Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 144/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 144/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 144/R
Ședința publică de la data de 23 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C.
JUDECĂTOR: V. C.
JUDECĂTOR: SILV IA C.
GREFIER: M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul M. I., împotriva încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. I. în stare de arest și asistat de avocat C. A. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2012 depusă la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, pune în discuția părților admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Apărătorul recurentul inculpat, după ce a luat legătura cu acesta, precizează că inculpatul și însușește cererea, își menține recursul și apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în principiu.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca fiind inadmisibilă în principiu.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se avea în vedere considerentele încheierii de ședință din data de 15 ianuarie 2013 în raport de încadrarea juridică dată situației de fapt și de limitele de pedeapsă. Ca atare, apreciază soluția pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică, iar recursul inculpatului, ca fiind nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat este de acord cu concluziile puse de către apărător.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza art.1608 alin.1 și 3 raportat la art.1602 alin.1 C. pr. pen., cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. și a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că prin cererea promovată de inculpat, în sensul liberării provizorii sub control judiciar, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 C. pr. pen., invocând circumstanțele personale favorabile și atitudinea procesuală de recunoaștere a activității infracționale.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că față de inculpat s-a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prev. de art.215 alin.2 și 3 C. pen., art.288 alin.1 și art.291 C. pen., iar prin rezoluția nr._/P/2012 din 04.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, a fost confirmată urmărirea penală față de inculpatul M. I..
La data de 24.10.2012 prin rezoluția nr._/2012 organele de cercetare ale poliției judiciare, confirmată prin rezoluția nr. 4701/P/2012 din data de 24.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au dispus în temeiul art. 228 alin. 1 și 1 ind. 1 din Codul de procedură penală, începerea urmăririi penale față de învinuitul M. I., zis „I.” pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal; instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal, constând în aceea că la începutul lunii octombrie 2012, împreună cu învinuiții L. G. și I. C. i-au procurat învinuitei C. V. o carte de identitate falsă pe numele I. E., au determinat-o să se prezinte în fața notarului public Ș. A.-V. sub o identitate falsă și să formuleze o declarație falsă în vederea ridicării interdicției de înstrăinare a imobilului situat în mun. București, .. 67, sector 1, proprietatea numitei I. E. și să îl împuternicească pe învinuitul L. G. să vândă imobilul menționat, acțiuni pentru care aceștia i-au promis suma de 1150 de euro (150 de euro după întocmirea procurii și 1000 de euro la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare).
Prin ordonanța nr. 4701/P/2012 din data de 24.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tentativă la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal, instigare la fals în declarații prev. de art. 25 rap. la art. 292 din Codul penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 rap. la art. 293 alin. 1 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) din Codul penal.
Prin încheierea de ședință din data de 24.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._/3/2012 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de complicitate la tentativă la înșelăciune, faptă prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 din Codul penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b) Cod penal. Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită succesiv până în prezent.
Conform art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
În dispozițiile art. 1411 din Codul penal legiuitorul definește „pedeapsa prevăzută de lege” ca fiind pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
În speță, inculpatul M. I. este cercetat, așa cum s-a reținut anterior, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni printre care și complicitate la tentativă la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 26 rap. la art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal. Pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
Or, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de inculpat, în formă consumată, așa cum se prevede în disp. art. 141 ind. 1 Cod penal anterior enunțat, este mai mare de 18 ani, fără a se lua în considerare limitele prev. de lege pentru tentativă, întrucât aceasta este o stare de atenuare care împreună cu circumstanțele atenuante alcătuiesc cauzele de atenuare (reducere, cum este reținut în disp. art. 141 ind. 1 Cod penal).
Tribunalul a constatat că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală pentru a putea fi admisă în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul M. I., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 Cod procedură penală.
Curtea examinând încheierea recurată, pe baza materialului probator din dosar, în raport cu critica formulată, cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală constată nefondat recursul inculpatului pentru următoarele considerente:
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, pentru care este cercetat penal inculpatul, legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani.
Prin urmare, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală iar recursul inculpatului nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M. I..
În baza art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul M. I., împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2013, pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._ .
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C. V. C. S. C.
GREFIER,
M. G.
Red. S.C.
Dact. A.L. 2 ex./07.03.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 124/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1137/2013. Curtea... → |
|---|
