Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 124/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 124/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 124/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 124
Ședința publică de la 22 ianuarie 2013
Curtea compusă din :
REȘEDINTE I. C.
JUDECĂTOR A. M.
JUDECĂTOR D. L.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: N. N..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, C. N., împotriva sentinței penale nr. 941, din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria sector 1, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul – inculpat, C. N., personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicată inculpatului sub minimul prevăzut de lege, cu reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c și 76 Cod penal, având în vedere că inculpatul și-a recunoscut fapta, iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care, o consideră legală și temeinică, având în vedere că, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, astfel că nu se impune și aplicarea dispozițiilor art. 74-76 Cod penal.
Recurentul - inculpat având cuvântul, solicită reducerea pedepsei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 941, pronunțată la data de 19.10.2011, de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._, s-a dispus în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. și cu aplic. art. 3201 C.p.p., condamnarea inculpatului C. N., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 10 luni, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 350 alin. 1 C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv, de la 31.08.2012 la zi.
S-a luat act că partea vătămată N. F. nu s-a constituit parte civilă.
S-a luat act că prejudiciul a fost integral reparat prin restituire.
În considerentele sentinței penale se arată că în data de 31.08.2011, în jurul orei 16:00, în timp ce se afla în liftul Spitalului Clinic de Urgență București, situat în Calea Floreasca sector 1, inc. C. N. a sustras din geanta părții vătămate N. F., un telefon mobil marca Nokia, fiind ulterior oprit de către agenții de pază, la ieșire din spital.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului Ciontoiu C., declarațiile inc., proces-verbal de recunoaștere din grup, proces-verbal de depistare, dovadă predare bunuri.
În cursul judecății, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală cerere admisă de către instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 31.08.2012, partea vătămată N. F. a sesizat Secția 1 Poliție cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 15:46, în timp ce se afla în liftul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, un bărbat de cca. 45-50 ani, 1,60 m înălțime, îmbrăcat într-un tricou alb și pantaloni scurți, i-a sustras din geantă telefonul mobil. Partea vătămată a constat lipsa telefonului de-abia când a coborât din lift.
Înainte de a se adresa organelor de cercetare penală, partea vătămată a anunțat agenții de pază din cadrul spitalului. Aceștia, în baza semnalmentelor oferite de către partea vătămată l-au identificat pe autor, în persoana inc. C. N.. Astfel, potrivit declarațiilor martorului Ciontoiu C., agent de pază, a ewzultat că în data de 31.08.2012, în jurul orelor 15:50, a fost anunțat de către colegii săi să oprească un bărbat de 40 ani, de etnie romă, deoarece este suspectat că ar fi sustras un telefon mobil. La un moment dat, martorul a observat un individ care corespunde semnalmentelor descrise de către colegii săi. Individul respectiv s-a apropiat de un coș de gunoi, unde intenționa să arunce telefonul sustras, dar martorul l-a somat să pună pe tejghea tot ce are asupra lui. În aceste condiții, inculpatul a scos din buzunare mai multe bunuri personale, precum și telefonul mobil marca Nokia, care aparținea părții vătămate.
Partea vătămată l-a recunoscut din grup pe individul care i-a sustras telefonul mobil, în persoana inc. C. N..
Părții vătămate i-a fost restituit bunul sustras pe bază de dovadă.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a sustras telefonul mobil din geanta părții vătămate, iar în cursul judecății a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p.
În drept s-au constatat următoarele:
Fapta inc. C. N. care în data de 31.08.2012, în jurul orelor 15:46, în timp ce se afla în liftul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, a sustras din geanta părții vătămate N. F. un telefon mobil marca Nokia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut elementul circumstanțial agravant, prev. de art. 209 alin. 1 lit. e C.p., deoarece a săvârșit fapta în liftul Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, spațiu care reprezintă loc public, potrivit art. 152 lit. a C.p.
Din fișa de cazier a rezultat că prin Sentința penală nr. 752/09.08.2007, pronunțată de către Judecătoria Sector 3 București în dosar nr._/301/2006, definitivă prin Decizia penală nr. 571/21.09.2007, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 5 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la furt calificat. Inculpatul a fost liberat condiționat la data de 09.01.2010, cu un rest de 674 de zile. Termenul de liberare condiționată s-a împlinit în data de 14.11.2011. Inculpatul a săvârșit fapta care face obiectul prezentei cauze în data de 31.08.2012, deci după împlinirea termenului de liberare condiționată. Prin urmare, în sarcina inculpatului s-a reținut recidiva postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b C.p.
Limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat sunt cuprinse între 3 – 15 ani. Instanța a redus aceste limite cu 1/3, deoarece inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.p.p. Deci, în concret instanța a individualizat pedeapsa în limite cuprinse între 2 -10 ani.
Aplicând dispozițiile art. 72 alin. 1 C.p., instanța a avut în vedere modul de operare al inculpatului, care a sustras bunul într-un loc public – liftul unui spital, profitând de neatenția părții vătămate. De asemenea, inculpatul și-a făcut un obicei din săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, prezenta faptă fiind cea de-a patra infracțiune de această natură pe care a săvârșit-o acesta. Totodată s-a ținut cont și de faptul că inculpatul a săvârșit prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie. Acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, recunoscând de la început săvârșirea faptei. Prejudiciul părții vătămate a fost integral recuperat în natură.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul C. N., criticând-o pentru netemeinicie, arătând în cadrul motivelor de recurs expuse oral că a formulat recursul vizând reindividualizarea pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele sale personale, familiale, precum și împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptei, prin aplicarea prevederilor art. 74 al.1 lit. c C.p. și art. 76 C.p.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul C. N. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect din actele de urmărire penală efectuate, rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 31.08.2012, în jurul orelor 16:00, în timp ce se afla în liftul Spitalului Clinic de Urgență București, situat în Calea Floreasca, Sector 1, inculpatul C. N. a sustras din geanta părții vătămate N. F., un telefon mobil marca Nokia, fiind ulterior oprit de către agenții de pază, la ieșire din spital.
Situația de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate, declarațiile martorului Ciontoiu C., declarațiile inculpatului C. N., procesul verbal de recunoaștere din grup, procesul verbal de depistare, dovada de predare bunuri.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, faptele inculpatului C. N. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. art. 208 al.1, 4 – 209 al.1 lit. e C.p., rezultând că inculpatul a sustras telefonul în loc public.
De asemenea, potrivit fișei de cazier a inculpatului C. N. se constată că acesta a suferit o condamnare la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr.752/2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 571/2007, fiind liberat condiționat la data de 09.01.2010, cu un rest de 674 de zile
Față de această condamnare, inculpatul C. N. a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat în prezenta cauză, în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior împlinirii duratei de executare, reținându-se în mod corect atât incidența prevederilor art.37 lit. a C.p., cât și a art. 61 C.p., privind revocarea liberării condiționate.
De asemenea, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepselor pentru infracțiunile dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptelor –într-un loc public, din geanta aflată pe care partea vătămată o avea asupra sa, dar și persoana recurentului – inculpat, recidivist în modalitatea prev. de art.37 lit. a C.p., în perioada liberării condiționate, având un rest rămas neexecutat de 674 de zile, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de către inculpat, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei, arătăm că inculpatul a beneficiat de reducerea pedepsei atât potrivit art.3201 al.7 C.p.p., prin solicitarea ca judecata să se facă prin recunoașterea vinovăției, astfel încât aceeași împrejurare – a recunoașterii faptei săvârșite și a comportamentului sincer în fata autorităților - nu poate constitui dublu motiv de atenuare a pedepsei,
Instanța nu putea reduce și mai mult pedeapsa aplicată, ținând cont de împrejurările săvârșirii faptelor, de faptul că inculpatul a fost prins la scurt timp după comiterea faptei, de circumstanțele sale personale, C. N. fiind recidivist, fiind astfel exclusă posibilitatea reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 al.1 lit. a și b C.p., referitoare la conduita sa bună înainte de săvârșirea infracțiunii și de stăruința depusă pentru a repara paguba pricinuită.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat C. N. împotriva sentinței penale nr. 941, pronunțată la data de 19.10.2011, de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art.38517 al. 4 C.p.p. rap. la art.383 al.2 C.p.p., va deduce din pedeapsa aplicată inc. C. N. durata reținerii și arestării preventive din cauza de față, din data de 31.08.2012 la zi.
În baza art.192 al.2 C.p.p., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. N., împotriva sentinței penale nr. 941, din data de 19.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Deduce, din durata pedepsei, durata prevenției, de la 31.08.2012 la zi.
Obligă recurentul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Iaoan C. A. M. D. L.
GREFIER,
V. B.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex/01.02.2013
J.S.1 B.-jud.A.G.
| ← Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
