Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 134/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.134/CO
Ședința publică din data de 02 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: M.-A. M.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror Amaryl S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul M. M. împotriva sentinței penale nr.68 din data de 14 ianuarie 2015, a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a lipsit contestatorul-condamnat M. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea unei cereri din partea contestatorului-inculpat M. M. prin care arată că nu dorește să fie prezent în fața instanței de judecată la termenul din data de 02 martie 2015, după care,
Curtea desemnează în ședință publică un apărător din oficiu care să asigure asistența judiciară obligatorie contestatorului-inculpat, respectiv pe doamna avocat Rasquin M. și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea apărătorului din oficiu să studieze dosarul și să pregătească apărarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a lipsit contestatorul-condamnat M. M., pentru care se prezintă apărător din oficiu-avocat Rasquin M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea unei cereri din partea contestatorului-inculpat M. M. prin care arată că nu dorește să fie prezent în fața instanței de judecată la termenul din data de 02 martie 2015, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat M. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea contestației la executare.
Solicită a se constata că, la data rămânerii definitive a deciziei de condamnare, cele două infracțiuni erau deja prescrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că, în mod temeinic, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația la executare, întrucât aspectele învederate de către contestator nu se încadrează în niciunul din cauzele prevăzute de lege.
Consideră că aspectele învederate de către contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de lege.
CURTEA
Asupra contestației de față,
Pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a penală a fost înregistrată, contestația formulată de petentul M. M. împotriva sentinței penale nr. 68 pronunțată la data de 14.01.2015 de Tribunalul București.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția I-a Penală la data de 25.09.2014, petentul M. M. a solicitat ca pe calea contestației la executare să se constate că la data rămânerii definitive a deciziei de condamnare infracțiunile prev de art 211 alin.1 V.C.p. și cea prev.de art. 25 rap. la art.20 rap.la art. 211 VCp. erau prescrise, conform disp.art.123 VCp., rap.la art.122 VCp.
In aceste condiții, pentru cele două infracțiuni nu se mai puteau aplica acele pedepse și, implicit, nu mai puteau fi contopite cu pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curteareține următoarele:
Potrivit art. 598 și următoarele Cod procedură penală, contestație împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Se constată că în prezenta cauză, motivele invocate de contestator se regăsesc pur formal în unul dintre cazurile prevăzute de articolul 426 Cod procedură penală, solicitându-se însă de către acesta, de fapt, o reanalizare a aplicării instituțiilor de drept penal material, chestiuni ce au fost analizate de o altă instanță care a decis în mod definitiv asupra vinovăției petentului și asupra incidenței prescripției.
De altfel, instanțele au analizat în extenso situația juridică a petentului, aspectele învederate în prezenta cerere făcând obiectul analizei cu ocazia judecării recursului promovat în cauză de P. de pe lângă Curtea de Apel Oradea, privind pe contestatorul din prezenta cauză, recurs declarat împotriva deciziei penale nr.92/A/1999 din 07.05.1999 a Curții de Apel Oradea - Secția Penală, în considerentele recursului motivându-se explicit și minuțios motivele pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunile prev de art 211 alin.1 V.C.p. și cea prev. de art. 25 rap.la art.20 rap.la art. 211 alin.1 V.C.p, termen care nu s-a împlinit nici după pronunțarea deciziei, astfel cum a solicitat contestatorul.
Ceea ce dorește de fapt petentul este o rejudecare a aspectelor menționate anterior, având în vedere că reținerea de către instanța de recurs a acestora a produs o agravare a situației petentului. Însă, reanalizarea aplicabilității instituțiilor de drept material nu este posibilă pe calea unei contestații la executare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul M. M. împotriva sentinței penale nr. 68 pronunțată la data de 14.01.2015 de Tribunalul București.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă petentul contestator la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului contestator se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. E. A. N.
Red./dact. M.A.M. – 2 ex./12.03.2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Neglijenţa în serviciu. Art.249 C.p.. Decizia nr. 345/2015.... → |
|---|
