Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2092/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 2092/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA PENALĂ NR. 2092
Ședința publică din data de 12.11.2013
P. – G. D.
JUDECĂTOR – C. E. R.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER: R. D. C.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat G. A., împotriva încheierii de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul- inculpat G. A., aflat în stare de libertate, pentru care a răspuns apărătorul ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală nr. 13o4/P/2o13 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, după care, precum și împrejurarea că prin Încheierea 485/11.11.2013, pronunțată de C., Secția I-a Penală, dos._/3/2013 a fost admis recursul parchetului împotriva încheierii instanței de fond de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului și în consecință, inculpatul a fost pus în libertate.
Apărătorul recurentului-inculpat G. A. arată că într-adevăr la data de 11.11.2013, în urma rămânerii definitive a încheierii primei instanțe prin care față de inculpat a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive și s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, acesta a fost pus în libertate și astfel solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de situația învederată, solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect.
CURTEA:
Prin încheierea de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 16o8a alin. 6 raportat la art. 16o2 alin. 2 C.p.p. respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul G. A. față de care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 243/UP/3o.8.2o13 de Tribunalul București, secția a II-a penală în dosar nr._/3/2o13.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 1oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I-a Penală, la data de 28.1o.2o13 petentul inculpat G. A. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat mai întîi că a fost arestat preventiv la data de 3o.8.2o13 de către Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza propunerii Parchetului de pe lîngă Tribunalul București, pentru săvîrșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2oo5.
Petentul a opinat că nu se impune aplicarea celei mai restrictive măsuri preventive prevăzute de Codul de procedură penală avînd în vedere circumstanțele sale personale precum și faptul că a recunoscut fapta încă din primele declarații date în fața organului de urmărire penală și dorește să beneficieze de prevederile art. 32o1 C.p.p.
Referitor la dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. a considerat că nu este justificat și nici probat de organul de urmărire penală faptul că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece în cazul în care ar fi existat astfel de probe arestarea ar fi fost dispusă în baza art. 148 alin. 1 lit. c, și nu art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.
A mai considerat petentul că temerile Parchetului nu sunt justificate pentru nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.p.p. întrucît a colaborat cu organele de urmărire penală și a pus la dispoziția lor toate actele și probele care se aflau în posesia sa, dorește să achite prejudiciul cauzat, în limita posibilităților materiale actuale și viitoare, a recunoscut fapta și dorește să beneficieze de prevederile art. 32o1 C.p.p.
A mai opinat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16o2 C.p.p. și cunoaște și va respecta dispozițiile legale privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii prevăzute de art. 16o6 alin. 2 raportat la art. 16o1o C.p.p.
În drept, a indicat prevederile art. 16o1 și următoarele C.p.p.
Petentul a beneficiat de asistența unui apărător ales.
Petentul a fost audiat în cursul soluționării prezentei cauze.
În cursul declarației sale de la termenul de față a arătat că a recunoscut fapta încă de la început, că dorește să se angajeze pentru a putea intra în cîmpul muncii și a achita prejudiciul, că fapta a fost o greșeală pe care intenționează să o șteargă cu demnitate, a conștientizat ceea ce a făcut, nu are intenția să se sustragă să influențeze sau să zădărnicească mersul procesului penal.
A depus la dosar și note scrise.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 13o4/P/2o13.
Instanța a constatat că prin încheierea penală din data de 3o.8.2o13 a Tribunalului București, secția II penală, rămasă definitivă, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 1491 și art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p.
Ulterior, măsura preventivă privativă de libertate a fost prelungită, în mod succesiv, cu câte 3o de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16o8 raportat la art. 16o6 alin. 1 și alin. 2 C.p.p.
Astfel, în primul rând pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului nu depășește 18 ani, iar cererea cuprinde toate mențiunile cerute de art. 16o6 C.p.p.
În ceea ce privește fondul cererii de liberare condiționată sub control judiciar, instanța constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 16o2 C.p.p.
Potrivit textelor de lege menționate liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Este adevărat că, în cauza concretă, pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare, însă există în mod rezonabil posibilitatea ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care face referire art. 16o2 alin. 2 C.p.p. nu se confundă cu mijloacele de probă în sensul art. 64 C.p.p., ci această expresie trebuie interpretată în sensul pe care art. 681 C.p.p. îl dă expresiei indicii temeinice, adică situația în care din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Mutatis mutandis datele la care face referire art. 16o2 alin. 2 C.p.p. sunt acele date existente în cauză din care să rezulte în mod rezonabil presupunerea că învinuitul sau inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau a unor martori, ori că își va continua activitatea infracțională.
Prin urmare este suficientă existența oricăror elemente de fapt care să formeze convingerea instanței cu privire la acest aspect de fapt.
Or, Tribunalul a avut în vedere natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor reținute în sarcina inculpatului, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, în mod repetat, și sumele de bani presupus a fi fost obținute din această activitate, caracterul premeditat și organizat, bine pus la punct al activității ilicite, numărul de persoane implicate - grupul infracțional fiind compus dintr-un număr mare de persoane, toate aceste elemente impregnînd faptelor un pericol social concret ridicat și reliefînd totodată o periculozitate sporită a inculpatului.
S-a arătat că este deci evidentă complexitatea deosebită a cauzei și a activităților de urmărire penală care urmăresc strîngerea de mijloace de probă.
S-a precizat că în acest moment al desfășurării urmăririi penale, care nu este terminată, cînd încă este posibil ca organele de urmărire penală să descopere și alte elemente de fapt referitoare la activitatea infracțională nu numai a petentului ci și a celorlalți coinculpați, prezența în libertate a petentului ar putea avea un efect negativ asupra activității de aflare a adevărului, deoarece acesta ar putea încerca să acopere anumite aspecte de fapt, încă necunoscute, dar care ar fi de o natură incriminatorie pentru el sau pentru ceilalți coinculpați.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului inculpat, precum și atitudinea sa prin care își exprimă regretul și își afirmă intenția de a acoperi prejudiciul care îi incumbă, instanța a notat că aceste situații, doar prin ele însele, nu constituie un temei suficient pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, aceste aspecte trebuind a fi cântărite și prin prisma celorlalte împrejurări menționate mai sus și care se referă la interesul unei bune desfășurări a procesului penal și la necesitatea de a împiedica pe petent de a săvârși noi infracțiuni. Oricum, aceste împrejurări interesează și își vor găsi o rezolvare plenară cu ocazia unei eventuale judecăți asupra fondului.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art. 16o8a alin. 6 raportat la art. 16o2 alin. 2 C.p.p. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul G. A., iar în baza art. 192 alin. 2 C.p.p. a obligat petentul la plata sumei de 1oo lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără a preciza în scris motivele căii de atac declarate.
Totodată, la termenul de judecată din data de 12.11.2013, s-a învederat de către apărătorul ales al inculparului că la data de 11.11.2013, acesta a fost pus în libertate, fiind sub imperiul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, urmarea rămânerii defintive a încheierii din Camera de Consiliu de la data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._/3/2013, prin Încheierea nr. 485/11.11.2013 a C., Secția I-a Penală, dos._/3/2013.
Curtea, examinând încheierea atacată, în raport cu situația de fapt menționată dar si din oficiu, conform art. 3856 alin.3 c.p.p., constata următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._/3/2013, în baza art.159 alin.7 C.p.p. a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de prelungire a duratei măsurii arestării preventivă a inculpaților G. A., P. G. C. și G. B. N.. În baza art.145 ind. 1 C.p.p rap. la art. 139 alin. 1C.p.p. s-a luat față de inculpații G. A., P. G. C. și G. B. N., măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, pe o durată de 30 de zile, de la data de 12.11.2013 până la data de 11.12.2013, inclusiv. S-a desemnat ca organ de supraveghere a respectării măsurii, sectia de politie in circumscriptia careia se afla domiciliul fiecaruia dintre inculpati. În baza art. art. 145 ind. 1 al. 1, 2 C.p.p. rap. la art. 145 al. 1 ind. 1 C.p.p. s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara să respecte următoarele obligații: a. să se prezinte la organul judiciar sau la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b. sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea, ori de cate ori sunt chemati; c. să nu-si schimbe locuința fără încuviințarea instantei; d. să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; În baza art.145 alin.22 C.p.p. li s-a atras atenția inculpaților că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de instanta, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive. S-a dispus punerea in libertate a inculpaților la data expirării măsurii arestării preventive daca nu sunt reținuți sau arestați in alta cauza.
Prin Încheierea nr. 485/11.11.2013 a C., Secția I-a Penală, dos._/3/2013, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, a fost admis recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 08 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._/3/2013, a fost casată, în parte, încheierea recurată și, în fond, rejudecând: În temeiul art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/2 lit.c din Codul de procedură penală, li s-a impus inculpaților G. A. și P. G. C. ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte și obligația de a nu se apropia unul de celălalt și amândoi de învinuitul D. R. A. și de a nu comunica între ei și fiecare cu învinuitul anterior menționat, în mod direct sau indirect. Totodată a fost respinsă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul București de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului G. B. N., ca rămasă fără obiect, în urma liberării provizorii sub control judiciar a acestuia. Au fost menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În consecință, raportat la cele de mai sus, la data soluționării prezentului recurs, recurentul-inculpat G. A. era în libertate, fiind sub imperiul noii măsurii preventive luată față de el.
Deși atât apărătorul ales al recurentului-inculpat, cât și reprezentantul Ministerului Public au solicitat instanței de recurs, respingerea recursului ca rămas fără obiect, Curtea nu poate împărtăși această opinie, în condițiile în care, obiectul recursului este reprezentat de încheierea de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, care la rândul ei a avut ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. A..
D. urmare, având în vedere noua situație juridică a inculpatului cererea sa de liberare provizorie sub control judiciar a rămas fără obiect, la acest moment procesual, însă la momentul soluționării, obiectul său era reprezentat de starea de arest preventiv a inculpatului.
Întrucât încheierea de ședință recurată nu a fost desființată printr-o altă hotărâre a instanței de control judiciar, anterioară datei de astăzi, este evident că obiectul prezentului recurs este în ființă.
Nu în același sens s-ar fi putut concluziona despre cererea de liberare provizorie sub control judiciar analizată prin încheierea recurată, dacă aceasta ar fi fost soluționată ulterior punerii în libertate a inculpatului, ceea ce ar fi determinat respingerea ei ca rămasă fără obiect și nu ca nefondată, cum s-a decis prin încheierea de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală
În consecință, Curtea apreciază că singura soluție legală pe care o poate pronunța raportat la recursul cu care a fost învestită este în sensul respingerii lui ca nefondat, chiar dacă o astfel de soluție presupune o analiză pe fond a cauzei, ceea ce a devenit inutil față de toate considerentele de mai sus.
D. urmare, în baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art.3856 al. 3 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat G. A., împotriva încheierii de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va fi obligat recurentul la 100 lei, cheltuielile judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art.3856 al. 3 C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat G. A., împotriva încheierii de ședință din data de 04.11.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul la 100 lei, cheltuielile judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. D. C. R. E. N. A.
GREFIER,
R. D. C.
Tehnored. CER
2 ex/ 18.11.2013
D.f. nr. _ , Trib. București, Secția I-a Penală
j.f. V. A.
| ← Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
