Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr. 1080/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1080/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1080
Ședința publică de la 25 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 1352/F/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat N. A. în substituirea apărătorului din oficiu M. M. conform delegației de substituire nr. 719 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelantul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost dezvoltat in scris si depus la dosarul cauzei și rejudecând, a se constata că legea veche este mai favorabilă și a se aplica o sancțiune conform acesteia, ce nu poate depăși pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Apărătorul apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și aplicarea unei pedepse in limitele prevăzute de legea veche, lege pe care o consideră mai favorabilă.
Solicită a fi admis și apelul parchetului, astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de inculpat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penale nr. 1352/F/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția Penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul disp. art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic art 37 lit a), b) C pen de la art 1969 si art 5 C pen la art. 374 alin 4 rap. la art.396 alin 10 Cpp a condamnat pe inculpatul P. D., la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare.
În baza art 61 C pen de la 1969 a revocat liberarea conditionata dispusa prin sentinta penala nr 89/4.02 2010 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti definitiva prin decizia penala 914/10 06 2010 si contopeste restul ramas de executat de 331 zile cu pedeapsa aplicata prin prezenta, petentul avand in final de executat pedeapsa de 6 luni si 331 zile.
În temeiul disp. art. 275 Cpp a obligat inculpatul la suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 1340/D/P/2013 din 12. 12. 2013 al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casație și Justiție-DIICOT-Serviciul teritorial București, a fost trimis în judecată, arestat în altă cauză, inculpatul P. D. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art.4 al.1,2 din Legea 143/2000 cu apl.art. 37 lit a, b C.p.
In fapt, s-a reținut că la data de 10.06.2013, în timp ce inculpatul P. D. se afla pe ., a fost oprit de lucrători din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București.
În prezența martorului asistent T. V. V., inculpatul P. D. a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o punguță din plastic ce conținea o substanță pulverulentă, probă ce a fost ridicată, introdusă întru-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr._ și predată laboratorului pentru analize.
Prin rezoluția nr. 1340D/P/2013 din data de 03.12.2013 a Serviciului Teritorial București, s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul P. D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.4 al. 1,2 din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 37 lit.a,b C.p., învinuirea fiindu-i adusă la cunoștință în prezența apărătorului din oficiu
Prin ordonanța nr. 1340D/P/2013 din 03.12.2013 a Serviciului Teritorial București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale .
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul P. D. nu a formulat denunț împotriva vreunei persoane ca fiind implicate în traficul ilicit de droguri.
Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de depistare; raport de constatare tehnico-științifică ; declarații martor asistent ; declarații inculpat .
La primul termen de judecată, ulterior verificării și constatării regularității actului de sesizare a instanței potrivit art.300 C.p.p., inculpatul a învederat instanței faptul că recunoaste săvârșirea infracțiunii deduse judecății și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele de urmărire penală efectuate în cauză, Tribunalul a constatat ca situația de fapt retinuta in cuprinsul actului de sesizare a instantei corespunde realitatii, fiind de altfel recunoscuta ca atare de catre inculpat.
Într-adevar, din conținutul proces-verbal de percheziție corporală a învinuitului care se coroborează cu celelalte probe administrate in cauza rezultă că la data de 10.06.2013, în timp ce inculpatul P. D. se afla pe ., a fost oprit de lucrători din cadrul Direcției Generale de Jandarmi a Municipiului București, iar în prezența martorului asistent T. V. V., inculpatul P. D. a fost percheziționat corporal, ocazie cu care asupra sa a fost găsită o punguță din plastic ce conținea o substanță pulverulentă, probă ce a fost ridicată, introdusă întru-un plic ce a fost sigilat cu sigiliul tip M.I. cu nr._ și predată laboratorului pentru analize.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr._/15.07.2013 al specialiștilor din cadrul Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor, punguța cu substanță ridicată de la inculpatul P. D. conținea cantitatea netă de 0,06 grame heroină. Proba litigiu a fost consumată în procesul analizelor de laborator.
Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul-anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.
Participarea inculpatului la comiterea infractiunii deduse judecatii reiese din materialul probator administrat in cauza, respectiv: proces verbal de depistare; raport de constatare tehnico-științifică ; declarații martor asistent ; declarații inculpat .Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul P. D. a avut o atitudine sinceră, recunoscând învinuirea adusă
În drept, fapta săvârșită de inculpatul P. D., constând în aceea că la data de 10.06.2013, în timp ce se afla în sectorul 2, pe . depistat deținând, fără drept pentru consumul propriu o punguță ce conținea 0,06 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consumul propriu fără drept, prevăzută de art. 4 al. 1,2 din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 37 lit.a și b C.p.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a deține în vederea consumului propriu un drog de mare risc, respectiv heroina. Acțiunea a avut ca obiect un drog de mare risc, respectiv heroina, înscris în tabelul nr. 3 anexă la Legea nr.143/2000, existența sa fiind confirmată de raportul de constatare tehnico-științifică. Urmarea imediata a faptei constă într-o stare de pericol pentru sănătatea publică și a consumatorilor, generată de săvârșirea activității incriminate, iar legatura de cauzalitate dintre fapta si urmare rezultă ex re fiind vorba de o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infractiunea dedusă judecății cu intenție indirectă în sensul dispozițiilor art.16 alin.3 lit.b Cp.
Inculpatul a avut reprezentarea faptei, a consecințelor antisociale și deși nu a urmărit producerea rezultatului care apare ca inevitabil din momentul săvârșirii elementului material, a acceptat posibilitatea survenirii acestuia. Inculpatul a cunoscut natura substanței la care se referă acțiunea lui.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului P. D., instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 74Cp, limitele de pedeapsa stabilite in legea specială, reduse cu o treime potrivit disp. art.394 C.p.p., gradul de pericol social (în raport de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, creșterea numărului de consumatori de droguri, cantitatea de droguri care a făcut obiectul faptelor), circumstanțele personale ale inculpatului: astfel, inculpatul P. D. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit.a C.p. și postexecutorie prev. de art. 37 lit.b c.p., față de împrejurarea că prin s.p. nr. 1321/22.12.1997 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru art. 26 C.p. rap. la art. 208/209 C.p. A fost arestat la 20.05.2007 și liberat la 29.04.1998, având un rest neexecutat de 25 de zile, prin s.p. nr. 1097/25.11.2002 a Tribunalului București, definitivă prin d.p. nr. 4383/09.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000. A fost arestat la 17.05.2002 și liberat la 21.09.2004, având un rest neexecutat de 237 de zile, prin s.p. nr. 548/08.03.2006 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru art. 208/209 C.p. S-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 237 zile și s-a contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, executând în final 1 an închisoare. A fost arestat la 10.02.2007 și liberat la 31.08.2009, având un rest neexecutat de 162 de zile, prin s.p. nr. 89/04.02.2010 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin d.p. nr. 914/10.06.2010 a Curții de Apel București, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208/209 C.p. A fost arestat la 20.11.2009 și liberat la 24.07.2012, având un rest de 331 de zile. In plus, prin ordonanța nr. 33D/P/2010 din 03.05.2010 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru art. 4 al.1,2 din Legea nr. 143/2000, iar prin rechizitoriul nr. 718D/P/2013 din 26.07.2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P. D., pentru săvârșirea infr. prev. de art. 2 al.1,2 din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 al.2 C.p., dosarul fiind înregistrat la Tribunalul București sub nr._/3/2013. A fost condamnat 7 ani închisoare, prin s.p. 692/24.09.2013, nedefinitivă.
Condamnările anterioare conturează perseverența infracțională a inculpatului P. D. și ignorarea în mod repetat de către acesta a valorilor sociale ocrotite de lege.
Tribunalul a avut în vedere că inculpatul P. D. are 7 clase, nu este căsătorit și la data săvârșirii faptelor nu era angajat în muncă, neavând sursă licită de venituri, precum si imprejurarea ca în cursul urmăririi penale, în mod constant, inculpatul P. D. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând învinuirea adusă.
În raport de aceste împrejurări, dar și datele privind persoana inculpatului cuprinse în raportul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune de pe langa Tribunalul Bucuresti, Tribunalul, în temeiul disp. art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic art 37 lit a), b) C pen de la art 1969 si art 5 C pen la art. 374 alin 4 rap. la art.396 alin 10 Cpp a condamnat pe inculpatul P. D. la pedeapsa de 6 (sase) luni închisoare.
În baza art 61 C pen de la 1969 a revocat liberarea conditionata dispusa prin sentinta penala nr 89/4.02 2010 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti definitiva prin decizia penala 914/10 06 2010 si a contopit restul ramas de executat de 331 zile cu pedeapsa aplicata prin prezenta, petentul avand in final de executat pedeapsa de 6 luni si 331 zile.
Avand în vedere că inculpatul a optat pentru cumularea pedepsei aplicate prin prezenta la restul ramas de executat de 331 de zile din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr 89/4.02 2010 a Judecatoriei sector 2 Bucuresti definitiva prin decizia penala 914/10 06 2010, Tribunalul a apreciat că ar fi nelegală aplicarea unui spor suplimentar de pedeapsa.
În raport cu infractiunea savarsita, pentru care legea nu prevede obligativitatea aplicarii unei pedepse complementare, Tribunalul a apreciat ca in cauza, nu se impune nici aplicarea unei pedepse accesorii.
În temeiul disp. art. 275 Cpp a obligta inculpatul la suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P. D., solicitând aplicarea legii penale anterioare deoarece este mai favorabilă și aplicarea unei sancțiuni conform acesteia, ce nu poate depăși pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Instanța de fond a analizat probele, a coroborat tot ansamblul probator administrat, și a reținut corect situația de fapt, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății în fond respectiv procesul verbal de depistare, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorului asistent, declarațiile inculpatului rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, infracțiune prev. de 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum era această faptă sancționată anterior intrării în vigoare a noului cod penal, legea suferind la rândul său modificări odată cu . codului penal.
Față de motivele de apel formulate de P. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului, Curtea apreciază că într-adevăr legea penală mai favorabilă este cea anterioară, care se va aplica potrivit deciziei Curții Constituționale, în mod global, analizând situația inculpatului sub aspectul tuturor instituțiilor care se aplică, independent de împrejurarea că acestea se regăsesc în codul penal sau în legea penală specială, care sancționează și în prezent infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu.
Curtea constată astfel că art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 sancționează această infracțiune cu o pedeapsă ale cărei limite sunt cuprinse între 3 luni la 2 ani închisoare sau amendă, dacă sunt droguri de risc, respectiv de la 6 luni la 3 ani închisoare dacă drogurile sunt de mare risc, așa cum este cazul în de față, aceste limite de pedeapsă fiind mai reduse decât cele prevăzute de forma anterioară a legii, aspect care însă nu determină Curtea să aplice această nouă formă față de instituțiile de drept penal aplicabile în cauză, Curtea reține că inculpatul este recidivist, fapta fiind săvârșită atât în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a C.p.anterior și cât și în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit.b c.p.anterior, față de împrejurarea că prin s.p. nr. 1321/22.12.2007 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru art. 26 C.p. rap. la art. 208/209 C.p., fiind arestat la 20.05.2007 și liberat la 29.04.1998, având un rest neexecutat de 25 de zile, prin s.p. nr. 1097/25.11.2002 a Tribunalului București, definitivă prin d.p. nr. 4383/09.10.2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, fiind arestat la 17.05.2002 și liberat la 21.09.2004, având un rest neexecutat de 237 de zile, prin s.p. nr. 548/08.03.2006 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru art. 208/209 C.p., fiind revocată liberarea condiționată pentru restul de 237 zile și contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare, executând în final 1 an închisoare. A fost arestat la 10.02.2007 și liberat la 31.08.2009, având un rest neexecutat de 162 de zile.
În fine, prin s.p. nr. 89/04.02.2010 a Judecătoriei Sector 2 București, definitivă prin d.p. nr. 914/10.06.2010 a Curții de Apel București, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208/209 C.p., arestat la 20.11.2009 și liberat la 24.07.2012, având un rest de 331 de zile, această condamnare atrăgând starea de recidivă postcondamnatorie potrivit codului penal anterior, și, reținând că prezenta infracțiune este săvârșită în termenul de liberare condiționată se impune revocarea acesteia față de disp. art. 61 C.p. anterior.
Având în vedere că noul cod penal prevede sancționarea recidivei, (condițiile de reținere a stării de recidivă fiind menținute în cauză și potrivit noului cod penal), conform art. 41, mai aspru decât codul penal anterior, prin cumularea aritmetică a restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, Curtea apreciază că legea anterioară, al cărei regim de sancționare era cel prev. de art. 61 alin. 1 teza finală, este mai favorabilă inculpatului, acesta prevăzând contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa pentru noua infracțiune, pedeapsa rezultantă fiind astfel mai redusă decât cea care ar fi rezultat din cumulul aritmetic, impus de noul cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la reținerea și a alin. 1 din art., Curte apreciază că acesta este fondat de asemenea față de împrejurarea că, pe de o parte inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 și 2 iar Tribunalul nu a dispus schimbarea încadrării juridice sub acest aspect, iar pe de altă parte, reamintește că alin. 1 sancționează forma tip, simplă a infracțiunii, care și definește infracțiunea, alin. 2 sancționând doar forma agravată, referitoare la drogurile de mare risc, alin. 2 făcând trimitere la alin. 1, reținerea și a acestui aliniat fiind o chestiune de acuratețe juridică, fără a schimba cu ceva situația juridică a inculpatului și mai ales, fără a o agrava.
Curtea nu poate reține susținerile apărării în sensul că se poate aplica pedeapsa prevăzută de noua reglementare a Legii, mai redusă și instituția liberării condiționate și a sancționării recidivei din vechiul cod penal pentru că prin aceasta s-ar încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile în mod global, astfel cum a fost statuat deja de Curtea Constituțională, opinia apărării - în sensul că infracțiunea nu este sancționată de codul penal, ci de o lege specială, nefăcând mai puțin aplicabil acest principiu. Nu se poate admite că infracțiunile prevăzute în legi speciale, care au rămas sancționate de legea specială, ca și cea de față, ar trebui privite distinct, nu ca dispoziții de care să se țină seama la aprecierea asupra caracterului mai favorabil sau nu al legii penale, care se analizează în ansamblul său, sub aspectul tuturor instituțiilor incidente.
Curtea apreciază că în mod deosebit în acest caz nu se poate reține că legiuitorul ar fi avut în vedere o asemenea interpretare de vreme ce multe infracțiuni au fost trecute din legile speciale în codul penal iar cele care au rămas sancționate în legi speciale au suferit modificări sensibile, acestea intrând în vigoare odată cu noul cod penal, fiind evidentă intenția legiuitorului de a pune în acord toate instituțiile de drept penal, indiferent unde sunt prevăzute acestea. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost alta, în mod evident modificările Legii nr. 143/2000 ar fi intrat n vigoare la momentul publicării și nu la momentul la care a intrat în vigoare și codul penal.
Reținând că pedeapsa la care s-a orientat instanța de fond este foarte aproape de limita minimă, prin reținerea și cauzei legale de reducere urmare a recunoașterii săvârșirii faptei de către inculpat, pedeapsă apreciată ca fiind corect individualizată de Curte, al cărei cuantum nu a fost de altfel criticat nici de parchet în motivele de apel, Curtea, admițând apelurile, va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (varianta anterior modificării intervenite prin Legea 187/2012 de punere în aplicarea a noului Cod Penal, intrată în vigoare la data de 01.02.2014) cu aplicarea art. 37 lit a și b din vechiul Cod Penal, art. 5 din noul Cod Penal și art. 374 alin 4 C.p.p. rap la art. 396 alin 10 C.p.p., la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În temeiul art 71 alin 2 din vechiul Cod penal cu referire la art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II- și lit b din vechiul Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 61 din vechiul Cod penal va revoca liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 331 zile închisoare rămase neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/04.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 914/10.04.2010 a Curții de Apel București și contopește acest rest de pedeapsă cu 6 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 331 zile închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012de punere în aplicare a Noului Cod Penal cu referire la art. 71 alin2 din vechiul Cod penal va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev de art. 64 lit a teza a II –a lit b din vechiul Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Curtea constată de altfel că instanța de fond a apreciat eronat că inculpatul și-ar fi manifestat acordul de a se cumula aritmetic restul neexecutat cu pedeapsa aplicată, acesta nerezultând din vreun act al dosarului, fiind chiar critica pe care inculpatul o aduce sentinței, iar pe de altă parte arată că, chiar dacă inculpatul ar fi fost de acord cu aplicarea cumulului aritmetic, acesta nu schimbă cu nimic dispoziția legală de aplicare a legii penale mai favorabile sub toate aspectele sale, în mod global, inculpatul neavând vreo opțiune în a aprecia asupra acestei chestiuni.
Va constata că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
În temeiul art 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin 1 și 2 onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se acoperă din sumele se va avansa din fondul M. Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit a C.p.p. admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul P. D. împotriva sentinței penale nr. 1352/F/05.05.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
În temeiul art. 4 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 (varianta anterior modificării intervenite prin Legea 187/2012 de punere în aplicarea a noului Cod Penal, intrată în vigoare la data de 01.02.2014) cu aplicarea art. 37 lit. a și b din vechiul Cod Penal, art. 5 din noul Cod Penal și art. 374 alin 4 C.p.p. rap. la art. 396 alin 10 C.p.p., condamnă pe inculpatul P. D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
În temeiul art. 71 alin 2 din vechiul Cod penal cu referire la art. 12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b din vechiul Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 61 din vechiul Cod penal revocă liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 331 zile închisoare rămase neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 89/04.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 914/10.04.2010 a Curții de Apel București și contopește acest rest de pedeapsă cu 6 luni închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 331 zile închisoare.
În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012de punere în aplicare a Noului Cod Penal cu referire la art. 71 alin. 2 din vechiul Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II –a lit. b din vechiul Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Constată că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 275 alin 3 C.p.p. cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
În temeiul art. 272 alin 1 și 2 onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se acoperă din sumele avansate din fondul M. Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. C. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. C. B. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1067/2014. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1075/2014. Curtea... → |
|---|
