Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 213/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 213/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 213/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: V. R. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelantul P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.213 din data de 03.12.2014, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când, în baza art.391 alin.1 Cod procedură penală, Judecătorul a stabilit pronunțarea la data de 12.02.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.213 din data de 3 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Oltenița, a fost admisă cererea formulată de inculpatul C. I. C. de a fi judecat în conformitate cu disp. art. 374 al. 4 din Noul Cod de Procedură Penală.
În temeiul art. 86 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. cu aplicarea art. 37 lit. „a” Vechiul Cod Penal și art. 5 Noul Cod Penal rap. la art. 375 Noul Cod Penal și art. 74 și 76 lit. „d” Vechiul Cod Penal, a fost condamnat inculpatul C. I. C. [fiul lui M. și M., născut la data de 11.01.1991 în mun. București, sector 3, domiciliat în ., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, posesor al CI ., nr._, CNP_], la 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 83 (1) Vechiul Cod Penal, s-a dispus revocarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 272/07.12.2010 a Judecătoriei Oltenița și pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309/03.10.2011 a Judecătoriei Oltenița, dispunând executarea în întregime a pedepsei de 2 ani și 6 luni cu art. 71 C.p.
În temeiul art. 33 lit. „a” Cod penal și 34 lit. „b” Cod penal, a fost contopită pedeapsa prezentă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului cu pedepsele revocate conform art. 83 (1) Vechiul Cod Penal, urmând ca inculpatul să executate în total o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 Cod Penal.
Pe timpul executării pedepsei, inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. „a”, „b” Vechiul Cod Penal.
A fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului și la 200 lei onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 24 iunie 2012, organele de urmărire penală din cadrul Secției 5 Poliție Gălbinași s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C. I. C. a condus pe drum public un autoturism, în condițiile în care nu poseda permis, fiind încheiat proces-verbal de constatare.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale, probe pe care inculpatul și le-a însușit, solicitând judecarea cauzei în procedura simplificată.
A reținut judecătorul fondului că, la data săvârșirii faptei de către inculpat, aceasta era prevăzută ca infracțiune de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. și sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Deși art. 86 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep. a fost abrogat la data de 01.02.2014, urmare intrării în vigoare a Legii nr.286/2009, privind Noul cod penal, noua reglementare, respectiv art. 335 al. 1 NCP (infracțiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere) nu a modificat conținutul constitutiv al infracțiuni sau regimul sancționator consacrate de art. 86 din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Totodată, s-a reținut că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
Din actele dosarului, a rezultat că, în intervalul 2009-2011, inculpatul C. I. C. a fost cercetat de patru ori pentru infracțiunea de conducere fără permis, cercetări finalizate prin aplicarea a două sancțiuni administrative și a două pedepse cu închisoarea cu suspendarea condiționată a executării. În anul 2012, a fost condamnat din nou pentru o infracțiune de furt calificat.
Fapta reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză a fost comisă în cursul termenelor de încercare a suspendării condiționate a executării pedepselor:
- de 6 luni închisoare stabilită prin sentința nr. 272/07.12.2010 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin nerecurare, pentru infracțiunea prev. de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr.195/2002 rep.,
- de 2 ani închisoare pronunțată prin sentința nr. 309/03.10.2011 a Jud. Oltenița, definitivă prin nerecurare, stabilită pentru infracțiunile de furt calificat și conducere fără permis,
- de 3 ani închisoare pronunțată prin sentința nr. 74/22.03.2012 a Jud. Oltenița, definitivă prin neapelare, stabilită pentru infracțiunea de furt calificat.
În raport cu condamnările pronunțate prin sentințele penale nr.309/2011 și nr.74/2012, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile de existență ale recidivei postcondamnatorii atât potrivit art. 37 lit. a din VCP cât și potrivit art. 41 al. 1 din NCP, însă dispozițiile Codului penal anterior aplicabile în speță, dată fiind pluralitatea ce caracterizează primul termen al recidivei, sunt mai favorabile inculpatului.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei stabiliri a situației juridice a inculpatului C. I. C. și, respectiv, greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de Ministerul Public, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 417 și art. 418 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este fondat și îl va admite, ca atare, în considerarea următoarelor argumente:
Judecătorul fondului – respectând dispozițiile legale ce garantează aflarea adevărului, precum și pe cele ce asigură respectarea drepturilor procesuale ale părților, a reținut, în mod corect, existența faptei și vinovăția inculpatului, adoptând – sub acest aspect – o soluție legală, care va fi confirmată și de către instanța de apel.
Curtea, în acord cu judecătorul fondului, constată că legea penală mai favorabilă este legea veche.
Însă, în mod greșit, instanța de fond a revocat pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 309/03.10.2011 a Judecătoriei Oltenița, întrucât exista autoritate de lucru judecat, această pedeapsă fiind revocată anterior în anul 2013 de către Judecătoriei Sectorului 2 București.
Conform datelor înscrise în fișa de cazier judiciar (fila 11, d.u.p.), inculpatul C. I. C. a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 1899/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița în termenul de încercare al pedepselor cu suspendare condiționată a executării aplicate prin sentința penală nr. 272/07.12.2010 a Judecătoriei Oltenița de 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 309/03.10.2011 de 2 ani închisoare și prin sentința penală nr. 74/22.03.2012 de 3 ani închisoare.
Pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr.309/3.10.2011 și, respectiv nr.74/22.03.2012 au fost revocate prin sentința penală nr.800/01.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 2 București (rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2132 din 19.11.2013 a Curții de Apel București) - filele 51 și 53 verso, d.i.f..
În raport cu această situație, instanța de fond trebuia să revoce, conform art. 83 alin. 1 din Codul penal anterior, numai pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării aplicată lui C. I. C. prin sentința penală nr. 272/07.12.2010 a Judecătoriei Oltenița, definitivă prin nerecurare la 20.12.2010 (fila 55 verso, d.i.f.) și apoi să efectueze cumulul aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă la 24.06.2012.
De asemenea, Curtea reține că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate intimatului inculpat de către instanța fondului nu a fost efectuată corespunzător, astfel că va acorda netemeinicia hotărârii instanței sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, atât sub aspectul cuantumului pedepsei principale, cât și sub aspectul pedepsei accesorii.
Potrivit art. 72 din Cod penal anterior, considerat mai favorabil la momentul pronunțării instanței de fond, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Deși judecătorul a reținut aceste criterii, nu a aplicat o pedeapsă just individualizată, în special în raport cu gradul de pericol social al faptei comise, scopul urmărit, prejudiciul care s-ar fi putut produce, starea de recidivă postcondamnatorie în care a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, în aceste condiții pedeapsa aplicată nefiind de natură a-și realiza scopul preventiv-educativ prevăzut de lege.
Astfel, în ceea ce privește pericolul social al unei astfel de fapte, se poate constata că este unul ridicat, atât în abstract, cât și în concret.
Având în vedere că funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporționare a acesteia, care să țină seama și de persoana căreia îi este destinată, Curtea constată că judecătorul fondului, la stabilirea pedepsei, a dat dovadă de multă clemență și a luat în considerare, cu precădere, anumite date referitoare la persoana inculpatului (pe care nu le-a individualizat), care au fost reținute drept circumstanțe atenuante, și făcând aplicarea art.76 lit.d din Codul penal anterior, urmând ca prin admiterea prezentei căi de atac, să fie îndreptată această situație.
În raport cu toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, va desființa sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cp anterior, art. 5 Cp și 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul C. I. C. la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cp anterior, va revoca beneficiul suspendării condiționate al executării pedepselor de: 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.272/2010 a Judecătoriei Oltenița, 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309/2011 a Judecătoriei Oltenița și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.74/2012 a Judecătoriei Oltenița, dispunând executarea în întregime a fiecăreia dintre acestea pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând 3 pedepse concurente de 3 ani, 4 ani și 6 luni, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art. 34 lit. b Cp anterior, Curtea va contopi pedepsele rezultante și va da inculpatului spre executare pe cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
Va face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza finală și b Cp anterior
Va obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli judiciare în fond.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, rămân în sarcina acestuia, iar onorariul avocatului din oficiu din apel va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr.213 din data de 03.12.2014, pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
Desființează sentința apelată și în fond, rejudecând:
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 37 lit.a Cp anterior, art. 5 Cp și 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul C. I. C. la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 Cp anterior revocă beneficiul suspendării condiționate al executării pedepselor de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.272/2010 a Judecătoriei Oltenița, 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 309/2011 a Judecătoriei Oltenița și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.74/2012 a Judecătoriei Oltenița, dispunând executarea în întregime a fiecăreia dintre acestea pe lângă pedeapsa aplicată prin prezenta, rezultând 3 pedepse concurente de 3 ani, 4 ani și 6 luni, respectiv 5 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a rap. la art. 34 lit. b Cp anterior, contopește pedepsele rezultante susamintite, dând inculpatului spre executare pe cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza finală și b Cp anterior
Obligă inculpatul la plata a 1.000 lei cheltuieli judiciare în fond.
Onorariul avocatului din oficiu din apel va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
V. R. E.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.4
red.V.C.-Jud.Oltenița
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 131/2015.... | Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 285/2015.... → |
|---|
