Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi urmă. C.p.. Decizia nr. 102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 102/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 102
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de recurentul-petent I. TITIȘOR împotriva sentinței penale nr. 827 din data de 26.11.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul-petent I. Titișor, pentru care a răspuns apărătorul ales, avocat Lavian A., în baza delegației avocațiale depusă la dosar, la fila 10.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales pentru recurentul-petent I. TITIȘOR solicită admiterea recursului, în baza art. 38515 pct. 172 Cod de Procedură penală, casarea sentinței nr. 827 din data de 26.11.2012, pronunțată de Tribunalul București și rejudecând pe fond solicită admiterea cererii de reabilitare.
În susținerea cererii apărătorul ales arată că termenul prevăzut de art. 135 Cod penal, s-a îndeplinit, iar petentul nu a mai săvârșit nicio altă faptă de natură penală și nici nu a fost condamnat pentru săvârșirea altei infracțiuni.
De asemenea aduce la cunoștința instanței, faptul că petentul-condamnat a făcut dovada că al momentul eliberării condiționate a fost încadrat în muncă și și-a asigurat mijloacele existente în mod licit.
Apărătorul mai arată că instanța de fond a constatat că pedeapsa a fost grațiată prin două decrete-lege succesive, respectiv Decretul nr. 11/1998 și decretul lege nr. 71/22.01.1999, iar fiecare dintre aceste decret6e a grațiat ½ din pedeapsă, respectiv 7 ani, iar în această situație, ar rezulta că întreaga pedeapsă este grațiată, iar în situația petentului, acest lucru nu s-a întâmplat.
Apreciază că termenul prev de art. 135 Cod penal este împlinit, iar instanța de fond în mod greșit a dispus respingerea cererii de reabilitare.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu atât mai mult, cu cât, apărarea nu a reușit să combată motivarea instanței de fond, care este în conformitate cu dispozițiile legale, în sensul că petentului-condamnat i s-a calculat pedeapsa cea mai grea, respectiv 14 ani închisoare, în raport de condamnările succesive.
Astfel instanța în mod corect a constatat că ultima pedeapsă este de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 625/2003 a Tribunalului București, a cărei executare a început la data de 22.07.2000, și din care petentul a fost liberat condiționat la 24.10.2003, cu un rest de 409 zile.
În concluzie, momentul la care începe să curgă termenul de reabilitare, este cel al împlinirii termenului de încercare al liberării condiționate, respectiv 07.12.2004, urmând să expire la data de 07.12.2018.
Față de aceste motive, Ministerul Public apreciază soluția instanței de fond ac fiind legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat ed petent ca nefondat.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 827/F/26.11.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală s-a respins cererea de reabilitare formulată de petentul I. Titișor, constatând că a fost introdusă înainte de termenul legal, cu posibilitatea repetării cererii după împlinirea termenului prevăzut de lege.
A obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în motivarea cererii, petentul a arătat ca prin sentința nr.625/26.06.2003 a Tribunalului București – Secția I Penala a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. de art.20 C.p. rap.la art 174 C.p.. Prin aceeași hotărâre au fost contopite și pedepsele aplicate prin sentința penala nr.177/3.02.1999 a Judecătoriei sector 1 București (de 2 ani închisoare) și respectiv prin sentința penala nr.576/15.03.2000 a Judecătoriei sector 1 București (de 5 ani închisoare).
La data de 24.10.2009 a fost liberat condiționat, conform deciziei penale nr.2382/R/24.10.2003 pronunțată de C. – Secția I Penala.
De la data liberării condiționate și până în prezent nu a suferit o noua condamnare în intervalul de timp prev. de art.135 C.p. și nici nu a săvârșit o alta fapta de natură să atragă răspunderea sa penală.
În aceasta perioada a avut asigurata existența prin muncă, precum și o buna conduită în cadrul societății unde este angajat și în continuare.
În dovedirea susținerilor sale petentul a depus la dosar o copie a sentinței penale nr.625/26.06.2003 a Tribunalului București – Secția I penala, cu menținerea rămânerii definitive prin decizia penala nr.428/29.07.2003 a C., dovada achitării cheltuielilor de judecată, adeverința și caracterizări de la locul de muncă.
La dosarul cauzei au fost atașate și decizia penala nr.2382/R/24.10.2003 a C. – Secția I Penala, precum și fișa de cazier judiciar a petentului.
Instanța a constatat că cu prioritate că reabilitarea privește persoana condamnata, iar nu fiecare condamnare în parte, astfel încât, în situația în care o persoana a suferit mai multe condamnări, termenul de reabilitare judecătorească se stabilește în funcție de cea mai grea pedeapsa aplicată și curge de la data la care ultima pedeapsa este executată sau considerata ca executată.
Or, analizând condamnările suferite de către petent s-a constatat că cea mai grea dintre pedepsele aplicate acestuia este pedeapsa de 14 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr.623/29.10.1988 a Judecătoriei sector 2 București, definitivă prin decizia penala nr.150/13.02.1989.
Este adevărat că aceasta pedeapsa a fost grațiată parțial (ramând de executat o pedeapsa de 7 ani închisoare ca urmare a actelor de grațiere postcondamnatorie), însă ceea ce prezintă relevantă sub aspectul reabilitării este pedeapsa pronunțată de către instanță și nu cea rezultată în urma aplicării actului de clementa.
De altfel, prin chiar natura sa, grațierea nu afectează existența răspunderii penale, ci face numai ca pedeapsa să nu fie executata sau să nu fie executată în forma prevăzută prin hotărârea de condamnare. Condamnările rămân deci în evidenta cazierului judiciar și constituie antecedente penale producătoare de consecințe juridice, penale sau extra-penale.
Aflându-se prin urmare în prezența unei pluralități de condamnări succesive, termenul după expirarea căruia condamnatul poate fi reabilitat este acela prevăzut de lege pentru pedeapsa cea mai grea și curge de la data la care a luat sfârșit executarea ultimei pedepse (Curtea de Apel Pitești – Secția Penala, decizia nr.91/2004, CSJ – Secția Penala, decizia 3672/2002).
Asupra duratei termenului de reabilitare, instanța a apreciat ca sunt incidente disp.art.135 al.1 lit.c C.p.p., rezultând un termen de 14 ani ( 7 ani + 1/2 din pedeapsa cea mai grea de 14 ani pronunțată de instanța).
În acest sens, a avut în vedere ca în cazul în care pedeapsa aplicata inculpatului a fost redusă parțial, printr-un act normativ de grațiere, termenele de reabilitare prev. de art.135 C.p. se determina în raport cu pedeapsa stabilita de instanța și nu cu restul de pedeapsa care a rămas de executat, ca efect al grațierii (Curtea de Apel București, Secția I Penala, decizia 106/1998).
În ceea ce privește momentul de la care începe sa curge acest termen, instanța constata ca ultima pedeapsa este cea de 6 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr.625/2003 a TB – Secția I Penala, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 428/2003 a C. – Secția I Penala, pedeapsă a cărei executare a început de la data de 22.07.2000 și din care petentul a fost liberat condiționat la 24.10.2003, cu un rest de 409 zile. În concluzie, momentul de debut al termenului de reabilitare este cel al împlinirii termenului de încercare al liberării condiționate, respectiv 7.12.2004, urmând să expire la 7.12.2018.
Raportat la aceste date, instanța a constatat că în cauza cererea de reabilitare a fost introdusă înainte de termenul legal, urmând ca, în temeiul disp.art.497 al.1 lit.a C.p.p. fiind respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor de formă, cu posibilitatea repetării acesteia după împlinirea termenului legal, conform art.497 al.2 C.p.p.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul I. Titișor, arătând prin apărător că termenul de reabilitare s-a împlinit și îndeplinește toate celelalte condiții pentru a fi reabilitat.
Mai arată că pedeapsa a fost grațiată prin două acte normative, Decretul 11/1998 și Decretul Lege nr. 71/1999, fiecare a grațiat 1/2 din pedeapsă, astfel că întreaga pedeapsă a fost grațiată.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că termenul de reabilitare judecătorească nu s-a împlinit, indicând și data împlinirii acestuia, 07.12.2018, în raport de pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 625/2003 a Tribunalului București.
Executarea acesteia a început la 22.07.2000 și condamnatul a fost liberat condiționat la 24.10.2003, cu un rest de 409 zile.
Termenul de reabilitare începe să curgă de la 07.12.2004, când se împlinește termenul de încercare al liberării condiționate dispuse.
Prin motivele de recurs nu a putut fi indicată data când termenul de reabilitare s-a împlinit, chiar dacă instanța a insistat pe acest aspect, astfel că motivării recursului îi lipsește un element esențial al unui termen, respectiv datele când începe și când se împlinește.
Constatând că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat, cu cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-petent-condamnat I. Titișor împotriva Sentinței penale nr.827/F/26.XI.2012 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-petent-condamnat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.I.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. B. N. S. D. P.
GREFIER
A. L. P.
Red. V.B.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. B. G. – Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 124/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
