Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 217/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 217/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 217/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ 217/A
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
JUDECĂTOR: M. D. G.
GREFIER: V. R. E.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, judecarea apelului formulat de condamnatul C. A. Șoni împotriva sentinței penale nr.2568 din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, când, în baza art.391 alin.1 Cod procedură penală, Judecătorul a stabilit pronunțarea la data de 12.02.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2568 din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 459 alin. 5) C.p.p., a fost respinsă - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a sentinței penale nr.371/07.04.2009, pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, în dosarul nr._/3/2008, formulată de revizuentul-condamnat C. A. Șoni [fiul lui V. și C., născut în data de 01.01.1982, deținut la Penitenciarul C.], cu obligarea acestuia la plata a 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul C. A.-Șoni a solicitat aprobarea „rejudecării dosarului nr._/3/2008”, cu motivarea că a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 22 de ani de închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav: acesta a învederat că are probe noi, nu i-au fost audiați mai mulți martori, care dorește să fie audiați, alții au fost deja reaudiați. Nu i-au fost luate în calcul toate probele, mai ales cele care apreciază că au fost în favoarea sa, față de principiul „in dubio pro reo”. Persoana condamnată a solicitat reanalizarea întregului conținut al dosarului.
Față de motivele invocate de către persoana condamnată în cuprinsul actului de sesizare, acesta a fost calificat drept revizuire.
În urma analizei actelor dosarului și dispozițiilor legale incidente, în baza art. 459 alin. 5) C.p.p., Tribunalul a respins - ca inadmisibilă - cererea de revizuire a sentinței penale nr. 371/07.04.2009, pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2008, formulată de revizuentul-condamnat C. A. Șoni, pentru următoarele argumente.
Prin sentința penală nr. 371 din 07.04.2009, pronunțată de Tribunalul București-Secția a II-a Penală (dosar nr._/3/2008), definitivă prin decizia penală nr. 3970/09.11.2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, numitul C. A.-Șoni a fost condamnat definitiv la pedeapsa închisorii de 22 de ani.
Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. 3) lit. b) C.p.p., printre condițiile de admisibilitate ale unei cereri de revizuire sunt și cele prevăzute la articolul 456 alin. 2) C.p.p., și anume, ca actul de sesizare să fie motivat, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestora. Din analiza actului de sesizare, prima instanță a constatat că acesta nu conține menționarea cazului de revizuire avut în vedere. De asemenea, arată Tribunalul, nu se poate reține că actul de sesizare ar fi motivat, acesta nemenționând nici dacă apreciază că, în urma rejudecării cauzei s-ar ajunge la o soluție de achitare sau doar la o reducere a pedepsei, sub aspectul căreia dintre infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat. De asemenea, prima instanță a apreciat că o menționare generică a necesității audierii unor martori noi, nu îndeplinește exigențele condiției de admisibilitate a cererii de revizuire, prev. de art. 456 alin. 2) C.p.p., de a menționa mijloacele de probă în susținerea acesteia, instanța apreciind că în situația în care revizuentul-condamnat arată că dorește să probeze cu martori cazul de revizuire invocat, acesta trebuie să indice persoanele a căror audiere ca martori înțelege să o propună.
Potrivit articolului 456 alin. 4) C.p.p., atunci când cererea de revizuire nu îndeplinește condițiile prev. de art. 456 alin. 2) C.p.p., instanța pune în vedere celui care a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prev. de art. 459 alin. 5) C.p.p., și anume, a respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire.
La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2014, constatând neîntrunirea condițiilor de admisibilitate arătate mai sus, Tribunalul a dispus amânarea judecării cauzei și emiterea unei adrese către revizuent prin care i s-a pus în vedere să își completeze cererea în sensul de a menționa motivele pe care este întemeiată și, în ipoteza în care propune proba cu martori, numele și adresa unde aceștia ar urma să fie citați, sub sancțiunea prev. de art. 459 alin. 5) C.p.p.. În acest sens, către revizuent a fost emisă o adresă (la locul de deținere, Penitenciarul C.), la care nu s-a primit un răspuns până la termenul acordat, 24.10.214.
În aceste condiții, prima instanță a constatat că devin incidente dispozițiile art. 459 alin. 5) C.p.p., referitoare la respingerea ca inadmisibilă a cererii formulate.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel revizuientul C. A.-Șoni, fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezent cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul condamnat – prin apărătorul desemnat de Curte din oficiu – a criticat sentința atacată, pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că se impunea admiterea cererii de revizuire, întrucât există împrejurări noi, ce au fost descoperite ulterior soluționării cauzei și care pot fi dovedite prin noi probe, respectiv proba cu martori. De asemenea, mai solicită reaudierea martorilor ce au fost deja audiați în prezenta cauză și readministrarea probelor care nu au fost avute în vedere la judecarea fondului și al apelului.
Examinând motivele invocate și verificând hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază apelul declarat de condamnat ca fiind nefondat.
Prima instanță a constatat - în mod corect - caracterul inadmisibil al cererii de revizuire cu care a fost sesizată de către condamnatul C. A.-Șoni, în condițiile în care motivele invocate nu au fost întemeiate în drept în cazurile care permit retractarea hotărârii definitive de condamnare, pe această cale.
Fiind vorba despre un apel îndreptat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o cerere de revizuire, Curtea constată că revizuientul nu a respectat dispozițiile art.456 alin.2 și alin.3 Cod de procedură penală, potrivit cărora o astfel de cerere trebuie să conțină cazul de revizuire și mijloacele de probă, la care trebuie atașate copii certificate de pe înscrisurile doveditoare, după cum nici nu s-a conformat dispoziției instanței de fond, care, potrivit art.456, alin.4, Cod de procedură penală, i-a acordat un termen de judecată de o lună de zile, până pe data de 24 octombrie 2014, pentru a face mențiunile cerute de lege, astfel că, în conformitate cu disp. art.459, alin.5, Cod de procedură penală, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Aceasta, întrucât pe calea revizuirii nu se poate ajunge la readministrarea întregului probatoriu ce a dus la condamnarea petentului, legea impunând necesitatea existenței elementelor noi, certe și care trebuie să aibă un rol hotărâtor asupra soluției instanței de judecată și, oricum, la momentul examinat nu există astfel de elemente, deoarece dacă ele ar fi existat ar fi fost prezentate judecătorului.
Față de toate aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale, iar, din oficiu, nu se constată motive de casare a acesteia, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul condamnatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de condamnatul C. A. Șoni împotriva sentinței penale nr.2568 din data de 27.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._, ca nefondat
Obligă apelantul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C. B. M. D. G.
GREFIER,
V. R. E.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.4
red.A.S.-T.B.-S.I.P.
| ← Spălare de bani. Legea 656/2002 art. 23. Decizia nr. 285/2015.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
