Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1496/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1496/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1496/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1496/A
Ședința din camera de consiliu de la 5 noiembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea C. E. împotriva deciziei penale nr.952/A/09.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu s-a prezentat contestatoarea C. E., personal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost atașată decizia penală nr.952/A/09.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Curtea procedează la verificarea identității contestatoarei, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acesteia în fotocopie.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri cu privire la admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Petenta contestatoare consideră că prezenta contestație în anulare este admisibilă în principiu, solicită admiterea acesteia și obligarea Curții de Apel București să ia o decizie în prezentul dosar, fiind a treia oară când dosarul a fost trimis spre rejudecare către Judecătoria sectorului 2 București.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere, ca inadmisibilă în principiu, a contestației în anulare, raportat la faptul că este vorba despre o hotărâre pronunțată în apel,, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar motivele invocate de către contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute limitativ la art.426 Cod procedură penală.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea C. E., din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 08 octombrie 2015, pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală, a fost înregistrată, sub nr._, contestația în anulare formulată de petenta contestatoare C. E. împotriva deciziei penale nr.952/A/09.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În motivarea contestației, întemeiată pe cazul de contestație în anulare prev. de art.386 lit.d din vechiul Cod de procedură penală, petenta contestatoare a arătat, în esență, că prin decizia penală în prezent contestată, instanța de apel a procedat la trimiterea spre rejudecare pentru al patru-lea ciclu procesual, depășindu-se astfel în mod evident limitele unei durate rezonabile a procesului penal care se află deja de peste 21 de ani pe rolul instanțelor judecătorești.
În vederea soluționării cauzei, la dosar au fost atașate fișa ECRIS a dosarului nr._ și decizia penală nr.952/A/09.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală în respectivul dosar.
În ședința publică de astăzi, 05 noiembrie 2015, Curtea a pus în discuție în temeiul art.431 Cod de procedură penală admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de petenta contestatoare C. E..
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile art.431 alin.2 din Codul de procedură penală, Curtea constată că în speță nu există temei pentru admiterea în principiu a contestației în anulare dedusă judecății, întrucât, pe de o parte, aceasta a fost formulată împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de a fi atacată prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, iar pe de altă parte, în cauză oricum nu există dovezi în sprijinul motivelor pe care aceasta se întemeiază.
Astfel, Curtea reține că prin decizia penală nr.952/A/09.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._, s-au decis următoarele:
„În baza art.421 pct.2 lit.b Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de apelanții părți civile A. M., F. A., M. M., V. (G.) A.-Marcelina împotriva sentinței penale nr.697/07.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Desființează sentința penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelurile declarate de apelanții petenți Ministerul Finanțelor Publice și Tribunalul București împotriva aceleiași sentințe penale.
Stabilește onorariul petenților A. C. M., D. D. Lorelay și S. C. G. pentru asigurarea asistenței juridice a părților civile la suma de câte 25.000 lei fiecare.
În baza art. 421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge ca nefondate apelurile declarate de petenții A. C. M., D. D. Lorelay și S. C. G. împotriva încheierii de ședință de la data de 17.10.2015.
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe fiecare petent apelant, A. C. M., D. D. Lorelay și S. C. G., la câte 10 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în celelalte apeluri rămân în sarcina statului.
Onorariul avocaților din oficiu pentru inculpații C. (fostă P.) E., I. S., P. M., în cuantum de câte 360 lei pentru fiecare, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09.07.2015.”.
Din economia dispozițiilor art.426-432 Cod de procedură penală care constituie sediul materiei pentru contestația în anulare se deduce că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate în rezolvarea fondului cauzei, aspect ce rezultă din modalitatea în care este reglementat textul art.432 Cod de procedură penală privitor la procedura de judecare a contestației în anulare după admiterea în principiu, care în alin.1 precizează că „La termenul fixat pentru judecarea contestației în anulare, instanța, ascultând părțile și concluziile procurorului, dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului sau la rejudecarea cauzei după desființare”.
De altfel, aceeași concluzie se desprinde și din modul în care sunt descrise situațiile care potrivit art.426 lit.a – i Cod de procedură penală constituie cazurile ce pot prilejui exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Or, din această perspectivă, Curtea constată că în cauza pendinte contestatoarea inculpată C. E. nu a atacat pe calea contestației în anulare o astfel de hotărâre prin care să se fi soluționat în mod definitiv fondul cauzei, ci decizia prin care instanța de apel a hotărât că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond, deci o hotărâre care nu este susceptibilă de a fi atacată cu o astfel de cale extraordinară.
De altfel, imposibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare împotriva deciziei prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță rezultă în mod logic și din aceea că nefiind vorba despre o cauză definitiv judecată, toate aspectele de fapt sau de drept care teoretic s-ar putea circumscrie cazurilor de contestație în anulare prevăzute de lege, precum și orice alte apărări de fond, pot fi invocate în mod nestingherit cu prilejul rejudecării în fond a respectivei cauze
Pe de altă parte, dincolo de acest aspect de ordin procedural, Curtea constată că oricum în cauză nu există probe care să confirme incidența cazului de contestație în anulare invocat de petenta contestatoare, actualmente prevăzut de art.426 lit.i Cod procedură penală, potrivit căruia împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare, „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă”, în condițiile în care în cauza în care aceasta a fost trimisă în judecată nu a intervenit încă vreo hotărâre definitivă prin care să se fi rezolvat fondul pricinii.
Nu în ultimul rând, Curtea învederează petentei contestatoare că aspectele privitoare la depășirea unei durate rezonabile a procesului penal nu se subsumează niciunuia dintre cazurile de contestație în anulare prev. de art.426 Cod de procedură penală, pentru ca acest argument să poată conduce la retractarea deciziei care a stârnit nemulțumirea petentei.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.431 Cod procedură penală, va respinge ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de petenta contestatoare inculpată C. E. împotriva deciziei penale nr.952/A/09.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Constatând culpa procesuală a petentei contestatoare, Curtea va face aplicarea art.275 alin.2, Cod procedură penală, cu privire la cheltuielile judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.431 alin.1 și 2 Cod procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea C. E. împotriva deciziei penale nr.952/A/09.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe contestatoare la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red jud.C.C.
ex.3
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 290/2016.... | Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 643/2015. Curtea... → |
|---|
