Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 11/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 11/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 11/2016
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 11/A
Ședința publică din 13.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – C. V.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 2773/17.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat V. C., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu B. C., în baza delegației nr._/2016, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind intimata-parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat depune motivele de apel formulate în scris.
La interpelarea Curții, apelantul-inculpat învederează faptul că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat apreciază că, în mod netemeinic, instanța de fond a pronunțato o de pedeapsă de 4 ani și 6 luni pentru infracțiunea săvârșită. Criteriile de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 Cod penal au fost greșit aplicate. Instanța de fond a reținut că infracțiunea a fost comisă într-un mijloc de transport în comun.
Apreciază că, în raport de faptul că în cauză s-au aplicat disp. art. 375 Cod de procedură penală, consecința fiind reducerea limitelor de pedeapsă, pedeapsa aplicată a fost orientată spre maximul special, deși inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere și de colaborare cu organele judiciare.
În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unei pedepse într-un cuantum redus.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază apelul nefondat, având în vedere că pedeapsa aplicată a fost orientată spre minim, raportat la procedura simplificată și recidiva postexecutorie. Solicită să se aibă în vedere modalitatea de săvârșire, inculpatul fiind prins datorită faptului că a fost văzut de partea vătămată urcând într-un taxi, aceasta reținând numărul de înmatriculare.
Pedeapsa este just individualizată. Solicită să se aibă în vedere și cele 3 condamnări pentru fapte săvârșite în minorat, precum și faptul că infracțiunea a fost săvârșită de la 4 luni de la liberare. În perioada 2007-2010, inculpatul a avut 7 amenzi administrative.
Apelantul-inculpat V. C., având ultimul cuvânt, în temeiul art. 420 alin. 7 Cod de procedură penală, arată că regretă cele întâmplată. Învederează faptul că nu a comis fapta cu violență, aceasta fiind o greșeală.
Totodată, arată că are un copil de 6 ani, dorind să-și întemeieze o familie.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2773 din 17.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în temeiul art. 233 – 234 alin. 1 lit. e) din C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen. și art. 43 alin. 5 din C. pen.cu aplic. art. 396 alin. 10 din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V. C., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de tâlhărie calificată (fapta comisă la data de 20.09.2015).
În baza art. 67 alin. 2 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) și b) din C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a) și b) din C. pen. pe durata pedepsei principale.
În baza art. 72 din C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 21.09.2015 la zi.
În baza art. 399 alin.1 și 4 din Cod procedură penală a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului V. C. (mandat de arestare nr. 112/DL/21.09.2015 emis de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Sectorului 4 București).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
- În baza art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 20 din C. pr. pen s-a luat act că persoana vătămată R. V., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1.500 lei.
Instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 9249/P/2015 din data de 13.10.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, înregistrat la această instanță sub nr._ din data de 14.10.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului V. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 – 234 alin. 1 lit. e) din C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen.
S-a constatat, pe baza mijloacelor de probă administrate și anume declarațiile persoanei vătămate; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; declarațiile martorilor: S. S. M., F. D. C. și G. A.; procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de identificare din grup a autorului faptei de către persoana vătămată; planșele foto judiciare; declarațiile inculpatului, dovadă restituire bun sustras, următoarea situație de fapt:
În data de 20.09.2015, în jurul orelor 16.58, inculpatul V. C. se afla în autobuzul RATB al liniei 202, oprit în stația « Reșița », ocazie cu care a observat-o pe persoana vătămată R. V., ce avea la gât un lănțișor din aur. Astfel, inculpatul a venit din spatele persoanei vătămate, i-a smuls lănțișorul din aur de la gât și, imediat după sustragerea bunului, a coborât din autobuz, mai înainte de a fi închise ușile acestuia. În continuare, inculpatul a urcat într-un taxi cu numărul de înmatriculare_ (aflat pe . era condus de martorul G. A..
Inițial, în taxi, se urcaseră prietenii inculpatului (respectiv martorii F. D. C. și S. S. M.), iar după punerea în mișcare a autoturismului, aceștia i-au solicitat taximetristului să oprească pentru a-l prelua și pe inculpat (care avea bunul sustras asupra sa).
În continuare, taximetristul i-a transportat pe inculpat și cei doi martori la o casă de amanet din zona Calea Rahovei (inculpatul solicitându-i martorei S. S. M. să-l ajute să amaneteze bunul sustras).
În condițiile în care persoana vătămată a reținut numărul de înmatriculare al autoturismului cu care inculpatul a părăsit locul faptei, au fost sesizate organele de poliție. Asfel, la scurt timp, lucrători de poliție din cadrul Secției 18 Poliție au identificat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe Calea Rahovei, nr. 189, sector 5, în dreptul unei case de amanet. Polițiștii i-au depistat pe inculpatul V. C. și martorul S. S. M. în timp ce încercau să amaneteze lănțișorul sustras în condițiile anterior menționate.
Lănțișorul sustras a fost ridicat de organele de poliție cu ocazia depistării inculpatului, fiind restituit ulterior persoanei vătămate pe bază de dovadă.
Inculpatul a recunoscut situația faptei și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă prin aplicarea dispozițiilor art.375 alin.1 Cpp.
Totodată, față de prevederile art. 378 alin. 3 din C. pr. pen., inculpatul și-a manifestat acordul de a fi obligat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, în cazul în care va fi găsit vinovat, iar natura pedepsei aplicate ar permite acest lucru.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului V. C., care la data de 20.09.2015, în jurul orei 16.58, în timp ce se afla pe . 4, București, într-un autobuz RATB al liniei nr. 202, oprit în stația Reșița, a smuls un lănțișor de aur de la gâtul persoanei vătămate R. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 – 234 alin. 1 lit. e) din C.p., cu aplic. art. 41 alin. 1 din C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 74 din Cod penal și anume: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum si mijloacele folosite; starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Față de actele dosarului, instanța a constatat că nu reies indicii rezonabile de natură a genera reținerea vreuneia din circumstanțele prev. la art. 75 din C. pen. în favoarea inculpatului (faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei în fața instanței, necoroborat cu alte date concrete, nu constituie un temei suficient și rezonabil pentru a justifica acest lucru).
Din fișa de cazier judiciar, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiune în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 41 alin. 1 din C. pen. (raportat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 4/11.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 976/21.06.2010 a Curții de Apel București, din a cărei executare s-a liberat la termen la data de 31.05.2014), aspecte ce denotă perseverența infracțională a inculpatului și periculozitatea sporită a acestuia.
S-a mai reținut că instanța de fond a stabilit pedeapsa cu închisoarea de 4 ani și 6 luni, cu aplicarea pedepsei complementare.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, în special cauzele „S. și P.” contra României și „Hirst contra Marii Britanii”, precum și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare, în temeiul legii, a pedepselor complementare și, după caz, a celor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestor măsuri, încalcă principiul proporționalității. În aceste condiții, instanța consideră că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Sub aspectul laturii civile, față de principiul disponibilității, în baza art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 20 din C. pr. pen., instanța a luat act că persoana vătămată R. V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul V. C. care a solicitat admiterea apelului și a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate, deoarece nu i-au fost reduse limitele de pedeapsă.
În fața instanței de apel, inculpatul nu a dorit să facă nicio declarație.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticii formulate, Curtea reține că apelul nu este întemeiat.
Instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a materialului probator administrat în cauză, stabilind fără dubiu situația de fapt și vinovăția inculpatului apelant.
De asemenea, încadrarea juridică dată faptelor este cea legală – art.233 – 234 alin.1 lit.e din C. pen., cu aplicarea art.41 alin.1 C. pen., care prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi. Prin aplicarea prevederilor art.396 alin.10 C. pr. pen., aceste limite devin: 2 – 6 ani și 8 luni închisoare.
Curtea constată că pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, orientată spre mediul limitelor prevăzute de lege, este pe deplin justificată în raport de criteriile instituite prev. de art.74 C. pen., reținute în mod corect de instanța de fond și de situația personală a inculpatului (recidivist, cu multiple condamnări anterioare, fără ocupație și loc de muncă, săvârșind fapta ce face obiectul cauzei de față la scurtă vreme după eliberarea din penitenciar, ceea ce denotă o perseverență infracțională și o periculozitate deosebite).
Așa fiind, nu există niciun temei pentru reevaluarea tratamentului sancționator aplicat apelantului inculpat.
În consecință, apelul va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor ar.421 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și prevederile art.274 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr. 2773/17.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Compută prevenția inculpatului de la 21.09.2015 la zi.
Obligă inculpatul apelant la 460 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 260 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,13.01.2016.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
T. GeorgianaViorica C.
GREFIER,
S. V. V.
red. C.V.
dact. A.L. 2 ex./01.02.2016
Jud. Sect. 4 București – jud.: P. F.M.
| ← Purtarea abuzivă. Art. 250 C.p.. Decizia nr. 643/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 9/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
