Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 247/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 247/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 247/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.247
Ședința publică din data de 09.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul inculpat P. G. împotriva sentinței penale nr.2514/08.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător ales, avocat P. A. M. cu împuternicire avocațială nr._/09.02.2016 atașată la fila nr.8 din dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat de Curte, în conformitate cu disp. art.420 alin.4 Cod procedură penală, apelantul inculpat P. G. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
În baza art.100 alin.3 Cod procedură penală, Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche și solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei noi hotărâri sub imperiul acestei legi.
În susținerea apelului, arată că din înscrisurile depuse la dosar reiese că inculpatul este la primul conflict cu legea penală, sens în care solicită admiterea apelului și coborârea pedepsei sub limita prevăzută de lege astfel încât să permită aplicarea disp. art.81 Cod penal.
În subsidiar, solicită înlăturarea obligației prev. de art.85 alin.2 lit. g Noul Cod Penal, instituită în sarcina inculpatului de instanța de fond, avându-se în vedere situația inculpatului în sensul că este unicul întreținător al fiicei sale în vârstă de 7 ani pe care este nevoit să o ducă și să o aducă de la școală.
De asemenea, permisul de conducere îi este necesar inculpatului și la locul de muncă, fapta fiind săvârșită în octombrie 2013, dată de la care inculpatul nu a mai avut vreun conflict cu legea penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat,apreciind că inculpatul nu poate solicita suspendarea condiționată a executării pedepsei față de împrejurarea că nu a fost condamnat, fiind stabilită o pedeapsă de instanța de fond care a fost amânată.
În ceea ce privește înlăturarea obligației prev. de art.85 alin.2 lit. g Noul Cod Penal, solicită a se avea în vedere că motivele invocate nu conduc la concluzia că viața i-ar fi afectată într-un mod iremediabil dacă nu s-ar înlătura această obligație, relevantă în acest sens fiind și adeverința emisă de locul de muncă din care nu rezultă că inculpatul ar fi angajat ca șofer și nu-și poate desfășura activitatea în lipsa permisului de conducere.
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul în replică, confirmă faptul că din acea adeverință de salariat nu rezultă faptul că inculpatul este angajat ca șofer, însă rezultă cu certitudine că în situația în care ar avea permisul de conducere ar putea deține în cadrul societății o funcție mai bună care l-ar ajuta și pe plan personal, calitatea vieții sale putându-se îmbunătăți.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, menționează că încă de la început a conștientizat, a recunoscut și a regretat fapta comisă.
De asemenea, precizează că nu a mai putut conduce autovehicule de aproximativ 2 ani și jumătate, timp în care s-a descurcat foarte greu, permisul de conducere fiindu-i necesar pentru întreținerea copilului aflat în custodia sa dar și pentru obținerea unui post superior celui pe care îl deține la acest moment la locul de muncă.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.2514/08.12.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 – Secția Penală în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen, art.396 alin.10 C.pr.pen și art.5 C.pen stabilește pedeapsa de 10 luni închisoare în sarcina inculpatului P. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin.1 C. pen.
În baza art. 83 alin. 1 C. pen. amână aplicarea pedepsei pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
g) să nu conducă autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București .
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.”
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 22.10.2013, inculpatul P. G. a condus autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ pe șoseaua Alexandriei și sectorul 5 al Capitalei, iar la plecarea de pe loc, a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ ce se afla parcat, din impact rezultând avarierea ambelor autovehicule.
La fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție rutieră care a procedat la testarea cu aparatul alcooltest a persoanelor implicate în accidentul rutier. Cu această ocazie, în urma testării inculpatului, a rezultat că acesta avea o concentrație alcoolică de 0,45mg/l alcool pur în aerul expirat, aspect ce rezultă din înscrisul intitulat Drager Alcoltest . nr. 0311 atașat la fila nr. 17 d.u.p. La testarea cu aparatul alcooltest a inculpatului a asistat și martorul N. C., acest aspect regăsindu-se în declarația sa.(fl.16 dup) Totodată, aceste aspecte au fost consemnate și în procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție rutieră (fl. 5).
Instanța de fond a reținut, astfel cum rezultă din declarația martorului N. C. (fl 16 d.u.p.), din procesul-verbal de constatare (fl.5 d.u.p.) și din declarațiile date de inculpat (fl. 10-13 d.u.p.), că acesta a fost condus la sediul Institutului Național de Medicină Legală M. Minovici, unde, în urma cererii de analiză formulată de echipajul de poliție rutieră (fl. 18 partea I d.u.p), i-au fost recoltate 2 probe biologice (fl.18 partea a II-a d.u.p.) în vederea stabilirii alcoolemiei, prima la ora 04 :00, iar cea de-a doua la ora 05:00.
Astfel cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr. 2449/22.10.2013 (fl.20 dup), proba biologică recoltată la ora 04:00 a indicat o alcoolemie de 1,10 gr%o, iar cea recoltată la ora 05:00 o alcoolemie de 0,95 gr%o.
Inculpatul a recunoscut în declarația dată în fața instanței faptele, așa cum au fost descrise în actul de sesizare emis de organul de urmărire penală, menținnd că în ziua depistării sale consumase circa 1 litru de bere, iar cu o zi înainte nu dormise aproximativ 24 de ore.
Acesta a menționat în continuare că la momentul respectiv se deplasa împreună cu fratele său spre Spitalul Universitar, însă instanța apreciază ca nesinceră această precizare, având în vedere că nu este susținută de nicio probă din dosar.
Solicitând recalcularea alcoolemiei, în cauză a fost efectuat raportul de expertiză medico-legală nr.50/i/2015 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei(fl. 22-24 dup), din cuprinsul căruia reiese că în data de 22.10.2013, la ora 02:58, numitul P. G. ar fi avut o alcoolemie teoretică în eliminare de cca. 1,25gr.%o, alcoolemie care provine și dintr-o altă cantitate de băutură nedeclarată sau nerecunoscută.
Prima instanță a analizat legea aplicabilă prezentei cauze, având în vedere succesiunea mai multor legi penale de la data comiterii infracțiunii, respectiv a O.U.G. nr. 195/2002, a Codului penal din 1968 și a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (Codul penal în continuare), precum și dispozițiile art. 5 C.pen. potrivit cărora instanța are obligația de aplicare a legii penale mai favorabile, dar și decizia Curții Constituționale nr. 265/2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, și nu în ultimul rând cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărârea nr. 5/2014 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 470 din 26 iunie 2014.
Raportat la împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 83 și urm. din Noul C.pen., motiv pentru care s-a apreciat că legea mai favorabilă în prezenta cauză este legea nouă.
La stabilirea pedepsei instanța de fond a avut în vedere cauza legală de reducere a pedepsei închisorii prevăzută de art. 396 alin. 10 C.pr.pen., de care inculpatul beneficiază ca urmare a admiterii cererii de judecare potrivit procedurii simplificate.
În baza art. 396 alin. 10 C.proc.pen., instanța de fond a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 C.pen., cu aplic. art.5 alin.1 C.pen.
Astfel, instanța de fond a reținut că limitele de pedeapsă fixate de acest text de lege- închisoarea de la 1 la 5 ani, vor fi cuprinse între 8 luni și 3 ani și 4 luni.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.
Față de cele reținute, în baza art. 336 alin.1 C.pen, cu aplic. art.5 C.pen. coroborat cu art. 396 alin. 10 C.proc.pen., prima instanță l-a condamnat pe inculpatul P. G. la 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, prima instanță a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare.
Prima instanță a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) C. pen. iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-inculpat P. G., solicitând admiterea apelului și stabilirea legii vechi, ca fiind lege penală mai favorabilă, cu consecința aplicării disp. art.81 VCP, întrucât față de circumstanțele sale personale și raportat la noile dispoziții legale, se impune acordarea unei șanse de îndreptare care să-i asigure continuitatea la locul de muncă, iar interzicerea dreptului de a conduce pe durata termenului de supraveghere îi diminuează șansele de a promova la serviciu, dar îi afectează și viața personală, în condițiile în care crește singurul copilul rezultat dintr-o relație anterioară, mama copilului părăsindu-i.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Se cuvine precizat, cu referire la aplicarea disp. art. 5 NCP, raportat la decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, că în mod corect prima instanță a reținut că noua reglementare este mai favorabilă inculpatului întrucât prevede pentru infracțiunea dedusă judecății, alternativ cu pedeapsa închisorii cuprinsă între aceleași limite și pedeapsa amenzii, aplicând totodată, în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, noile dispoziții penale, respectiv disp. art. 83 NCP.
Astfel, așa cum a observat și judecătorul fondului, suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 VCP nu se regăsește în noul cod penal care reglementează numai în disp. art. 83 NCP instituția amânării executării pedepsei a cărei incidență este supusă îndeplinirii unor condiții mult mai restrictive decât cele prevăzute de vechiul cod penal pentru incidența disp. art. 81 VCP.
Această situație, în speța dedusă judecății trebuie raportată la necesitatea respectării deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, în sensul aplicării globale a legii penale mai favorabile, și anume legea nouă, așa cum de altfel s-a și procedat de către judecătorul fondului.
Mai mult instituția amânării aplicării pedepsei prevăzută de noua lege penală presupune în primul rând ca inculpatul să nu fie condamnat, fiind amânată condamnarea propriu-zisă, iar apoi termenul de încercare este mai redus, fiind un termen fix de 2 ani, termen la împlinirea căruia se produc efectele prev. de art.90 C.pen. (persoana față de care s-a dispus măsura nu este supusă nici unei decăderi, interdicții sau incapacități etc.), astfel încât în mod evident această instituție este mai favorabilă față de suspendarea condiționată a executării pedepsei sau de suspendarea sub supraveghere prevăzută de C.pen. din 1969.
Nu în ultimul rând, dacă s-ar da eficiență acestor solicitări, s-ar ajunge la situația inevitabilă a încălcării disp. art. 418 NCPP, respectiv la încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac, întrucât este evident că aplicarea disp. art. 81 VCP presupune în prealabil condamnarea inculpatului ceea ce instanța de fond nu a făcut, stabilind numai o pedeapsă în sarcina acestuia, a cărei executare a fost amânată.
În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară,dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește însă aplicarea disp. art. 85 alin. 2 lit. g NCP, respectiv obligația instituită în sarcina inculpatului de a nu conduce nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere, Curtea consideră că atâta timp cât obligațiile prev. de art. 85 al. 2 NCP sunt facultative și nu obligatorii, iar prima instanță nu a motivat necesitatea instituirii acestei obligații și mai mult de la data de săvârșirii faptei, 22.10.2013, și până în prezent, inculpatul nu a avut posibilitatea legală de a conduce nici un autovehicul, prelungirea, prin impunerea în continuare a acestei obligații, apare ca fiind excesivă.
Totodată, Curtea opinează că prin impunerea acestei obligații legale facultative în sarcina inculpatului, pe o perioadă de încă 2 ani de zile, care reprezintă termen de supraveghere, este înfrântă voința legiuitorului exprimată prin prevederea posibilității instituirii acestei interdicții, întrucât se ajunge la depășirea perioadei pentru care poate fi impusă.
Curtea reține în susținerea concluziei de mai sus și împrejurarea că infracțiunea săvârșită prezintă un pericol social mediu, că inculpatul a avut o conduită bună pe parcursul procesului penal, fiind o persoană bine integrată în societate, fără antecedente penale, cu un copil minor în întreținere și cu un loc stabil de muncă, faptul că în urma săvârșirii infracțiunii s-au produs urmări constând numai în pagube materiale, inculpatul nefiind implicat în vreun accident care să se soldeze cu victime, aspectul vizând serviciul deținut de inculpat, la o societate privată, în cadrul căreia are posibilitatea să promoveze, carnetul de șofer fiindu-i necesar pentru a creșterea șanselor în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. a NCPP va admite apelul declarat de apelantul-inculpat P. G., împotriva sentinței penale nr. 2514/08.12.2015 a Jud. Sectorului 5 București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va înlătura aplicarea disp. art. 85 alin. 2 lit. g NCP, respectiv obligația instituită în sarcina inculpatului de a nu conduce nici un tip de autovehicul pe durata termenului de supraveghere.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de apelantul-inculpat P. G., împotriva sentinței penale nr. 2514/08.12.2015 a Jud. Sectorului 5 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Înlătură obligația instituită în sarcina inculpatului, în baza art. 85 al. 2 lit. g NCP, respectiv aceea de a nu conduce, pe durata termenului de supraveghere, autoturisme sau alte autovehicule pentru care este necesar permis de conducere.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului admis, vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./11.02.2016
Dos. fond nr._ - Jud. Sectorului 5 București
Jud. fond – A. I.
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 290/2016.... → |
|---|
