Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 290/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 290/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 290/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.290
Ședința publică din data de 16.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul revizuent M. I. L. împotriva sentinței penale nr.1767/21.10.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării la 16.02.2016, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penala nr.1767/21.10.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M. I. L. – fiul lui P. și M., născut la 19.08.1978, domiciliat în București, . nr.8, ..3, ., sector 3, ca inadmisibilă.
S-a reținut ca prin cererea înregistrată la data de 12.08.2015 sub nr._, condamnatul M. I. L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.908/11.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a II-a Penală și a deciziei penale nr. 1075/A din 30.09.2014 pronunțate în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a II-a Penală, apreciind că este incident cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. e Cod proc. pen., respectiv există două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia și, pe cale de consecință, anularea hotărârilor ce fac obiectul cererii de revizuirii și pronunțarea unei hotărâri de achitare a condamnatului, potrivit dispozițiilor art. 17 pct. 2 raportat la disp. art 16 pct. 1 lit. a) și c) din Codul de proc. penală.
În motivarea cererii, revizuientul arată că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, întrucât se bazează pe o situație de fapt reținută în mod eronat, contrazisă de conținutul unei hotărâri judecătorești cu care nu se pot concilia.
Astfel, se reține în mod netemeinic faptul că martorul B. L. C. nu îl cunoaște pe inc. M. L.. În baza comisiei rogatorii formulate de autoritățile judiciare din Turcia, în data de 04.10.2012, B. L. C. a fost audiat în calitate de martor (vol. III), ocazie cu care acesta a declarat că nu îi cunoștea pe inculpații Z. M. și M. I. L., nu a vorbit cu aceștia la telefon, aspect infirmat de declarațiile martorilor B. M. și „U. V."- identitate atribuită conform art. 861 C.p.p. și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice expuse mai sus, precum și de declarațiile inculpaților Z. M. și M. I. L., care au precizat că îl cunosc pe martorul B. L. C., întrucât erau prieteni. Instanța a apreciat că efectuarea unei noi comisii rogatorii, care să vizeze elemente, împrejurări legate de inculpatul M. I. L., pe care martorul a declarat că nu-1 cunoaște, nu reprezintă o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei, deși, așa cum a rezultat din probele dosarului, martorul a săvârșit fapte penale împreună cu inculpatul M. I. L..
Se invocă de către revizuient că se reține în mod netemeinic faptul că martorul B. L. C. este cercetat și judecat în Turcia pentru trafic internațional de droguri. În esență, Curtea a reținut că numitul Z. M. (în prezent în executarea pedepsei) a fost implicat în activități infracționale privind traficul intern și internațional de droguri de mare risc, respectiv heroină, pe care împreună cu coinculpatul M. I. L. o procura din Turcia. S-a reținut că Z. M. și M. I. L., împreună cu cărăușul, în speță martorul B. L. C., s-ar fi deplasat în Turcia, de unde au procurat heroină. După ce heroina a fost procurată, Z. M. s-a reîntors în București, cu alt mijloc de transport, la scurt timp fiind urmat de inculpatul M. I. L.. În decizia penală nr. 1075/A din 30.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ (1010/2014) al Curții de Apel București - Secția a Il-a Penală se reține (fila 22 decizie) că "...martorul B. L. C. a intenționat să se întoarcă în România, pentru a remite drogurile inculpaților menționați, însă acesta a fost prins în flagrant de către organele judiciare din Turcia." - situație ce nu este conformă cu realitatea.
Astfel, martorul B. L. C. nu a fost și nu este cercetat de către autoritățile din Turcia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri. În acest sens, se arată că din documentul depus la dosarul cauzei în traducere legalizată din limba turcă numit încheiere de ședința nr._ emisă de către Tribunalul Bakirkoy Secția 14 Penală în dosarul penal nr.2012/312 din data de 04.05.2015 s-a hotărât condamnarea inculpaților L. C. B., Bayram Atas, N. Ersaitin, Hasan Tanriverdi, Yasar Atabey, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de disp. art. 188/3-4, 53, 54 și 62 din Legea 5237 privind comercializarea de droguri, iar nu pentru trafic internațional de droguri - fapt de natură să contrazică aspectele reținute în hotărârile date de instanțele din România. Având în vedere că obiectul infracțiunii se referă la heroină, se decide mărirea pedepsei în conformitate cu dispozițiile art.188/4 din Codul Penal T.. Având în vedere starea socială a inculpaților, comportamentul acestora după săvârșirea infracțiunii, se decide aplicarea legii penale mai favorabile în conformitate cu dispozițiile art.62 din Legea nr.5237, pedeapsa fiind redusă cu 1/6, inculpații fiind condamnați la 8 ani și 9 luni închisoare și la plata unei amenzi penale echivalente a 1000 de zile închisoare.
În această situație se apreciază că prin hotărârile pronunțate de către instanțele din România s-a reținut o situație contrară în raport cu documentele pe care le-a depus în fața instanței de judecată, la care a făcut trimitere. Astfel, atât prin decizia penală nr. 182/A din data de 26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a-II-a Penală, precum si prin decizia penală nr.603/13.04.2014 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus admiterea contestației în anulare formulată de către inculpatul M. I. L. și s-a rejudecat apelul formulat de acesta împotriva sentinței penale nr. 908/F pronunțate de Tribunalul București - Secția a II a Penală, respectiv prin decizia penală nr. 1075/A din 30.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ (1010/2014) a Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, se reține în mod netemeinic faptul că martorul B. L. C. este cercetat și judecat în Turcia pentru trafic internațional de droguri, în condițiile în care prin încheierea de ședința nr._ emisa de către Tribunalul Bakirkoy - Secția 14 Penală, în dosarul penal nr. 2012/312 din data de 04.05.2015, s-a reținut că martorul B. C. L. a fost cercetat și condamnat pentru comercializare de droguri pe teritoriul Turciei.
În această situație, revizuientul arată că apreciază că hotărârea pronunțată de către Tribunalul Bakirkoy demonstrează faptul că:
- martorul L. C. B. a fost cercetat și condamnat în Turcia pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare în Turcia a substanțelor și materiilor stupefiante, iar nu pentru tentativă de trafic internațional de droguri, cum în mod eronat au reținut instanțele din prezenta cauză;
- în lipsa cercetării martorului L. C. B. pentru infracțiunea de trafic internațional de droguri - în sensul tentativei de introducere pe teritoriul României a cantității de 3 kg de heroină găsite asupra sa în Turcia, se arată că nu se poate reține față de inculpatul M. I. L. nici fapta de finanțare a unei fapte inexistente de trafic internațional de droguri;
- în condițiile în care probatoriul acuzării din prezenta cauză este constituit doar din probe indirecte de vinovăție (declarații de martori care afirmă că știau la modul general despre inculpat că aduce droguri din Turcia, fără să poată furniza date concrete cu privire la presupusa faptă din luna mai a anului 2012), instanța trebuie să aibă în vedere lipsa infracțiunii de trafic internațional de droguri din dosarul penal instrumentat de autoritățile din Turcia, față de martorul B. C. L., fără de a cărei existență nu poate exista nici fapta de finanțare a acestui trafic internațional de droguri - reținută în sarcina inculpatului M. I. L..
Față de cele precizate, arată că se impune audierea martorului B. C. L. pentru lămurirea unor aspecte referitoare la situația de fapt, dacă îl cunoaște sau nu pe inc. M. I.-L. și dacă da, în ce condiții l-au cunoscut; dacă vânzarea drogurilor din respectivul dosar instrumentat de către autoritățile turce a fost făcută în scopul trimiterii drogurilor în România; care este motivul pentru care martorul B. L. a negat că îl cunoaște pe inculpatul M. I.-L..
Ulterior, la data de 1.09.2015 ( f. 45-48 dosar), revizuientul a formulat cerere completatoare prin care a invocat și un al doilea motiv de revizuire, respectiv cazul prevăzut de 453 alin. 1 lit. a) CPP, respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate.
Revizuientul arată că din declarația autentificată dată de către B. L. C. rezultă faptul că se cunosc de mult timp, nu au săvârșit împreună niciodată infracțiuni de niciun fel, iar în dosarul penal instrumentat în Turcia nu au fost începute urmăriri pentru alte persoane de naționalitate română.
Prin hotărârile a căror revizuire se solicită s-a reținut faptul că Z. M. și M. I. L., împreună cu cărăușul, în speță martorul B. L. C. s-ar fi deplasat în Turcia, de unde au procurat heroină. După ce heroina a fost procurată, Z. M. s-a reîntors în București, cu alt mijloc de transport, la scurt timp fiind urmat de inculpatul M. I. L.. În decizia penală nr. 1075/A din 30.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ (1010/2014) a Curții de Apel București - Secția a Il-a Penală se reține (fila 22 decizie) că ’’...martorul B. L. C. a intenționat să se întoarcă în România, pentru a remite drogurile inculpaților menționați, însă acesta a fost prins în flagrant de către organele judiciare din Turcia.”- situație ce nu este conformă cu realitatea.
Prin încheierea de ședință nr._ emisă de către Tribunalul Bakirkoy - Secția 14 Penală în dosarul penal nr.2012/312 din data de 04.05.2015 s-a hotărât condamnarea inculpaților L. C. B., Bayram Atas, N. Ersahin, Hasan Tanriverdi, Yasar Atabey, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de disp. art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
Pentru a exista acest caz de revizuire este necesar să fie noi faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză.
Dificultatea interpretării caracterului de noutate este lămurită de practica judiciară. Astfel “ necunoașterea faptelor sau împrejurărilor nu trebuie înțeleasă în mod absolut, în sensul că despre faptele sau împrejurările respective nu s-a amintit nimic în actele și lucrările dosarului, ci în sensul că ele nu au putut fi luate în considerare la soluționarea cauzei din lipsa posibilității dovedirii lor.” ( ICCJ, Secția Penala, Decizia 953/10.03.2011).
În acest sens, revizuientul arată că are în vedere aspecte nelămurite anterior, aspecte esențiale reținute în sens contrar în cuprinsul hotărârilor pronunțate și care au format convingerea instanței în sensul de a se dispune condamnarea sa, respectiv faptul că între acesta și B. L. C. exista o veche relație de prietenie, de cca 15 ani, iar din acest motiv s-a interesat de situația acestuia, acesta vizita frecvent Turcia, nu s-au deplasat împreună în Turcia și nici nu au plănuit/ finanțat/organizat vreo activitate infracțională. Aceste aspecte pot fi dovedite prin audierea sa nemijlocită de către instanța de judecată.
Revizuientul arată că hotărârile pronunțate sunt netemeinice și nelegale, întrucât se bazează pe o situație de fapt reținută în mod eronat.
Astfel, se reține în mod netemeinic faptul că B. L.- C. nu îl cunoaște pe inc. M. L., iar în baza comisiei rogatorii formulate autorităților judiciare din Turcia, în data de 04.10.2012, B. L.- C. a fost audiat în calitate de martor, ocazie cu care acesta a declarat că nu îi cunoștea pe inculpații Z. M. și M. I. L., nu a vorbit cu aceștia la telefon. B. L. se deplasa frecvent în Turcia, dovada in acest sens o constituie vizele de intrare/ieșire aplicate pe pașaportul acestuia.
Revizuientul arată că toate acestea reprezintă fapte, împrejurări concrete noi, determinate, care odată stabilite, înlătură faptele reținute, întrucât nu au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, fapt ceea ce le conferă un caracter de noutate, iar pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
În dovedirea situației de fapt invocate, revizuientul a atașat la dosarul cauzei, declarația martorului B. L. - C., autentificată sub nr. 1935/26.08.2015 de către SOCIETATEA PROFESIONALĂ NOTARIALĂ I. I. ȘI L. A., precum si copia pașaportului acestuia.
Analizând actele si lucrările dosarului, s-au reținut de către prima instanță, în ceea ce privește admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, următoarele:
Prin sentința penală nr.908/F pronunțată de Tribunalul București - Secția a- II-a Penală, la data de 11.12.2013, s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT- Serviciul Teritorial București.
În temeiul disp. art. 334 C.p.p. a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000.
In temeiul disp. art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 a fost condamnat inculpatul M. I.-L.- zis „B.”, fiul lui P. și M., născut la data de 19.08.1978 in Bucuresti, domiciliat in București, ., nr.8, ., CNP_, la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit a teza a-II-a, lit. b C.p., în condițiile disp. art. 65 C.p.
Cu aplicarea art.71 C.p., art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a, lit. b C.p.
In temeiul disp. art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 01. 08. 2012, ora 20.20 la 02. 08. 2012, ora 20.20.
In temeiul disp. art. 17 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 2.100 lei.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța din 01. 08. 2012 emisă de Ministerul Public-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul Teritorial București asupra autoturismului marca MERCEDES BENZ CLS 320, cu număr de înmatriculare_, culoare albă, . WDD2193221A139815, predat Camerei de Corpuri Delicte din cadrul IGPR-DCCOB-Serviciul Antidrog și restituirea acestuia deținătorului V. B. E., C.I. ., nr._, CNP_, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, cu obligarea acestuia de a-l păstra până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
In temeiul disp. art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Prin decizia penală nr. 182/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală s-a admis apelul declarat de inculpatul M. I. L. împotriva sentinței penale nr. 908/11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a-II-a Penală, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate și, rejudecând, s-au dispus următoarele:
„În temeiul art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 din Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul M. I. – L., la pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul art. 67 alin. 2 din Noul Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din Noul Cod penal, pe o durată de 3 ani. Conform art. 65 alin. 1 din Noul Cod penal interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b Noul Cod penal. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.”
Prin decizia nr.603/13.04.2014 a Curții de Apel București, s-a dispus admiterea contestației în anulare formulată de către inculpatul M. I. L. și rejudecarea apelului formulat de acesta împotriva sentinței penale nr.908/F pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, apreciindu-se că inculpatul nu a fost ascultat de instanța de apel. In rejudecarea apelului, a fost audiat inculpatul M. I. L., precum și martorul (fost coinculpat) Z. M. și martorul cu identitate protejată I. Ș..
Prin decizia penală nr. 1075/A/30.09.2014 a Curții de Apel București, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul M. I. L. împotriva deciziei penale nr. 182/26.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală, s-a desființat, în parte, sentința penală nr.908/11.12.2013 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală și, rejudecând, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 386 alin. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art.10 din Legea nr.143/2000 raportat la art.3 al.1, 2 din Legea nr.143/2000 în infracțiunea prevăzută de art.9 din Legea nr.143/2000 raportat la art.3 al.1, 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art. 5 C.pen.
În baza art.9 din Legea nr.143/2000 raportat la art.3 al.1,2 din Legea nr.143/2000 republicată, cu aplicarea art. 5 C.pen., condamnă pe inculpatul M. I.-L. la pedeapsa de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b C.pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. 1 C.pen. interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b C.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Raportat la cele menționate, instanța reține că revizuientul nu invocă existența unei împrejurări noi, necunoscute de instanța de fond și de apel la momentul condamnării acestuia. Astfel, deși martorul B. L. – C., audiat prin comisie rogatorie de autoritățile judiciare turce, a declarat pe parcursul judecății că nu îl cunoaște pe inculpatul M. și, pe cale de consecință, nu a săvârșit infracțiuni împreună cu acesta, declarația martorului B. L. – C. a fost apreciată de instanța de judecată la momentul analizei probatoriului ca nesinceră, aflată în vădită contradicție cu alte probe administrate în cauză, respectiv procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi, din care rezultă că revizuientul îi promitea ajutor martorului ce era arestat preventiv în Turcia, întrucât fusese surprins având asupra sa 3 kg. de heroină, și declarații ale martorilor cu identitate protejată ( I. I., P. I., U. V. și I. Ș.) care au relatat relațiile de natură infracțională existente între cei doi, în cadrul activității de finanțare și transport de droguri de mare risc din Turcia în România.
Ca și împrejurare nouă, revizuientul invocă o declarație dată de martorul B. L. C., prin care acesta își schimbă declarația dată pe parcursul procesului penal soluționat prin hotărârile judecătorești a căror revizuire se solicită, în sensul că menționează că îl cunoaște pe revizuient de 15 ani, menținându-și, însă, declarația dată în sensul că nu a comis nicio faptă de natură penală cu revizuientul.
Aceste aspecte nu reprezintă, însă, după cum am menționat, fapte noi ce nu ar fi fost cunoscute la momentul condamnării revizuientului, iar reaudierea unui martor, ce a dat declarații pe parcursul procesului, reprezintă o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.
Faptul că martorul dă o declarație diferită față de cea de pe parcursul procesului, poate să se încadreze, eventual, în cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. b) Cod proc. pen. și anume hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată, doar în cazul în care, potrivit art. 454 alin. 1 Cod proc. pen., s-a pronunțat o hotărâre definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența faptei și săvârșirea acesteia de persoana respectivă.
În ceea ce privește cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. e) Cod proc. pen., instanța menționează că inconciliabilitatea presupune ca hotărârile judecătorești a căror revizuire se solicită, prin dispozițiile lor, să se excludă una pe alta, iar acest lucru se referă la situația de fapt, iar nu la probleme de drept.
În acest sens, instanța constată că deși prin hotărârea prin hotărârea pronunțată de către Tribunalul Bakirkoy, martorul L. C. B. a fost cercetat și condamnat în Turcia pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare în Turcia a substanțelor și materiilor stupefiante, iar nu pentru o infracțiune de trafic internațional de droguri, infracțiune pentru care a fost condamnat revizuientul, prin hotărârile judecătorești a căror revizuire se solicită, hotărârile judecătorești definitive nu se exclud, nereferindu-se la aceeași faptă, ci la fapte diferite.
Astfel, instanța a constat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. e) Cod proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel, revizuentul condamnat M. I. L., pentru motivele consemnate in încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din prezenta decizie.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 453 C.pr.pen,. revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
In ceea ce privește primul motiv de revizuire(art. 453 lit.a C.pr.pen).
Precum a reținut si prima instanță, potrivit art. 453 alin. 1 lit. a) C.p.p., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar nu mijloace de probă noi, fiind inadmisibil ca pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanța care a soluționat cauza.
Ori revizuentul a solicitat in revizuire, audierea martorului B. C. L. pentru lămurirea unor aspecte referitoare la situația de fapt, dacă îl cunoaște sau nu pe inc. M. I.-L. și dacă da, în ce condiții l-au cunoscut; dacă vânzarea drogurilor din respectivul dosar instrumentat de către autoritățile turce a fost făcută în scopul trimiterii drogurilor în România; care este motivul pentru care martorul B. L. a negat că îl cunoaște pe inculpatul M. I.-L.. Aceste probatorii sunt inadmisibil a fi administrate in procedura revizuirii, in condițiile in care nu vizează fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci prelungirea probatoriului, cu privire la fapte judecate pe baza de probe, de către instanțele romane.
Precum a reținut si prima instanță, deși martorul B. L. – C., audiat prin comisie rogatorie de autoritățile judiciare turce, a declarat pe parcursul judecății că nu îl cunoaște pe inculpatul M. și, pe cale de consecință, nu a săvârșit infracțiuni împreună cu acesta, declarația martorului B. L. – C. a fost apreciată de instanța de judecată la momentul analizei probatoriului ca nesinceră, aflată în vădită contradicție cu alte probe administrate în cauză, respectiv procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice dintre cei doi, din care rezultă că revizuientul îi promitea ajutor martorului ce era arestat preventiv în Turcia, întrucât fusese surprins având asupra sa 3 kg. de heroină, și declarații ale martorilor cu identitate protejată ( I. I., P. I., U. V. și I. Ș.) care au relatat relațiile de natură infracțională existente între cei doi, în cadrul activității de finanțare și transport de droguri de mare risc din Turcia în România.
In ceea ce privește al doilea motiv de revizuire(art. 453 lit.e C.pr.pen).
Revizuentul condamnat a arătat ca prin hotărârile penale romane, se reține în mod netemeinic faptul că martorul B. L. C. este cercetat și judecat în Turcia pentru trafic internațional de droguri, în condițiile în care prin încheierea de ședința nr._ emisa de către Tribunalul Bakirkoy - Secția 14 Penală, în dosarul penal nr. 2012/312 din data de 04.05.2015, s-a reținut că martorul B. C. L. a fost cercetat și condamnat pentru comercializare de droguri pe teritoriul Turciei. In condițiile în care probatoriul acuzării din cauza judecata in Romania este constituit doar din probe indirecte de vinovăție (declarații de martori care afirmă că știau la modul general despre inculpat că aduce droguri din Turcia, fără să poată furniza date concrete cu privire la presupusa faptă din luna mai a anului 2012), revizuentul apreciază ca instanța trebuie să aibă în vedere lipsa infracțiunii de trafic internațional de droguri din dosarul penal instrumentat de autoritățile din Turcia, față de martorul B. C. L., fără de a cărei existență nu poate exista nici fapta de finanțare a acestui trafic internațional de droguri - reținută în sarcina inculpatului M. I. L..
Curtea, in acord cu prima instanță, precizează că deși prin hotărârea pronunțată de către Tribunalul Bakirkoy, martorul L. C. B. a fost cercetat și condamnat în Turcia pentru săvârșirea infracțiunii de vânzare în Turcia a substanțelor și materiilor stupefiante, iar nu pentru o infracțiune de trafic internațional de droguri, infracțiune pentru care a fost condamnat revizuientul, aceste hotărâri judecătorești nu se exclud, nereferindu-se la aceeași faptă, ci la fapte diferite.
B. L. a fost reținut pe teritoriul Turciei având asupra sa heroina, pe care nu a apucat să o transporte în România, iar autoritățile române au stabilit activitatea și colaborarea infracțională a revizuientului și a martorului privitoare la introducerea pe teritoriul României a heroinei transportate din Turcia.
Încadrarea juridică a infracțiunilor constituie o problemă de drept ce nu poate fi pusă în discuție prin intermediul căii extraordinare de atac a revizuirii, cale de atac ce privește reexaminarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.421 pct. 1 lit. b CPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul revizuent condamnat M. I. L., împotriva sentinței penale nr.1767/21.10.2015 a Tribunalului București-Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 CPP obligă apelantul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. V.-A. C. E. R.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P.
4 ex.
Red. L. P. - Tribunalul București-Secția I Penală
| ← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1496/2015. Curtea de... → |
|---|
