Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art. 189 C.p.. Decizia nr. 2094/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2094/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 2094/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2094
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D.-G.
JUDECĂTOR: D. D.
JUDECĂTOR: B. L.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror S. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuentul-condamnat B. S. împotriva sentinței penale nr.12/16.09.2013, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-revizuent-condamnat B. S., personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, avocat N. P. în baza delegației nr._/7.11.2013.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu recurentul-revizuent-condamnat.
Nefiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-revizuent-condamnat B. S. pune concluzii de admitere a recursului și, pe fond, trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că cererea este admisibilă, în sensul existenței unor elemente noi care dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de fond, soluția pronunțată ar fi fost cu totul alta.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului formulat de condamnat ca nefondat, întrucât în afară de faptul că nu au fost identificate cauze care să poată fi încadrabile în dispozițiile art.394 Cod procedură penală, aceleași motive fuseseră invocate de revizuent într-o cerere anterioară de revizuire, astfel încât și potrivit deciziei ÎCCJ, cererea era o dată în plus inadmisibilă.
Recurentul-revizuent-condamnat B. S., având ultimul cuvânt, arată că a formulat o singură cerere de revizuire. Mai arată că nu a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12 din data de 16 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Zmnicea a fost respinsă plângerea formulată de numitul B. S., ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. 85/III/6/2013 din data de 25.06.2013 și înregistrată la instanța de fond sub nr._ din data de 26.06.2013, P. de pe lângă Judecătoria Z. a înaintat instanței, în condițiile art. 397 Cod procedură penală, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. S., împreună cu referatul întocmit de procuror.
A fost atașat dosarul de fond nr._ .
S-a reținut în referatul procurorului faptul că, la data de 22.05.2013 s-a primit și înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Z. cererea numitului B. S., fiul lui I. și S., născut la data de 29.01.1986, din cuprinsul căreia s-a reținut că petiționarul condamnat B. S., domiciliat în . și deținut în Penitenciarul G., a solicitat revizuirea dosarului nr._ în care a fost pronunțată de către Judecătoria Z. sentința penală nr. 121/21.12.2012 prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În motivarea cererii acesta a arătat că „mai multe motive le va arăta în fața instanței”.
A precizat procurorul faptul că, anterior, la data de 25.04.2013 s-a primit și înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Z. o altă cerere a susnumitului vizând revizuirea aceleiași sentințe pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul menționat anterior, cerere ce a fost înregistrată sub nr. 63 III/6/2013. Cu adresele nr._ din 20.05.2013 și_ din 23.05.2013 s-a solicitat Judecătoriei Z. dosarul penal nr._ în care a fost pronunțată de instanța susmenționată hotărârea nr. 121/21.12.2012. Urmare adreselor susmenționate, la 19.06.2013 instanța a înaintat acestei unități de parchet dosarul menționat anterior, la care au fost atașate următoarele dosare:_ al Judecătoriei Z.,_ al Tribunalului Teleorman,_ al Tribunalului Teleorman și dosarul_ al Curții de Apel București.
Din examinarea actelor aflate la dosar, procurorul a reținut faptul că prin rechizitoriul nr. 1103 P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. din data de 11.10.2012, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților B. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. 1 și 2 și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal și S. V., sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 189 alin. 1 și 2 și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal și art. 37 lit. a) și b) Cod penal. În baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul B. S. a fost condamnat potrivit sentinței penale nr. 121/21.12.2012, astfel: în baza art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, cu referire la art. 3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului B. S., la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal, cu referire la dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) Cod penal - art. 34 lit. b) Cod penal, instanța de fond a dispus contopirea pedepselor urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, i-a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 79/31.07.2012 a Judecătoriei Z., definitivă prin nerecurare la 21.08.2012, dispunându-se alipirea acestei pedepse de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu consecința executării de către inculpat a pedepsei de 7 ani închisoare.
Prin aceeași sentință, în baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, iar în baza dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului.
De asemenea, tot prin aceeași hotărâre sus-arătată, s-a dispus și condamnarea inculpatului S. V., în baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu referire la art. 3201 Cod procedură penală la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b) Cod penal, cu referire la art. 3201 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal, i-au fost interzise și acestui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, menținându-se starea de arest a inculpatului. În baza dispozițiilor art. 3201 alin. 5 Cod procedură penală, s-a dispus disjungerea laturii civile iar, în baza dispozițiilor art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 de lei. Prin aceeași hotărâre s-a dispus ca plata onorariului avocat din oficiu, N. D. A., în cuantum de 600 de lei, să fie suportată din fondurile Ministerului de Justiție. Ulterior, prin sentința penală nr. 4/18.01.2013 s-a luat act de declarația părților vătămate M. L. și M. E. că nu s-au mai constituit părți civile în procesul penal. Atât petiționarul condamnat cât și condamnatul S. V. au exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii penale menționată anterior iar, prin decizia penală nr. 318R/14.02.2013 a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul_ au fost admise recursurile declarate de aceștia, cât și recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Z., fiind casată în parte sentința recurată, dispunându-se însă condamnarea coinculpaților la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție. Conform dispozițiilor art. 397 alin. 3 Cod procedură, s-a procedat la ascultarea petiționarului-condamnat în vederea precizării motivelor respectivei cereri, împrejurare în care acesta, la data de 24.05.2013, a arătat în prezența apărătorului din oficiu P. R. A. că a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 121/21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul_, hotărâre prin care s-a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, sub aspectul comiterii infracțiunilor sus-arătate. Totodată, cu ocazia audierii sale, susnumitul a precizat că se consideră nevinovat, dispunându-se pe nedrept condamnarea sa, învederând, de asemenea, și aspectul că, pe parcursul cercetării judecătorești, nu s-a procedat și la audierea părții vătămate M. L., cu precizarea că, aceeași parte vătămată a dat declarații mincinoase pe parcursul urmăririi penale. De asemenea, petiționarul condamnat a menționat și aspectul că faptele reținute în sarcina sa nu au fost comise de acesta, ci de numitul S. V..
Din analiza cererii de revizuire, prin prisma motivelor invocate de petiționarul condamnat B. S. (cu mențiunea că motivele prezentei cereri de revizuire sunt aceleași cu cele învederate și în cuprinsul lucrării 63 III/6/2013), procurorul a reținut că în speță nu este incident nici unul din cazurile de revizuire limitativ enumerate de art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală.
Astfel, potrivit acestui text de lege revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Aspectul invocat de petiționarul-condamnat în sensul că, pe parcursul cercetării judecătorești nu s-a procedat și la audierea părții vătămate M. L., nu a avut relevanță cu privire la stabilirea situației de fapt și de drept, și implicit cu privire la stabilirea vinovăției petiționarului condamnat, în contextul în care infracțiunile nu se cercetau la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, mai mult inculpații au înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, având o poziție sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor reținute în sarcina acestora, prin actul de sesizare al instanței, însușindu-și astfel materialul probator aflat la dosarul cauzei. De altfel, aspectul invocat de susnumit nu constituie cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a) Cod procedură penală întrucât în speță soluția de condamnare pronunțată în cauză a avut la bază analiza întregului material probator administrat pe parcursul cercetărilor.
În același context, procurorul a reținut că susținerea petiționarului condamnat în sensul că partea vătămată ar fi dat declarații mincinoase pe parcursul urmăririi penale nu poate constitui un motiv de revizuire în împrejurarea în care declarațiile sale au fost coroborate cu restul materialului probator administrat în cauză, mai mult, pe parcursul urmăririi penale însăși persoanele cercetate au recunoscut și regretat comiterea faptelor.
De asemenea, procurorul a apreciat că în speță nu este incident nici cazul de revizuire învederat de ipoteza consacrată de art. 394 lit. b) Cod procedură penală, întrucât din verificările efectuate în registrele Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. nu a rezultat că martorii D. C., M. C. M., M. I. D. ar fi fost cercetați sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 Cod penal, în legătură cu declarațiile acestora date în dosarul 1103 P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z.. Verificând și portalul Judecătoriei Z., procurorul a constatat că nu a intervenit vreo hotărâre judecătorească de condamnare a susnumiților pentru comiterea infracțiunii sus-arătate. Procurorul a reținut că sesizarea părții vătămate M. L. privind comiterea faptelor pentru care s-a și dispus condamnarea inculpatului B. S. și a inculpatului S. V. a fost dovedită cu probatoriul administrat pe parcursul cercetărilor.
Procurorul a apreciat că soluția de condamnare pronunțată în cauză s-a bazat pe examinarea întregului material probator existent la dosar, urmare atât a propunerii probelor de partea vătămată, a persoanelor cercetate, cât și a administrării din oficiu a probelor ce au fost considerate ca utile soluționării cauzei, stabilindu-se astfel că petiționarul condamnat a comis faptele în coautorat cu inculpatul S. V.. Procurorul a menționat că, în cauză, nu este incident nici motivul de revizuire învederat de ipoteza consacrată de art. 394 alin. 1 lit. c) Cod procedură penală - și la care face referire petiționarul condamnat în cuprinsul cererii inițiale de revizuire - întrucât în speță nu s-a constatat că a fost declarat fals un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere. De asemenea, procurorul a constatat că, deși petiționarul-condamnat a solicitat reaudierea părții vătămate M. L. și a coinculpatului S. V., această solicitare a fost considerată nejustificată și a fost respinsă întrucât persoanele susmenționate au relatat deja pe parcursul cercetărilor aspectele pe care le cunoșteau în legătură cu faptele reclamate, nemaifiind necesară reaudierea lor, mai mult infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea petiționarului condamnat se cercetează din oficiu. A menționat procurorul și în acest context că în speță soluția a fost pronunțată urmare coroborării tuturor probelor administrate în cauză.
De notat că petiționarul condamnat a beneficiat de asistență calificată pe parcursul cercetărilor putând astfel să administreze probe în apărare.
Procurorul a reținut și aspectul că petiționarul condamnat a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii instanței de fond, prin care nu a solicitat achitarea sa, ci reducerea pedepsei aplicată de Judecătoria Z.. Procurorul a precizat că instanța de control judiciar a admis atât recursul petiționarului condamnat cât și recursul acestei unități de parchet doar sub aspectul greșitei nededuceri a stării de prevenție, la zi, a inculpatului.
Pentru aceste considerente, procurorul a apreciat că, în cauză, nu se poate dispune revizuirea sentinței penale nr. 121/21.12.2012 a Judecătoriei Z., astfel încât în baza dispozițiilor art. 399 alin. 5 Cod procedură penală, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Examinând cererea, în condițiile art.403 C.proc.pen, instanța de fond a găsit-o neîntemeiată, pentru următoarele considerentele:
Astfel, potrivit art.394 C.proc.pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Cazurile de la lit. b), c) și d) constituie motive de revizuire, dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice. În cazul prevăzut de lit. e), toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
În cauză, față de motivele invocate de revizuent, instanța constată că nu este incident nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de textul de lege invocat anterior. Mai mult decât atât, revizuentul a precizat aceleași motive in cadrul unei alte cereri de revizuire care a făcut obiectul dosarului nr._ si in care s-a pronunțat sentința penal ă nr.07/12.08.2013. Astfel ca, in conf. cu art.403 alin.3 1 din C.proc.pen. „cererile ulterioare de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoana, de temei legal, de motive și apărări.” Pentru aceste considerente instanța a respins cererea ca fiind inadmisibilă, cu obligarea revizuentului la plata cheltuielilor judiciare statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, revizuientul-condamnat B. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului condamnatul-revizuient, prin apărătorul din oficiu, arată că cererea este admisibilă, în sensul că există elemente noi care, dacă ar fi fost cunoscute de către instanța de fond, ar fi dus la o altă soluție în cauză.
Analizând sentința recurată prin prisma criticii formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.3856 alin.3 C. proc. pen., sentința nefiind susceptibilă de apel, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum a arătat instanța de fond, motivele invocate de revizuientul-condamnat nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.394 alin.1 C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât aceleași motive au fost învederate și în cuprinsul unei cereri de revizuire anterioară (dosar nr._ ), respinsă.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul condamnat B. S., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul condamnat B. S., împotriva sentinței penale nr. 12 din 16 septembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Z..
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. G. D. D. B. L.
GREFIER,
D. T.
Red. și Dact.DD/2Ex
Red. Jud. O. E. C./Judecătoria Zmnicea
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
