Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 240/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIE Nr. 240/2013
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C.-B. I.-T.
Judecător R. G.
Judecător C. C.
Grefier M.-M. S.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul contestator P. G. C. împotriva sentinței penale nr.588/05.12.2011, pronunțată de Tribunalul G..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator P. G. C., aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător din oficiu, Chiorsacu A., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului contestator, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și admiterea contestației la executare, precizând că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este prea mare și solicită reducerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, întrucât pe calea contestației la executare nu se poate proceda la reindividualizarea judiciară a pedepsei.
Recurentul contestator P. G. C., având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 8 ani, are diabet, regretă comiterea faptelor, însă consideră că pedeapsa este prea mare și solicită reducerea acesteia.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 588/05.12.2011, pronunțată de Tribunalul G. s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul P. G. C..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la acest Tribunal sub nr._, la data de 06.09.2012, fiind declinată succesiv de Tribunalul Argeș și Judecătoria G., petentul condamnat P. G. C. a solicitat pe calea contestației la executare, reducerea pedepsei pe care o execută, prin aplicarea disp. art. 320/1 Cod procedură penală, pentru pedeapsa aplicată de Tribunalul București, secția I-a penală prin sentința penală nr. 587/26.04.2006.
Din actele aflate la dosar a rezultat că petentul se află în executarea unei pedepse de 17 ani închisoare, MEPI nr. 157/06.04.2009 emis de Judecătoria G. în baza sentinței penale nr. 134/29.01.2009 prin care i s-au contopit mai multe pedepse, pronunțate în primă instanță de Judecătorie și Tribunal, printre care și sentința penală nr. 587/26.04.2006 a Tribunalului București.
Analizând cererea formulată, tribunalul a constatat că aceasta este inadmisibilă.
Dispozițiile art.320/1 Cod procedură penală au fost introduse prin Legea nr. 202/2010 ce a intrat în vigoare la 25.10.2010, scopul acestora fiind accelerarea judecării cauzelor, fiind aplicabile cauzelor penale înregistrate după . acestei legi, nicidecum cauzelor soluționate definitiv, până la această dată.
Ori, petentul execută o pedeapsă rezultantă din contopirea mai multor pedepse rămase definitive în perioada 2004 – 2007, astfel că cererea acestuia a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. G. C. susținând că pedeapsa rezultantă de 17 de ani închisoare aplicată prin hotărâri intrate în puterea lucrului judecat, este prea aspră, așa încât pe calea contestației la executare solicită reducerea acesteia.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul P. G. C., în condițiile în care nu poate fi analizată cererea acestuia în cadrul dispozițiilor art. 461 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul P. G. C..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul contestator P. G. C. împotriva sentinței penale nr.588/05.12.2011, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul - contestator - condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu - fond Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C.-B. I.-T. R. G. C. C.
GREFIER
M.-M. S.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. G. P. – Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 272/2013. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1198/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
