și Decizia nr. XXIV/2007 dață de I.C.C.J. într-un recurs in interesul legii.
În temeiul art. 33 lit. b – pentru faptele de la pct. 1, 2 (concurs ideal, infracțiuni comise prin aceeași acțiune)- și lit. a – pentru toate faptele (infracțiunea de fals privind identitatea fiind în concurs real – consecvențional – cu celelalte două infracțiuni) – Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal pedepsele aplicate au fost contopite, inculpatul dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii de 4 ani.
Pentru a decide în sensul aplicării unui spor și a stabili cuantumul acestuia instanța de fond a avut în vedere gravitatea activității infracționale deduse judecății în cauza de față, relevată de natura și numărul infracțiunilor comise, gravitatea concretă a fiecărei infracțiuni ce compune concursul infracțional, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului – perseverența infracțională a inculpatului, faptul că acesta s-a sustras integral cercetării judecătorești, faptul că din fișa de cazier a inculpatului rezultă un profil infracțional caracterizat printr-un ridicat potențial criminogen.
În raport cu aceste aspecte, instanța de fond a apreciat necesară aplicarea unui spor și corespunzător cuantumul acestuia, de un an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, pentru considerentele anterior arătate – vizând natura infracțiunilor, persoana inculpatului, pedeapsa aplicată – a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, litera b Cod penal.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul S. C. L., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 16.05.2013, sub nr._ .
În dezvoltarea motivelor de recurs, inculpatul, prin avocat ales, a arătat că nu a fost prezent la nici un termen de judecată și nici la pronunțarea hotărârii, astfel că nu a putut beneficia de prevederile art. 3201 alin.7 Cod procedură penală. Mai mult, acesta a arătat că în cursul urmăririi penale a recunoscut în integralitate faptele ce i se impută, însă, deși procedura de citare a fost legal îndeplinită prin afișare, acesta nu a avut cunoștință despre punerea în mișcare a acțiunii penale, întocmirea rechizitoriului, trimiterea sa în judecată și condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani decât în momentul punerii în executare a sentinței Judecătoriei Sectorului 2 București. În acest sens, acesta a arătat că, astfel cum reiese și din procesul-verbal de aducere din data de 04.11.2011, inculpatul nu mai locuiește la adresa reținută ca fiind cea pentru citarea actelor de procedură de aproximativ 3 ani. De asemenea, acesta a mai arătat că pe tot parcursul judecării în fond a cauzei, inculpatul nu a beneficiat de serviciile unui apărător ales, ci a fost reprezentat de un apărător din oficiu și prin urmare, acesta nu a beneficiat de o apărare concretă și efectivă.
Atât prin motivele depuse cât și oral, în ședință publică, inculpatul, prin avocat ales, a solicitat aplicarea art. 74 lit.c Cod penal, arătând că recunoaște și regretă faptele comise.
În finalul expunerii, acesta a solicitat, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, casarea sentinței atacate, iar rejudecând, reindividualizarea pedepsei prin aplicarea prev. art. 3201 Cod procedură penală și art. 74 ali.1 lit.c Cod penal.
La termenul din 12.07.2013, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații.
L solicitarea instanței de recurs, s-au atașat relații referitoare la data punerii în executare a mandatului emis în baza sentinței penale nr. 182 din data de 04.03.2013, pronunțate de Judecătoria sectorului 2 București.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoare:
Inculpatul a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare ca urmare a faptului că a fost citat la o adresă la care nu locuia și nu a fost asistat de apărător ales.
Potrivit art. 177 Cpp, învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, dispoziție interpretată ca referindu-se la locuința efectivă a părții, și nu la domiciliul legal. În caz de schimbare a adresei arătată în declarația învinuitului sau inculpatului, acesta este citat la noua sa adresă, numai dacă a încunoștințat organul de urmărire penală ori instanța de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obținute potrivit art. 180 Cpp că s-a produs o schimbare de adresă.
OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români cuprinde următoarele dispoziții:
art. 13: Actul de identitate face dovada identității, a cetățeniei române, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință.
art. 27: Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală.
art. 30: Reședința este acolo unde persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu.
art. 39: Persoanele care își schimbă domiciliul sau își stabilesc reședința sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuință în termen de 15 zile de la mutare.
Prin urmare, organul judiciar are obligația de a cita inculpatul fie la adresa indicată ca fiind domiciliu legal (prezumată a fi și cea efectivă câtă vreme nu există dovezi cu privire la o altă locuință) sau la reședință, ambele indicate în actul de identitate, fie la locuința efectivă (alta decât cea indicată ca fiind domiciliu legal) în măsura în care este indicată de către inculpat sau rezultă din cercetările efectuate de persoana desemnată să înmâneze citația ori din verificările efectuate în baza de date privind evidența populației. Totodată, din interpretarea dispozițiilor legale menționate rezultă că cetățenii români au obligația de a face toate demersurile necesare ca locuința efectivă să fie înregistrată în baza de date privind evidența populației, nerespectarea acestei obligații constituind contravenție.
În cauză, inculpatul a indicat în declarația dată în cursul urmăririi penale folosind identitatea sa reală ca domiciliu ., sector 3 București, fără a indica o altă adresă la care să locuiască efectiv (fila 19 dup). La această adresă, inculpatul a fost citat de prima instanță de judecată, care a făcut toate verificările necesare în toate bazele de date disponibile (evidența populației- fila 16 d.i., persoane arestate preventiv, reținute, deținute- file 12,14,26 d.i.) și a emis mandat de aducere pe numele acestuia.
Prin urmare, Curtea apreciază că prima instanță a realizat procedura de citare cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, astfel încât în cauză nu este incident cazul de casare referitor la nelegala citare a părții. De altfel, inculpatul nici nu a precizat și dovedit adresa la care a locuit efectiv pe parcursul procesului, alta decât cea indicată de el în declarația dată și pe care avea obligația de a o aduce la cunoștința organelor judiciare.
Potrivit art. 171 alin. 4 Cpp, când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu.
Dispozițiile legale prevăd dreptul inculpatului de a-și angaja un apărător ales, drept care are ca obligație corelativă pentru instanța de judecată aceea de a-i respecta toate drepturile procesuale aferente acestei calități în măsura în care acesta se prezintă în fața instanței pentru a le exercita, în lipsa unui apărător ales, urmând a desemna un avocat din oficiu. În nici un caz dreptul prevăzut de lege nu are un caracter absolut, ci unul facultativ, astfel încât modalitatea de exercitare rămâne la aprecierea inculpatului.
În cauză, instanța, constatând că inculpatul nu și-a angajat apărător ales, asistența juridică fiind obligatorie, a desemnat în cauză un avocat din oficiu, care a asigurat asistența juridică pe tot parcursul judecății (fila 36 d.i.), aplicând integral dispozițiile legale, astfel încât nu se impune rejudecarea cauzei din acest motiv.
Totodată, Curtea apreciază că prestația apărătorului din oficiu nu poate fi interpretată ca o apărare formală, așa cum încearcă a invoca inculpatul în motivele de recurs, în condițiile în care acesta s-a prezentat la toate termenele de judecată și a pus concluzii corespunzătoare cu privire la toate aspectele puse în discuție de instanța de judecată.
Opțiunea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată prin omisiunea de a înștiința organele judiciare cu privire la adresa la care locuia efectiv, având drept consecință judecarea și condamnarea sa în lipsă și beneficiind de asistența acordată de un avocat din oficiu, nu poate avea drept consecință rejudecarea integrală a cauzei, cu prezența personală a inculpatului care să beneficieze de serviciile unui apărător ales. Modalitatea în care inculpatul a înțeles să își exercite drepturile și obligațiile procesuale îi este în totalitate imputabilă și nu poate fi invocată în favoarea sa în condițiile în care instanța a respectat toate dispozițiile legale.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată:
- fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (. poseda permis de conducere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere fără permis, pe drumurile publice, a unui autovehicul, prevăzută de art. 86 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicată
- fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, a condus autoturismul marca „Dacia”, cu nr. de înmatriculare_, pe drumurile publice (. în care se afla într-o stare avansată de ebrietate – cu o imbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,70 g/l alcool pur în sânge) – întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere, cu o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g‰ alcool pur în sânge, a unui autoturism pe drumurile publice, prevăzută de art. 87 alin. 1 O.U.G. 195/2002 republicată
- fapta inculpatului S. C. L. care, la data de 8.02.2009, în jurul orei 23:30, când a fost depistat de lucrătorii de poliție s-a prezentat în fața acestora sub o identitate falsă („F. N.”) în vederea producerii de consecințe juridice (pentru a se sustrage răspunderii penale pentru două infracțiuni la regimul circulației rutiere pe care le comisese) întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, condițiile din conținutul constitutiv al infracțiunii de fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal
Săvârșirea faptelor rezultă din declarația inculpatului de recunoaștere a faptei din cursul urmăririi penale, coroborată cu proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; proces verbal de constatare a infracțiunilor; procese-verbale de verificare în baza de date B.P.R. - posesori permise conducere; rezultat etilotest; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 357/09.02.2009; raport de expertiză medico legală nr. 2715/i/2009; declarație S. C. L. dată sub identitatea falsă de F. N.; declarație învinuit S. C. L., dată în calitate de făptuitor; procese verbale de ridicare specimene de semnătură; declarație martor F. N.; declarație martor T. I.; raport din data de 30.03.2009; raport de constatare tehnico - științifică nr._/27.04.2009; raport de constatare tehnico - științifică nr._/15.07.2009; declarație martor Chirvasa A..
Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său social și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare infracțiune, orientate spre mediu, respectiv spre maximul prevăzut de lege in cazul infracțiunii de fals privind identitatea.
Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele faptelor: în timpul nopții, când reflexele conducătorilor auto sunt mai slabe, pe un drum circulat, având o alcoolemie foarte mare, depășind dublul limitei care impune . ilicitului penal, având ca efect producerea de pagube materiale, ca urmare a intrării în coliziune cu refugiul pietonal al stației de tramvai, inculpatul s-a prezentat sub o identitate falsă, folosind înscrisuri privind identitatea de natură a face credibile susținerile sale și a induce în eroare organele judiciare, în vederea sustragerii de la răspunderea penală pentru celelalte fapte penale și de circumstanțele personale ale inculpatului, care la data săvârșirii faptelor avea 34 de ani, studii liceale, este mecanic auto, dar nu a făcut dovada unui loc de muncă, este recidivist postexecutoriu, a fost condamnat anterior (inclusiv pentru mai multe infracțiuni săvârșite împotriva siguranței pe drumurile publice și fals privind identitatea), menținând o atitudine de nesocotire a valorilor sociale ocrotite de legea penală, s-a sustras parțial de la urmărirea penală și integral de la judecata în primă instanță, pedepsele aplicate sunt de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului, astfel încât nu se impune micșorarea acestora.
Inculpatul a mai solicitat în calea de atac aplicarea art. 3201 Cpp și a art. 74 lit. c Cp.
Potrivit art. 3201 alin. 1 Cpp, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar potrivit art. 3201 alin. 3 Cpp la termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Prin urmare, dispozițiile prev. de art. 3201 Cpp pot fi aplicate sub aspect substanțial (având ca efect reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime) dacă sunt îndeplinite anumite condiții: momentul maxim până la care poate interveni manifestarea de voință a inculpatului este marcat de începere cercetării judecătorești de prima instanță de judecată, care trebuie să constate această voință în mod nemijlocit, ca urmare a prezenței acestuia în sala de judecată, pentru a verifica dacă acesta înțelege consecințele atitudinii sale procesuale, iar voința sa este liberă și definitivă.
În cauză, cercetarea judecătorească a început la data de 17.01.2013, după . legii nr. 202/2010, publicată în Monitorul Oficial la 26.10.2010, care a introdus procedura recunoașterii vinovăției, singura legea procedurală aplicabilă (astfel încât nu se pune problema aplicării legii penale mai favorabile în situații tranzitorii, potrivit interpretării date de Curtea Constituțională în decizia nr. 1470/2011, singura situație în care este posibilă aplicarea art. 3201 Cpp direct în calea de atac).
Inculpatul s-a sustras de la judecata în primă instanță, având cunoștință de existența procesului după ce fusese audiat la 09.05.2009 și nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și manifesta voința în sensul aplicării procedurii simplificate prev. de art. 3201 Cpp. Inculpatul s-a prezentat doar în fața instanței de recurs, sesizată cu soluționarea unui recurs peste termen, după punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei, moment la care a solicitat aplicarea dispoz. art. 3201 Cpp, dar refuzând să dea declarații.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu pot fi aplicate dispoz. art. 3201 Cpp sub aspect substanțial întrucât nu au fost respectate condițiile impuse de norma legală referitoare la momentul maxim până la care poate interveni manifestarea de voință a inculpatului și nici cu privire la prezența acestuia în fața instanței de judecată.
Totodată, față de gravitatea faptelor, în condițiile în care inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiuni similare, atitudinea sa de recunoaștere și regret nu poate fi interpretată de instanță decât ca fiind formală, astfel încât nu poate determina aplicarea unei pedepse mai blânde decât cea stabilită de prima instanță, cu atât mai mult cu cât s-a sustras de la urmărirea penală și de la judecată, iar în recurs a refuzat să dea declarații. Toate aceste motive exclud aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c Cp.
Față de cele reținute, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul peste termen declarat de inculpat pe care-l va obliga la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul peste termen declarat de inculpatul S. C. L. împotriva sentinței penale nr. 182 din data de 04.03.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ /2013.
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.07.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. F. V. I. T. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/18.07.2013
J S2 București – jud.: I. E. V. A.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
