Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 272/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.272/R

Ședința publică din data de 07 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: V. B. F.

JUDECĂTOR: C. I.

JUDECĂTOR: B. A. E.

GREFIER: B. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de inculpatul M. M. și partea civilă A.-D. împotriva sentinței penale nr.2665/29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în dosarul nr. _ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. M. personal și asistat de avocat ales R. M. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București, lipsă fiind recurenta parte civilă A.-D..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care s-a procedat la legitimarea apelantului inculpat M. M. posesor al CI . nr._, CNP_.

Curtea pune în vedere recurentului inculpat că are dreptul să dea o nouă declarație, atrăgându-i atenția că orice va declara poate fi folosit și împotriva sa.

Recurentul inculpat M. M., personal, arată că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.

Apărătorul ales pentru recurentul inculpat M. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului în temeiul art.3859 pct.14 C.p.p., casarea hotărârii primei instanțe, iar pe fond reindividualizarea cuantumului pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut textul incriminator, având în vedere că prejudiciul a fost parțial acoperit, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Cu privire la recursul părții civile A.-D., apărătorul recurentului inculpat pune concluzii de respingere a acestuia ca nefondat, urmând a se observa că instanța de fond în mod corect a respins pretențiile civile întrucât acestea nu au fost justificate. Mai mult, partea civilă nu a înțeles să formuleze obiecțiuni la raportul de expertiză, iar sumele indicate în motivele de recurs figurează în dosarul de insolvență al societății al cărei administrator este inculpatul M. M.. Pe cale de consecință, apreciază că este incorect a se da o conotație penală unui litigiu civil.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului recurentului inculpat M. M., urmând a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, având în vedere datele personale care-l caracterizează pe inculpat dar și faptul că a achitat o parțial prejudiciul.

În raport de toate aceste aspecte apreciază că se poate redoza pedeapsa în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege.

Referitor la recursul părții civile A.-D., solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținere a soluției instanței de fond ca legală și temeinică sub acest aspect, arătând că expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit prejudiciul cauzat, în raport de care inculpatul a fost obligat la plata diferenței rămasă neachitată.

Recurentul inculpat M. M., având ultimul cuvântul, lasă la aprecierea instanței, arătând că dorește să achite întregul prejudiciu.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului penal de față,

Prin sentința penală nr. 2665 din data de 23.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I Penală a hotărât următoarele:

În baza art. 6 Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., art. 74 lit. b, art. 76 lit. d, art. 80 C. pen. și art. 3201 C. pr. pen., l-a condamnat pe inculpatul M. M. (fiul lui M. si E., ns. 01 05 1973, în București domiciliat în București, ..10 . . sector 4 și ffl în București . sector 5, studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, Director General al S.C. Unic Gerneral Constructor S.R.L., CNP_) la 8 luni închisoare.

A făcut apl. art. 71, 64 lit. a teza II și b C. pen.

În baza art. 81, 82 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii pe un termen de încercare de 2 ani 8 luni.

În baza art. 359 C. pr. pen. a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și urm. C. pen.

În baza art. 14, art. 346 C. pr. pen., art. 998, 999 cod civil l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. UNIC GENERAL CONSTRUCTOR S.R.L., prin lichidator AH CO EXPERT INSOLV S.P.R.L. cu sediul în Bucuresti, ., ., ., sector 4, la plata către partea civilă A. –Administrația Finanțelor Publice sector 5- cu sediul în Calea 13 Septembrie nr.226, ., a sumei de 137.052 lei daune materiale plus obligațiile fiscale accesorii aferente obligației principale, calculate de la data producerii prejudiciului până la data la care obligația principală va fi efectiv achitată.

În temeiul art.11 din Legea nr.241/2005 cu ref. la art.163 și urm. C.proc.pen., s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, până la concurența sumei de 137.052 lei.

În baza art. 191 C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, i se impută inculpatului, în esență, că, în calitate de asociat și administrator al S.C. UNIC GENERAL CONSTRUCTOR S.R.L., nu a vărsat, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, în perioada 2007 – 2012, cauzând un prejudiciu de 253.546 lei bugetului de stat.

La termenul din 22.10.2012, instanța de fond a admis cererea inculpatului de soluționare a cauzei în procedura prevăzută de art. 3201 C. pr. pen., adică pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Pe latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată, A. – D., s-a constituit parte civilă cu suma de 963.599 lei, reprezentând impozite și contribuții ce nu au fost plătite în termen: TVA, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, venituri din amenzi, dobânzi și penalități aferente TVA, CAS angajator, CAS asigurați, accidente de muncă, șomaj angajator, șomaj asigurați, fond de garantare, CASS angajator, CASS asigurați, concedii și indemnizații.

La termenul din 24.09.2012, partea civilă și-a precizat cuantumul pretențiilor la suma de 850.078 lei, reprezentând TVA, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, venituri din amenzi, dobânzi și penalități aferente TVA, CAS angajator, CAS asigurați, accidente de muncă, șomaj angajator, șomaj asigurați, fond de garantare, CASS angajator, CASS asigurați, concedii și indemnizații.

Inculpatul a acoperit parțial prejudiciul, depunând la dosar dovada plății sumei de 116.494 lei.

Față de această împrejurare, instanța de fond a comunicat părții civile cu adresă copii de pe înscrisurile depuse de către inculpat privind acoperirea prejudiciului, copii de pe raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, punându-i în vedere să precizeze cuantumul pretențiilor, ținând seama și de disp. art. 41 Legea 85/2006, art. 10 Legea 241/2005, însă partea civilă nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței.

Instanța de fond a reținut că prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului este în cuantum de 253.546 lei, astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză contabilă întocmit de expert A. M. în baza ordonanței din 10.01.2012 a DGPMB SIF. Raportul de expertiză menționat a concluzionat că:

- din totalul sumelor încasate de societate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale în cuantum de 149.939 lei, a fost plătită doar suma de 40.174 lei, restanțele fiind de 109.765 lei.

- din totalul sumelor încasate de societate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către bugetul asigurărilor pentru șomaj în cuantum de 7.899 lei a fost plătită doar suma de 4.183 lei, restanțele fiind de 3.716 lei.

- din totalul sumelor încasate de societate de la salariați cu titlu de contribuție datorată către bugetul asigurărilor sociale de sănătate în cuantum de 81.690 lei, a fost plătită doar suma de 29.025 lei, restanțele fiind de 52.665 lei.

- din totalul sumelor încasate de societate de la salariați, cu titlu de impozite pe venituri de salarii în cuantum de 116.130 lei, a fost plătită doar suma de 28.730 lei, restanțele fiind de 87.400 lei.

În total sumele datorate de . SRL și neachitate în termenul de 30 de zile de la data scadenței se ridică la valoarea de 253.546 lei.

Prima instanță a reținut că partea civilă nu a formulat obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză contabilă menționate mai sus, nu a solicitat efectuarea unui supliment la acesta și, deși i s-a pus în vedere de către instanță să precizeze cuantumul pretențiilor sale, nu a dat curs acestei solicitări și nu a solicitat și administrat nici o probă în dovedirea pretențiilor formulate pentru suma de 850.078 lei.

Instanța de fond a constatat că această sumă de 850.078 lei se compune din sumele neplătite în termen de 30 de zile pentru TVA, impozit pe veniturile din salarii, impozit pe profit, venituri din amenzi, dobânzi și penalități aferente TVA, CAS angajator, CAS asigurați, accidente de muncă, șomaj angajator, șomaj asigurați, fond de garantare, CASS angajator, CASS asigurați, concedii și indemnizații, iar la efectuarea raportului de expertiză au fost avute în vedere sumele avute în vedere de disp. art. 6 din Legea 241/2005 care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală (constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 an la 3 ani sau cu amendă, reținerea și nevărsarea cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă), respectiv impozitele pe venituri din salarii, sumele încasate de o societate comercială de la salariați cu titlu de contribuție datorată către sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor pentru șomaj ori către bugetul asigurărilor sociale de sănătate, totalul acestora reprezentând prejudiciul produs prin săvârșirea infracțiunii și care se impune reparat prin soluționarea laturii civile a procesului penal.

Instanța de fond a constatat că partea civilă nu a propus obiective pentru raportul de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale și nu a formulat obiecțiuni la acesta, nu a solicitat ca la calcularea prejudiciului să fie avute în vedere sumele menționate în cererile de constituire de parte civilă, nu a administrat nici o probă în dovedirea pretențiilor sale (nici în ceea ce privește existența și nici cuantumul). Mai mult, instanța de fond a constatat că, deși a apreciat prejudiciul la 963.599 lei, iar apoi la 850.078 lei, partea civilă nu a precizat de unde provine diferența dintre cele două sume pretinse, dintr-un calcul aritmetic putându-se constata că aceasta diferă de suma achitată de inculpat 116.494 lei.

Sentința penală a fost recurată de inculpatul M. M. și de partea civilă A. – D..

Inculpatul M. M. critică soluția sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, apreciată ca fiind prea severă având în vedere circumstanțele sale personale și achitarea parțială a prejudiciului.

Recursul părții civile A. – D. vizează greșita soluționare a laturii civile a cauzei, în sensul admiterii acțiunii civile in integrum, respectiv obligarea inculpatului la plata sumei de 850.078 lei și instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului până la concurența acestei sume.

Curtea, în baza propriei evaluări a datelor cauzei și ținând seama că aceste critici formulate de recurenți nu vizează situația de fapt dedusă judecății, consideră că reducerea pedepsei aplicate inculpatului la 6 luni și suspendarea executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni poate, într-o măsură mai mare, să asigure reinserția socială imediată a inculpatului în societate în raport și de datele personale favorabile ce-l caracterizează (studii superioare, căsătorit, necunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală de recunoaștere), dându-i astfel șansa corectării mai rapide a comportamentului social și a respectării normelor de drept.

În ceea ce privește critica părții civile A. – D.,Curtea, similar instanței de fond, o consideră neîntemeiată, câtă vreme cuantumul indicat de aceasta cu titlu de despăgubiri nu a fost dovedit și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care concluziona că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin fapta inculpatului este în cuantum de 253.546 lei.

În raport de cele ce preced și cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M. M., casând, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând în fond, urmează să reducă pedeapsa aplicată acestuia la 6 luni închisoare și să suspende executarea acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A. – D..

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul inculpat M. M. împotriva sentinței penale nr. 2665/23.11.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București – Secția I Penală în dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală recurată și, rejudecând în fond:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului la 6 luni închisoare și suspendă executarea acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă A.-DGPMB.

Obligă partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2013.

JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. B. V. I. C. A. E. B.

GREFIER,

C. B.

Red.A.E.B./Th.red.P.A.M..-ex.2/13.02.2013

Jud.sect.5 – jud: R. O.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI