Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1075/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 1075/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1075
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului formulat de inculpatul M. N. A. împotriva sentinței penale nr.352 din data de 26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării astăzi, 25 septembrie 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 352 din data de 26.06.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cornetu a respins, în baza art.386 alin.1 Cod procedură penală, cererea formulată de către reprezentantul Ministerului Public cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. N. A.din infracțiunile de furt calificat, prev. de art.208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal din 1969 și act sexual cu un minor, prev. de art.198 alin. 1 Cod penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969 în infracțiunile de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1- 229 alin. 1 lit. b și d Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și act sexual cu un minor, prev. de art.220 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 Cod penal.
În baza art.5 Cod penal cu referire la Decizia nr.265 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României nr.371 din 20.05.2014, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969.
În baza art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. N. A. (fiul lui Cristan-M. și E., născut la data de 12.04.1993 în București, cu același domiciliu, ., . 3, apartament 52, sector 3, cetățean român, cu antecedente penale, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.865 alin.1 Cod penal raportat la art.85 alin.1 Cod penal și art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012, a fost menținută anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.623/14.08.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare la data de 03.10.2011.
În baza art.198 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal și art.396 alin.10 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În baza art.865 alin.1 Cod penal raportat la art.85 alin.1 Cod penal și art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 a fost menținută anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.623/14.08.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare la data de 03.10.2011.
S-a constatat că infracțiunile ce au făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.623/14.08.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.1402/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr.1391/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1391/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare și a repus în individualitatea lor pedepsele de 10 (zece) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal din 1969 cu aplic. art.99 Cod penal din 1969), 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969), 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969), 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a,e Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969), 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a, e Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969) și 2 (doi) ani închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr.623/15.09.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1402/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare (aplicată pentru art.208 alin.1-209 alin.1 lit. g,i și alin.3 lit.h Cod penal din 1969 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal din 1969) și 2 (doi) ani închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr.623/15.09.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București).
În temeiul art.36 alin.1 Cod penal din 1969, cu referire la art.33 lit. a și 34 lit.b Cod penal din 1969, au fost contopite pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, aplicate prin prezenta, cu pedepsele de 10 (zece) luni închisoare, 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.1391/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București și 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1402/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (aplicată inculpatului prin sentința penală nr.623/15.09.2011 a Judecătoriei sectorului 3 București și revocată prinsentința penală nr. 1402/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București prin care s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare) și un spor pentru infracțiunile concurente, de 1 (un) an închisoare, în final inculpatului dându-i-se spre executare 6 (șase) ani închisoare.
S-a dispus ca pedeapsa să se execute în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal din 1969.
În baza art.65 alin.2 Cod penal din 1969, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b din Codul penal din 1969, pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 alin.2 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal din 1969.
S-a luat act că inculpatul se află în executarea pedepsei dispuse prin sentința penală nr.726/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare.
În baza art.36 alin.3 Cod penal din 1969, s-a scăzut din pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare aplicată inculpatului, reținerea de 24 de ore din data de 24.02.2012 și pedeapsa executată de la data de 30.06.2011 la data de 11.08.2011 și de la data de 24.09.2012 la zi.
A fost anulat mandatatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele inculpatului în baza sentinței penale nr.726/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare și s-a dispus emiterea unor noi formalități de executare, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.23 alin.2 Cod procedură penală, s-a luat act de recunoașterea de către inculpat, în totalitate, a pretențiilor civile formulate de partea civilă A. G..
În baza art.397 alin.1 raportat la art.25 alin.1 Cod procedură penală și art.23 alin.3 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A. G. și obligat inculpatul M. N. A. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea civilă T. P. a renunțat la pretențiile civile formulate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 20/21.05.2011, inculpatul M. N. A. a pătruns prin escaladare în curtea locuinței numitului T. P. de unde a sustras mai multe bunuri (generator de sudură, lize metalice, polizor, ferăstrău circular și panouri metalice), iar la data de 22.09.2011 a întreținut raporturi sexuale cu minora A. G. care nu împlinise vârsta de 15 ani.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul M. N. A..
Sub aspect obiectiv, s-a apreciat că fapta inculpatului M. N. A. care, în noaptea de 20/21.05.2011, a pătruns prin escaladare în curtea locuinței numitului T. P. de unde a sustras mai multe bunuri (generator de sudură, lize metalice, polizor, ferăstrău circular și panori metalice), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1- 209 alin.1 lit.g și i Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin.1 Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, la data de 22.09.2011 a întreținut raporturi sexuale cu minora A. G. care nu împlinise vârsta de 15 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor, prev. de art.198 alin.1 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.5 alin. 1 Cod penal.
În privința laturii subiective, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunile cu intenție directă.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal din 1969: dispozițiile părții generale a codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a codului penal pentru infracțiunile deduse judecății, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile, împrejurările în care acestea au fost comise și urmările produse (cu premeditare, prin escaladare, în timpul nopții, din curtea locuinței persoanei vătămate, în scopul obținerii pe nedrept a unor foloase materiale – în cazul infracțiunii contra patrimoniului persoanei și asupra unei minore în vârstă de 13 ani – în cazul infracțiunii contra libertății și inviolabilității sexuale); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc patrimoniul persoanei și relațiile referitoare la libertatea sexuală a persoanei, pluralitatea de infracțiuni săvârșite, de persoana și conduita inculpatului: care este cetățean român, studii 5 clase, nu are ocupație sau loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat la mai multe pedepse privative de libertate inclusiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de natura celor deduse judecății în prezenta cauză.
Prima instanță a reținut, totodată, că infracțiunile contra patrimoniului persoanei și cele contra libertății sexuale de natura celor săvârșite de inculpat au o frecvență foarte mare în ultima perioadă de timp, aspect care impune aplicarea unor pedepse pentru conștientizarea acestuia dar și a altor făptuitori.
Raportat la toate aceste criterii, instanța de fond a apreciat necesitatea aplicării unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, reduse cu o treime potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Din fișa de cazier a inculpatului și relațiile comunicate, Judecătoria a constatat că infracțiunile ce a făcut obiectul prezentei cauze sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin: sentința penală nr.623/14.08.2011 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2011, definitivă prin nerecurare, sentința penală nr.1402/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare și sentința penală nr.1391/14.12.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2012, definitivă prin nerecurare și a făcut aplicarea dispozițiilor ce reglementează sancționarea concursului de infracțiuni.
Raportat la pluralitatea de infracțiuni săvârșite, instanța a apreciat că se impune aplicarea unui spor pentru infracțiunile concurente, de 1 (un) an închisoare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în termen legal persoana vătămată A. G. s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
Tot în termen legal, persoana vătămată T. P. s-a constituit parte civilă solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale. În fața instanței, partea civilă T. P. a declarat că renunță la pretențiile civile formulate.
La termenul de judecată din 12.06.2014 inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile părții civile A. G., declarând că este de acord să le achite.
În atare situație, în baza art.23 alin.2 Cod procedură penală, instanța a luat act de recunoașterea inculpatului a pretențiilor civile formulate de partea civilă A. G..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel inculpatul M. N. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva individualizării pedepselor și a aplicării sporului de 1 an închisoare în urma contopirii.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanța de fond a stabilit temeinic situația de fapt și împrejurările comiterii acesteia, reținând că inculpatul M. N. A. (apelant în speță) a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, astfel cum au fost recunoscute de acesta, cauza judecându-se în procedura simplificată.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii. Mai mult, toate aceste probe coroborându-se cu declarația de recunoaștere a faptei, de către inculpat.
Pedeapsa aplicată inculpatului M. N. A., pentru fiecare faptă dedusă judecății, recunoscute de acesta și corect încadrate juridic, a fost în mod legal stabilită, ținându-se seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior pentru fapte similare, dar și de prevederile art.396 alin.10 Cod procedură penală și, înăuntrul acestor limite, a fost și în mod just individualizată, în raport cu prevederile art.72 din Codul penal anterior.
În acest sens, Curtea reține că pedeapsa respectivă, cu doar două luni peste minimul prevăzut de lege ca urmare a reținerii disp.art.396, este corect individualizată, având în vedere care este fapta concretă pentru care a fost condamnat de prima instanță, aceea că, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a părții vătămate, a sustras din locuința acesteia mai multe bunuri, această circumstanță agravantă a fost reținută de altfel în încadrarea juridică, anterior a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni similare pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, dar nu se poate face abstracție de aceste condamnări și tot din prisma consecințelor faptelor săvârșite de către inculpat cu impact asupra individualizării pedepsei trebuie remarcat că partea vătămată a fost citată cu mențiunea de a se prezenta dacă dorește să se împace cu inculpatul, lucru care nu s-a întâmplat.
D. urmare, pedeapsa finală pe care inculpatul o are de executat, de numai 6 ani închisoare, în condițiile anterior menționate, precum și modalitatea de executare aleasă este proporțională cu gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, astfel cum este relevat de circumstanțele reale de comitere și, în același timp, reflectă în mod corespunzător datele personale ale inculpatului.
De asemenea, Curtea constată că față de întreaga activitate infracțională a inculpatului, sporul de 1 an închisoare a fost în mod corect stabilit, întrucât apelantul a suferit multiple condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni similare, iar aplicarea unui spor mai redus (ori reducerea acestuia) ar crea inculpatului un sentiment de impunitate.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M. N. A..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul M. N. A. împotriva sentinței penale nr.352 din data de 26.06.2014 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata a 1.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
Onorariul avocatului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.9
red.N.C.M.-Jud.Cornetu
| ← Consumul ilicit de droguri. Legea 143/2000 art. 4. Decizia nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
