Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 466/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 466/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 466/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.466/C
Ședința publică din data de 21 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulat de contestatorul condamnat M. I. împotriva Sentinței penale nr.143/F din data de 13 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat M. I., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Silbermann R., în substituirea domnului avocat P. A., în baza delegației de substituire (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și, în rejudecarea cauzei, admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei rezultante aplicate condamnatului, de la 12 ani închisoare, la 11 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că prezenta contestație este nefondată și se impune a fi respinsă ca atare, întrucât într-o astfel de cale de atac formulată împotriva unei sentințe prin care s-a soluționat o cerere privind aplicarea legii penale mai favorabile, nu se poate proceda la o reindividualizare judiciară a pedepsei aplicate condamnatului. Totodată, consideră că în speță, în mod nelegal a fost redusă pedeapsa aplicată condamnatului la 12 ani închisoare, deși exista starea de recidivă postexecutorie, însă, întrucât P. nu a formulat cale de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu se poate solicita modificarea hotărârii instanței de fond. În consecință, solicită respingerea contestației, ca nefondată.
Contestatorul condamnat M. I., personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.143/F din data de 13 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d rap. la art. 595 C. pr. pen., art. 15-16 din legea organică, Deciziilor nr. 14/ 16.06.2014 și nr. 15/23.06.2014, ambele pronunțate de Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost admisă contestația la executare formulată de condamnatul M. I. [fiul lui M. și L., născut la data de 17.12.1986 în loc. Oltenița], privind sentința penală nr. 123/ 25.02.2014 a Tribunalului I., MEPÎ nr. 186/2014 din 16.04.2014 și sentința penală nr. 139/ 13.10.2011 a Tribunalului Călărași, MEPÎ nr. 445/2011 din 27.02.2012.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c C. pen., a dispozițiilor Deciziilor nr. 14/16.06.2014 și nr. 15/23.06.2014, ambele pronunțate de Î.C.C.J., completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost redusă pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 3 teza I C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. de la 1969 și art. 3201 C. pr. pen. de la 1968, de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.123/25.02.2014 a Tribunalului I. cu privire la pedeapsa complementară.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07.04.2011 la zi.
A fost anulat MEPÎ nr. 186/2014 din 16.04.2014 emis de Tribunalul I. și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform sentinței.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 139 din 13.10.2011 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr. 583 din 24.02.2012 a ÎCCJ, inculpatul M. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin.3 teza I C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. din 1969 și art. 3201 alin. 4 – 7 C.pr.pen. din 1968 la pedeapsa de 15 ani închisoare cu aplic. art. 71 – 64 lit. a și b C.pen. din 1969 și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. din 1969
A fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada de la 07.04.2011 la zi.
În baza sentinței penale menționate, Tribunalul Călărași a emis MEPÎ nr. 1300/2014/18.02.2015, a cărei executare a început la data de 07.04.2011 și va expira la data de 06.04.2026.
Ulterior, prin sentința penală nr. 123/ 25.02.2014, definitivă la 11.04.2014 prin decizia penală nr. 141/ 2014 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, Tribunalul I., în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, a admis contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile de la Penitenciarul Spital București Jilava privind pe condamnatul M. I., aflat în executarea M.E.P.Î cu nr. 445/27.02.2012 a Tribunalului Călărași și în baza art. 6 al. 6 din NCP a redus durata pedepsei complementare aplicate, de la o durată de 7 ani la o durată de 5 ani menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 139/13.10.2011 a Tribunalului Călărași; a mai dispus anularea M.E.P.Î cu nr. 445/27.02.2012 a Tribunalului Călărași și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii și deducerea din pedeapsă a perioadei executată de la 07.04.2011 la zi.
În baza sentinței penale menționate,Tribunalul I. a emis M.E.P.Î. nr. 186/2014 din 16.04.2014.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 „pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul C. pen. din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.”
Referitor la infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. 3 teza I C. pen. de la 1969, Tribunalul a constatat că această infracțiune are corespondent în prev. art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c C. pen.
Observând dispozițiile art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c C. pen.,Tribunalul a constatat că în privința numitului M. I. sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitive a cauzei; astfel, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceeași infracțiune cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani, referitor la această infracțiune pedeapsa trebuie redusă la maximul special, prevăzut de legea nouă, respectiv la 12 ani astfel că, în temeiul art. 598 alin. 1 lit. d rap. la art. 595 C. pr. pen., art. 15-16 din legea organică, Deciziilor nr. 14/ 16.06.2014 și nr. 15/23.06.2014, ambele pronunțate de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Tribunalul a admis contestația la executare formulată de condamnatul M. I., privind sentința penală nr.123/ 25.02.2014 a Tribunalului I., MEPÎ nr. 186/2014 din 16.04.2014 și sentința penală nr. 139/ 13.10.2011 a Tribunalului Călărași, MEPÎ nr. 445/2011 din 27.02.2012.
În baza art. 6 alin. 1 C. pen., art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c C. pen., a dispozițiilor Deciziilor nr. 14/16.06.2014 și nr. 15/23.06.2014, ambele pronunțate de ÎCCJ, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a redus pedeapsa aplicată condamnatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 3 teza I C. pen. de la 1969 cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. de la 1969 și art. 3201 C. pr. pen. de la 1968, de la 15 ani închisoare, la 12 ani închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 123/ 25.02.2014 a Tribunalului I. cu privire la pedeapsa complementară.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul M. I., solicitând personal și prin avocat reducerea pedepsei de la 12 ani, la 11 ani închisoare.
Verificând sentința contestată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată contestația nefondată.
Prin contestația sa, condamnatul solicită o reindividualizare a pedepsei, care, la instanța de fond a fost redusă corespunzător maximului special prevăzut în legea nouă, mai favorabilă.
Această solicitare nu poate fi analizată după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fiind atributul instanței care a judecat fondul cauzei.
Așa fiind, se va respinge, ca nefondată, contestația formulată, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. M. I. împotriva sentinței penale nr.143F/13.07.2015 a Tribunalului I. - Secția Penală.
Obligă pe contestator la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 130 lei onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 septembrie 2015.
PREȘEDINTE,
V. B.
GREFIER,
D. S.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.2
red.N.A. -Trib.I.-S.P.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1068/2015. Curtea de... → |
|---|
