Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 200/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2012 în dosarul nr. 200/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 200/R
Ședința publică din: 31 ianuarie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE- I. T.
JUDECĂTOR - I. C.
JUDECĂTOR – D. G.
GREFIER - M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. V..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 5 BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr. 1299 din 02 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul inculpat D. D. P. pentru care a răspuns avocat S. E. desemnat din oficiu de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2011 depusă la fila 11 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă . reprezentant Jelilati Mohamad.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul vizează greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului atât în ceea ce privește modalitatea de executare, cât și cuantumului acestuia. Astfel, consideră că pedeapsa de doi ani închisoare aplicată inculpatului nu este corect individualizată în raport de gravitatea faptei reținută în sarcina acestuia, respectiv o infracțiune de furt calificat, nu s-a avut în vedere modalitatea în care a fost săvârșită, precum și persoana făptuitorului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale anterior a mai fost condamnat în sensul că a fost internat în mai multe Centre de Reeducare pentru Minori.
Față de cele susținute solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriului,aplicarea unei pedepse mai severe cu executare în regim de detenție.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, ca fiind nefondat și menținerea hotărâri pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că instanța de fond în mod corect a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea acesteia într-un regim privativ de libertate. Totodată, apreciază că mediul penitenciarelor ar afecta dezvoltarea inculpatului având în vedere vârsta fragedă a acestuia. În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, solicită a se observa că instanța de fond a avut în vedere antecedentele acestuia din timpul minorității fapt ce a contribuit la individualizarea cuantumului pedepsei, respectiv de doi ani închisoare, acesta fiind oricum micșorat în baza art. 320/1 Cod procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1299 din 02 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București s-a dispus În temeiul art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen., cu apl. art. 75 lit. c C.pen., cu ref. la art. 3201 C.proc.pen., a condamnat pe inculpatul D. D. P., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în data de 25.07.2011.
În temeiul art. 71 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere pe o durată de 5 ani, care constituie termen de încercare, stabilit conform art. 862 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 863 alin. 1 și 3 Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de această instituție;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;
- să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.
Supravegherea executării obligațiilor se va face de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei prev. de art. 864 rap. la art. 83 alin. 1 Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 3 lit.b Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului (de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 75/UP/2011 emis de Judecătoria sectorului 5 București), dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 25.07.2010 și până la data punerii efective în libertate.
În temeiul art. 346 C. proc. civ. cu ref. la art. 998-999 C.civ.,s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă ., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 112 și art. 118 lit. b C.pen., s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării și confiscă de la acesta o șurubelniță (depusă la camera de corpuri delicte a Poliției sector 5 )
În considerentele hotărârii se arată că prin rechizitoriul nr. 7239/P/2011, întocmit la data de 02.08.2011 de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 02.08.2011, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D. D. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g și i, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că în noaptea de 24/25.07.2010, în jurul orelor 400, inculpatul D. D. P. împreună cu minorii A. I.-G. și I. D.-P., a pătruns prin efracție în punctul de lucru al S.C. U. G. SRL din orașul B., ., Jud. I., de unde a sustras un monitor LCD marca Colortac și o unitate centrală marca Packard Bell, fiind depistați ulterior de către lucrătorii de poliție, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 3000 de lei.
Inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, precizând că ideea de a fura i-a venit în timp ce se plimba împreună cu alți doi prieteni prin zonă și că dorea să valorifice bunurile furate, deoarece avea nevoie de bani pentru înmormântarea unchiului său.
Apărătorul inculpatului a solicitat, în principal, reținerea disp. art. 3201 C. proc. pen., având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată. Cu privire la latura civilă a cauzei, a solicitat instanței respingerea acțiunii civile, având în vedere că bunurile au fost recuperate și predate pe bază de dovadă.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: plângere penală, proces-verbal de constatare a infracțiunii, declarație constituire parte civilă, declarații martor A. I.-G., declarații martor I. D.-P., declarație făptuitor, declarație învinuit, declarație inculpat, dovezi ridicare bunuri, dovezi restituire bunuri, proces-verbal ridicare obiecte, planșă fotografică din 28.07.2011, declarații martor asistent D. G., planșă fotografică realizată cu ocazia conducerii în teren din 26.07.2011, proces-verbal conducere în teren, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, planșă fotografică din 25.07.2011, proces-verbal de cercetare la fața locului, dovadă predare bunuri către partea civilă.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul D. D.-P., în conformitate cu art. 3201 alin. 3 C. proc. pen., asupra recunoașterii faptei și acordul de a se judeca în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, declarația acestuia aflându-se la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situația de fapt:
În noaptea de 24/25.07.2011, în jurul orelor 200, inculpatul D. D. a mers la domiciliul minorului I. D.-P., unde se afla și minorul A. I.-G. și le-a propus acestora să facă o plimbare cu scuterele. Aceștia au fost de acord, cei trei plecând la plimbare pe două scutere. După ce s-au plimbat o perioadă prin cartierul Rahova, aceștia au ajuns în orașul B..
În jurul orelor 400, în timp ce se aflau în centrul orașului B., inculpatul D. D. P. a observat un magazin de tâmplărie PVC aparținând S.C.. U. G. SRL, situat pe ., jud. I., moment în care le-a propus celor doi prieteni ai săi să pătrundă în interiorul acestuia și să sustragă bunurile pe care le vor găsi acolo.Aceștia fiind de acord, inculpatul împreună cu minorul I. D.-P. au intrat în incinta magazinului, forțând ușa cu o șurubelniță din trusa de scule a scuterului lui I. D.-P., în timp ce A. I.-G. a rămas de pază, afară. Cei doi au sustras din magazin un monitor LCD marca Colortac și o unitate centrală marca Packard Bell, pe care le-au așezat apoi pe scuterul lui I. D.-P..
Ulterior, toți trei au plecat cu bunurile sustrase, fiind depistați pe . 5, de către polițiștii din cadrul Secției 19 Poliției, care i-au condus la sediul secției.
Situația de fapt mai sus expusă a fost reținută de către instanță ca urmare a coroborării declarațiilor de recunoaștere date de inculpat în fața instanței în data de 25.08.2011 cu declarațiile reprezentantului părții civile Jelilati Mohamed și cele ale martorilor A. I.-G. și I. D.-P. din cursul urmăririi penale. Deși inițial, în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu lui i-a aparținut inițiativa sustragerii bunurilor din magazin, în fața instanței acesta a recunoscut în totalitate fapta săvârșită, declarând că el a fost cel care a avut ideea furtului prin efracție, convingându-i și pe cei doi minori să participe la săvârșirea faptei.
Declarațiile inculpatului, ale părții civile și ale martorilor, date în faza de urmărire penală s-au coroborat și cu cele ce au rezultat din procesul-verbal de constatare încheiat de organele de cercetare penală din cadrul Secției 19 în jurul orelor 430, în noaptea săvârșirii infracțiunii. Astfel, asupra inculpatului și a celor doi minori s-au găsit o unitate de calculator și un monitor LCD, care corespund cu cele descrise de reprezentantul părții civile în declarația dată în cadrul urmăririi penale.
Situația de fapt reținută de instanță s-a întemeiat, de asemenea, pe deplina coroborare dintre informațiile consemnate în procesul-verbal de cercetare la fața locului, realizat la data de 25.07.2011, în care s-a constatat că ușa de la . lucru al S.C. U. G. SRL fusese forțată prin presare și lăsată deschisă și că pe birourile din incintă s-au găsit urme ale amplasării bunurilor sustrase, și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică depus la dosarul de urmărire penală în data de 28.07.2011, nr._ emis de Serviciul Criminalistic al D.G.P.M.B., unde s-a arătat că urmele papilare găsite pe ușa de acces în incinta societății au fost create de degetul inelar de la mâna stângă și de degetul arătător de la mâna dreaptă ale inculpatului.
În drept fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de furt calificat, pedepsit și prevăzut de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c C.pen.
Instanța a reținut că fapta inculpatului a avut drept urmare imediată prejudicierea patrimoniului părții civile cu suma de 3000 lei – prejudiciul estimat de aceasta, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă rezultând din natura faptelor.
În privința laturii subiective a infracțiunii, s-a constatat că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma intenției directe, în sensul art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) Cod penal – acesta prevăzând rezultatul acțiunilor sale și urmărind producerea lui. În acest sens, instanța a reținut că inculpatul se plimba împreună cu prietenii săi în zona în care se afla punctul de lucru al S.C. U. G. SRL, moment în care a hotărât să sustragă bunuri din sediul acesteia, astfel cum el însuși a recunoscut. De asemenea s-a mai reținut că această faptă a fost comisă de două sau mai multe persoane împreună. Astfel, inculpatul a săvârșit furtul ajutat de numiții A. I.-G. și I. D.-P., primul intrând împreună cu acesta în incinta punctului de lucru al societății păgubite, iar cel de-al doilea ținând de pază în fața intrării. Aceasta variantă agravată trebuie reținută chiar dacă ceilalți doi făptuitori nu răspund penal pentru săvârșirea acestei fapte, deoarece ceea ce interesează este aspectul obiectiv al conlucrării la săvârșirea faptei.
Având în vedere că numiții A. I.-G. (născut la data de 25.06.1995) și I. D.-P. (născut la data de 17.10.1994) erau minori la momentul la care l-au ajutat pe inculpat la săvârșirea faptei și, așa cum a rezultat din declarația acestuia din urmă (declarație de învinuit), acesta avea cunoștință de faptul că erau minori, instanța a reținut și circumstanța agravantă a săvârșirii faptei de către un infractor major, dacă aceasta a fost săvârșită împreună cu un minor.
Având în vedere momentul săvârșirii faptei, ora 400 noaptea, s-a reținut varianta agravată a săvârșirii furtului în timpul nopții, precum și că pătrunderea în sediul punctului de lucru folosindu-se de o șurubelniță pentru a forța ușa reprezintă o efracție, așadar s-a reținută și această variantă agravantă a furtului.
În consecință, instanța a constatat existența în speță a formei calificate a furtului prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i cu apl. art. 75 alin. 1 lit.c C.pen., infractorul prezentând o periculozitate medie, acesta săvârșind fapta în timpul nopții, prin efracție, angrenând în activitatea infracțională și alte două persoane minore.
Prin urmare, instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C. proc. pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.
Luând în considerare art. 52 C. pen., potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Cât despre pericolul social concret al faptei comise, acesta a fost apreciat în baza art. 181 alin. 2 C. pen., ținându-se cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Totodată, s-a ținut cont și de disp. art. 3201 alin. 1 și 7 C. proc. pen. care prevăd că în cazul în care inculpatul recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, instanța a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta este în vârstă de 18 ani, are studii 7 clase, este necăsătorit, a mai avut condamnări în timpul minorității și a fost internat timp de 2 ani și 3 luni într-un centru de reeducare. Locuiește împreună cu familia sa, care îi oferă sprijin material, neavând un loc de muncă. Pe parcursul procesului penal, a avut o atitudine preponderent sinceră, recunoscând și regretând comiterea faptei.
Privitor la faptă, instanța a ținut seama de pericolul social mediu al faptei, relevat de modul de comitere a acesteia (în timpul nopții, prin efracție, de către trei persoane împreună, două dintre acestea fiind minori), de faptul că, așa cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul a mai comis asemenea fapte în timpul minoratului, dar s-a ținut cont și de faptul că bunurile sustrase de la partea vătămată au fost returnate acesteia.
Având în vedere toate aceste aspecte, instanța a apreciat că stabilirea unei pedepse la nivelul minimului special (astfel cum a fost el redus prin aplicarea prev. art. 3201 C.proc.pen.) este suficientă pentru a se asigura realizarea scopurilor prev. de art. 52 C. pen. la care s-a făcut referire mai sus. Pe cale de consecință, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea cu o durată 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu privire la individualizarea executării pedepsei, instanța a reținut că, în cauză, pentru îndreptarea inculpatului cea mai bună modalitate de executare o reprezintă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, având în vedere vârsta fragedă a acestuia – are doar 18 ani - și efectele pe care mediul din penitenciar le-ar putea avea asupra dezvoltării sale. Astfel, acesta recunoaște și regretă fapta, susținând că își dorește să rămână în libertate pentru a munci și pentru a se îndrepta.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzute la art. 861 alin. 1 Cod penal. Pedeapsa aplicată de instanță este de 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai avut condamnări de la momentul la care a devenit major (fisă de cazier judiciar) și s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia într-un regim privativ de libertate,
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza S. și P. contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.
În cauză, având în vedere natura faptei comise de inculpat, care reflectă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, s-a relevat în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.
În schimb, în ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ, prin decizia în interesul legii nr. LXXIV/2008 a Secțiilor Unite.
S-a apreciat că în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept. De asemenea, ținând cont de împrejurarea că infracțiunea în discuție nu are nicio legătură cu aspectele referitoare la exercitarea funcției ori profesiei sau cu cele legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune nici interzicerea pentru inculpat a exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. c), d) și e) Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 3 lit. b C. proc. pen., instanța a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 75/UP/2011 emis de Judecătoria Sectorului 5 București, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, având în vedere că condamnarea acestuia este cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art. 88 alin. 1 C.pen., instanța a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv din data de 25.07.2010 și până la data punerii efective în libertate.
Inculpatul a folosit o șurubelniță din trusa de scule a numitului I. D.-P. pentru a forța ușa punctului de lucru al ., din declarațiile coroborate ale inculpatului și ale celor doi martori, I. D.-P. și A. I.-G., rezultând că proprietarul șurubelniței a cunoscut scopul folosirii acesteia. Așadar, în temeiul art. 112 și art. 118 lit. b C.pen., instanța a dispus confiscarea acestei șurubelnițe .
Împotriva sentinței penale nr.1299 din 02 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, criticând-o pentru netemeinicie, în motivele formulate în scris apreciind că nu este justificată aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, întrucât, raportat la antecedența penală a inculpatului, care a ignorat repetat avertismentele primite anterior din partea organelor judiciare, pedeapsa aplicată este lipsită de aptitudinea de a determina o schimbare în conștiința inculpatului ori inițierea reală a unui proces de reeducare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.3856 alin.3 C.p.p., Curtea apreciază că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul intimat D. D. P. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru stabilirea unei pedepse.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că în noaptea de 24/25.07.2010, în jurul orelor 04:00, inculpatul D. D. P., împreună cu minorii A. I. G. și I. D. P., au pătruns prin efracție în punctul de lucru al . oreșul B., ., jud. I., de unde a sustras un monitor LCD marca Colortac și o unitatea centrală marca Packard Bell, fiind depistați ulterior de către lucrătorii de poliție, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 3000 de lei.
Situația de fapt rezultă din următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarație constituire parte civilă, declarații martor A. I.-G., declarații martor I. D.-P., declarație făptuitor, declarație învinuit, declarație inculpat, dovezi ridicare bunuri, dovezi restituire bunuri, proces-verbal ridicare obiecte, planșă fotografică din 28.07.2011, declarații martor asistent D. G., planșă fotografică realizată cu ocazia conducerii în teren din 26.07.2011, proces-verbal conducere în teren, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, planșă fotografică din 25.07.2011, proces-verbal de cercetare la fața locului, dovadă predare bunuri către partea civilă.
În mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpatului D. D. P. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp cu aplic. art. 75 alin. 1 lit. c Cp.
Potrivit fișei de cazier a inculpatului D. D. P. se constată că față de acesta a fost luată măsura internării într-un centru de reeducare prin sentințele penale nr.124/29.01.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București și nr.690/28.10.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, pentru săvârșirea unor infracțiuni în timpul minorității și de asemenea s-au luat mai multe sancțiuni cu amendă administrativă.
Curtea reține că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, instanța de fond având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
În aprecierea acestuia, instanța de control judiciar se raportează la limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei - împreună cu alte persoane, minori, dar și persoana intimatului – inculpat, care a mai săvârșit și anterior fapte de natură penală, instanța de fond aplicând în mod corect o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Totuși, în ceea ce privește motivele de recurs formulate de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, în ceea ce privește modalitatea de executare, prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, Curtea constată că, pentru inculpat, sunt întrunite condițiile prev. de art.861 C.p.
Inculpatului D. D. P. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani (mai mică de 4 ani), deși a mai fost condamnat anterior, în privința acesteia, așa cum am mai arătat anterior, au fost săvârșite în timpul minorității, intrând astfel în cazul prev. de art.38 al. 1 lit. a C.p. și se poate aprecia, având în vedere comportamentul său de recunoaștere a faptei după comiterea acesteia, situația sa familială, vârsta sa, mențiunea că se va afla, pe perioada termenului de încercare sub supraveghere, cu posibilitatea revocării acesteia, în cazul în care intimatul inculpat nu va respecta măsurile la care este obligat, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Așadar, Curtea constatând că sentința penală recurată este temeinică și legală, în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București împotriva sentinței penale nr.1299/02.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 de lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. D. G.
GREFIER,
M. G.
Red.IC
Th.red.EA-16.02.2012/2ex
Jud.S.5 B.. – jud.M.C.A.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 67/2013.... → |
|---|
