Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 974/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 974/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-07-2015 în dosarul nr. 974/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.974/A

Ședința publică din data de 17 iulie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. C.

JUDECĂTOR: R. M.

GREFIER: I. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A.-M. N..

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de inculpații G. A. M. și C. C. împotriva sentinței penale nr.1207/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistați juridic de apărătorul din oficiu C. V., în baza delegațiilor de la dosar, lipsind intimata – persoană vătămată A. Dumitrița G..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind întrebați de Curte, apelanții-inculpați arată că nu doresc să dea declarații în fața instanței de apel, precizând că își mențin declarațiile date pe parcursul procesului penal.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus ori de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra apelurilor.

Apărătorul din oficiu al apelanților-inculpați solicită admiterea apelurilor declarate, desființarea sentinței penale atacate și, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepselor aplicate atât sub aspectul duratei, cât și al modalității de executare.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondate, a apelurilor, susținând că pedepsele sunt judicios individualizate atât sub aspectul duratei, cât și al modalității de executare, având în vedere că ambii inculpați au săvârșit faptele în stare de recidivă postexecutorie.

Apelantul-inculpat G. A. M., personal, în ultimul cuvânt, solicită să i se ia din pedeapsă 1-2 luni, întrucât are o stare de sănătate precară, suferind de mai multe afecțiuni grave.

Apelantul-inculpat C. C., personal, în ultimul cuvânt, arată că are o situație dificilă, învederând că a suferit două preinfarcturi, soția sa a decedat și are doi minori în întreținere.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 1207/19.06.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 alin. 1 C.pr.pen. respinge ca neîntemeiată solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a îmcadrării juridice a faptei pentru care inculpații G. A. M. și C. C. au fost trimiși în judecată din:

-Infracțiunea prev. de art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. în infracțiunea prev. de art. prev. de art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și cu aplicarea art. 77 lit. a și d C.pen. în cazul inculpatului G. A. M.

Respinge ca neîntemeiate cererile inculpaților privind reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art. 396 alin.(10) C.pr.pen.

În baza art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. condamnă pe inculpatul G. A. M. - arestat în baza M.A.P. nr. 27/UP/03.04.2015 emis de Judecătoria Sectorului 5 București la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului G. A. M., dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 27/UP/3.04.2015 emis de Judecătoria Sectorului 5 București.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 2.04.2014 la zi.

În baza art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. condamnă pe inculpatul C. C. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 399 alin. (1) C.pr.pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului C. C., dispusă prin mandatul de arestare preventivă nr. 21C din data de 10.04.2015 a Tribunalului București.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. raportat la art. 72 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 2.04.2015 la 3.04.2015 și de la 29.04.2015 la zi.

Ia act că prejudiciul cauzat persoanei vătămate A. DUMITRIȚA G., domiciliată în com. Rîșca, ., J. Suceava a fost acoperit prin restituire.

Ia act că persoana vătămată A. DUMITRIȚA G. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 600 de lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat (se vor achita la oficiile poștale în contul RO16TREZ7035032XXX005227, cod fiscal_, deschis la Trezoreria sectorului 3 București). Onorariul apărătorilor din oficiu în cuantum de 300 de lei rămâne în sarcina statului și se avansează din fondurile MJ.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 3327/P/2015 din 28.04.2015 întocmit de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București și înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 28.04.2015 sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul G. A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. și inculpatul C. C. – arestat în lipsă - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen.

În fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că la data de 02.04.2015, cei doi inculpați i-au sustras persoanei vătămate A. Dumitrița-G. un telefon mobil marca HTC Desire 500 într-un tramvai al liniei 32 în stația “Trafic G.”.

Prin încheierea din 02.06.2015 a judecătorului de cameră preliminară, definitivă prin necontestare, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3327/P/2015 din 28.04.2015 și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul G. A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen. și inculpatul C. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit.a C.pen. cu aplic. art.41 alin.1 C.pen.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală (organele de cercetare penală și procuror), în prezenta avocatului din oficiu, G. A.-M. a avut o atitudine inițial, parțial sinceră, recunoscând comiterea faptei. Acesta a declarat că s-a întâlnit în stația “Calea Rahovei”cu inculpatul C. C. care era însoțit de fiul său minor de aproximativ 6-7 ani și i-a propus să meargă împreună la furat pe mijloacele de transport în comun. Au călătorit împreună cu două autobuze ale liniilor 137 și 117, de unde G. A.-M. a încercat să fure, dar fără rezultat. După ce au coborât în stația „Trafic G.” s-au deplasat către stația tramvaiului 32 pentru ca inculpatul C. C. să-și ducă fiul la socrul său. în momentul în care un tramvai al liniei 32 a oprit în stație, a observat-o pe persoana vătămată care a urcat pe la penultima ușa a tramvaiului și cu mâna stângă i-a furat telefonul pe care-1 avea în buzunarul drept al hainei. Întrucât a simțit că este urmărit a înmânat telefonul inculpatului C. C. care l-a luat. Inculpatul G. A.-M. a mai declarat că au fost imobilizați imediat de polițiști îmbrăcați în civil și înainte să fie coborâți din tramvai, “C. a aruncat telefonul pe platforma tramvaiului. Fiind audiat de către judecătorul de drepturi și libertăți cu ocazia propunerii de arestare preventivă, inculpatul G. A.-M. a revenit asupra declarațiilor date anterior și a menționat că el este cel care a sustras telefonul, însă nu este adevărat că i l-a înmânat coinculpatului C. C.. În fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut că i-a remis celuilalt inculpat telefonul mobil, însă acest lucru a avut loc în mod spontan, fără a ca în prealabil să fi existat o înțelegere prealabilă.

Fiind audiat, inculpatul C. C., a negat comiterea faptei, declarând în esență că era însoțit de fiul său minor, iar în jurul orei 16:00 s-a întâlnit cu "C. Grasul” (G. A.-M.) în stația “Calea Rahovei”. Au călătorit împreună cu autobuzele liniilor 139 și 117 și au coborât în stația „Trafic G.”. În stație după ce a oprit un tramvai al liniei 32 l-a observat pe coinculpatul G. A.-M. când a sustras un telefon mobil din buzunarul drept al pardesiului persoanei vătămate care tocmai urcase în tramvai la penultima ușă. Inculpatul a negat faptul că a primit telefonul mobil, menționând că G. A.-M. este cel care a aruncat telefonul pe platforma tramvaiului. Fiind audiat de către judecătorul de drepturi și libertăți cu ocazia propunerii de arestare preventivă, inculpatul (C. C. a menționat că atunci când s-au întâlnit, G. A.-M. i-a propus să meargă la furat, însă el i-a spus că nu poate pentru că trebuie să ducă copilul. În faza de judecată inculpatul nu a recunoscut că s-ar fi înțeles cu inculpatul G. la furat, însă a recunoscut că ulterior comiterii infracțiunii ar fi primit telefonul. Totodată a arătat că inițial a primit telefonul, însă la insistențele lui G. A. M. a primit în cele din urmă telefonul.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile persoanei vătămate A. Dumitrița G., înscrisuri - dovadă de restituire a telefonului, declarațiile martorului V. I. G., declarațiile numiților G. A. M. și C. C., date în calitate de făptuitor / suspect / inculpat, fișe de cazier judiciar inculpați G. A. M. și C. C..

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații G. A. M. și C. C., precum și persoana vătămată, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 138 și 143, respectiv 139 și 144 și 140).

De asemenea, în ședința publică din data de 16.06.2015 au fost audiați martorii V. I. G., N. R., I. R., E. L. și P. L., sub prestare de jurământ religios, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar (filele 141, 142, 145, 146, respectiv 147).

Analizând materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situația de fapt:

La data de 02.04.2015, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție pentru Transportul Public, C. Flagrant în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la ora 17:00 i-au observat în stația ‘Piața Rahova” pe inculpații G. A.-M. și C. C., însoțit de un copil de aproximativ 6-7 ani. Inculpații aveau un comportament suspect, în sensul că priveau cu insistență buzunarele și gențile persoanelor aflate în stație și făcându-și între ei semne specifice (cu această ocazie s-a încheiat procesului-verbal de constatarea infracțiunii flagrante întocmit la data de 02.04.2015)

Procedând la supravegherea inculpaților, agenții de poliție i-au observat când au urcat într-un autobuz al liniei 139 cu care au călătorit până în stația „S.”, de unde au urcat în alt autobuz al linei 117 cu care au călătorit până în stația „Șoseaua Progresul”. Pe tot parcursul călătoriei cu autobuzele (mijloacele de transport în comun) inculpații au fost observați când își făceau semen, indicând potențialele persoane vătămate de la care să fure.

Inculpații s-au deplasa către stația de tramvaiului liniei 32 ‘Trafic G.”, unde au urcat la penultima ușă. Înainte ca tramvaiul să închidă ușile, în timp ce inculpatul C. C. masca privirile călătorilor, inculpații! G. A.-M., cu mâna stângă a sustras din buzunarul drept al pardesiului persoanei vătămate un telefon mobil și imediat i l-a înmânat inculpatului C. Cristiani. În acel moment agenții de poliție i-au somat pe cei doi inculpați s și au procedat la imobilizarea acestora. Inculpatul C. C. a aruncat telefonul și a încercat să fugă spre ultima ușa a tramvaiului, fiind însă prins de martorul V. I. G. și de organele de poliție.

La stabilirea situației de fapt instanța a avut în vedere declarația persoanei vătămate A. Dumitrița G. precum și declarațiile martorilor I. R., E. L. și P. L., precum și parțial declarațiile celor doi inculpați. Instanța nu va avea în vedere declarațiile martorului N. R. și V. I. G.. În ceea ce-l privește pe primul instanța are o . îndoieli cu privire la faptul că acesta ar fi fost efectiv de față la momentul efectiv al comiterii infracțiunii, având în vedere declarațiile celor doi inculpați care au arătat că martorul a venit ulterior prinderii lor precum ezitarea evidentă a martorului I. R. la momentul în care a fost întrebat dacă N. R. a fost de față la momentul prinderii celor doi inculpați. Cu privire la martorul V. I. G. instanța consideră că există suspiciunea ca cele relatate în cursul urmăririi penale să fi fost sugerate de urmărire penală. Instanța constată că în cursul urmăririi penale martorul a declarat (fila 30 dup) că la urcarea în tramvai două persoane se împingeau încercând să sustragă bunuri și că la scurt timp a văzut pe una dintre acele persoane aruncând un telefon mobil, în timp ce în fața instanței a relatat că nu știe dacă cel are aruncase telefonul era și una dintre persoanele care împinseseră anterior pentru a putea sustrage bunuri. La interpelarea instanței martorul a declarat că își menține declarația dată în fața organelor de urmărire penală, și că această inadvertență se datorează timpului mare scurs de la data comiterii faptei în care a uitat cum s-a petrecut fapta. Instanța apreciază însă că trecerea unui interval de 2 luni și jumătate nu poate justifica această schimbare radicală de poziție, fiind practic imposibil ca o persoană să uite un aspect într-atât de important, și anume dacă o persoană care fusese văzută în prealabil încercând să fure este tocmai persoana care a aruncat telefonul sustras.

În ceea ce privește comiterea faptei instanța reține că potrivit declarației martorului I. R., confirmată și de declarațiile martorilor E. L. și P. L., la data de 2.094.2015 aflandu-se in exercitarea atributiilor de serviciu împreună cu mai mulți colegi, i-a vazut pe cei doi inculpati pe care ii cunostea ca avand preocupari infractionale. S-a procedat la supravegherea acestora, cei doi inculpați fiind urmăriți . liniei 139 de la Piata Rahova pana la statia Salaj. De la statia Salaj cei doi inculpati au urcat in autobuzul 117 pana la Liberty Mall. Pe tot parcursul drumului i-a vazut pe inculpati cum isi faceau semne unul altuia pentru identificarea de persoane carora sa li se sustraga bunuri. De aici inculpatii au mers circa 300 metri pana la statia tramvaiului 32 in sensul de mers spre Piata Rahova. Cei doi inculpati au observat-o pe persoana vatamata s-au urcat dupa ea, iar inc. G. i-a sustras telefonul persoanei vatamate din buzunarul drept al pardesiului, inc. C. i-a acoperit cu corpul mana pentru care ceilalti calatori sa nu observe acest lucru. Inc. G. i-a dat imediat inc. C. telefonul. Vazand acest lucru noi am strigat „Politia!” Inc. C. a aruncat telefonul jos, ulterior cei doi inculpati au fost imobilizati.

Din declarația persoanei vătămate A. Dumitrița-G., a urcat la penultima ușă într-un tramvai al liniei 32 din stația “Trafic G.”. în momentul în care a ajuns pe platforma tramvaiului a simțit o mișcare mai bruscă în zona buzunarului drept al pardesiului unde avea telefonul mobil marca HTC Deșire 500. Imediat s-a controlat și a constatat că din buzunar îi lipsește telefonul mobil, concomitent auzind strigându-se “Stai, Poliția!” și a observat momentul în care cei doi inculpați erau imobilizați. Persoana vătămată și-a recunoscut telefonul mobil marca HTC Deșire 500 aflat pe platforma tramvaiului.

Inculpatul G. A.-M. a avut o atitudine parțial sinceră. Acesta a declarat că s-a întâlnit în stația “Calea Rahovei”cu inculpatul C. C. care era însoțit de fiul său minor de aproximativ 6-7 ani și i-a propus să meargă împreună la furat pe mijloacele de transport în comun, fiind însă refuzat. Au călătorit împreună cu două autobuze ale liniilor 137 și 117, de unde G. A.-M. a încercat să fure, dar fără rezultat. După ce au coborât în stația „Trafic G.” s-au deplasat către stația tramvaiului 32 pentru ca inculpatul C. C. să-și ducă fiul la socrul său. În momentul în care un tramvai al liniei 32 a oprit în stație, a observat-o pe persoana vătămată și i-a furat telefonul pe care-1 avea în buzunarul drept al hainei, în timp ce aceasta încă se afla în stație. Întrucât a auzit strigându-se ,,Poliția" i-a remis telefonul inculpatului C. C. care l-a luat. Inculpatul G. A.-M. a mai declarat că au fost imobilizați imediat de polițiști îmbrăcați în civil.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C. C., acesta a arătat în fața instanței de judecată că în ziua respectiva s-a întâlnit cu inc. G. A. M. in zona Pietei Rahova. Acesta i-a propus sa meargă impreuna pentru a sustrage diferite bunuri, insa el l-a refuzat, motivand ca trebuie sa își ducă fiul la socru. Inculpatul arată că s-a urcat cu inculpatul G. in autobuz, iar pe tot parcursul drumului pana la statia Trafic G. acesta a incercat sa sustraga telefoane. In toata aceasta perioada inculpatul a arătat că el nu a vrut sa il ajute in nici un fel, ba mai mult, s-a indepartat de acesta. In statia de tramvai Trafic G. inculpatul G. A. M. i-a sustras persoanei vatamate telefonul mobil. Persoana vatamata a vrut sa urce in tramvai, dar vazand ca i s-a sustras telefonul mobil, a coborat. Pentru a scapa, inculpatul G. s-a urcat in tramvai. Dintr-o data, s-a auzit „S.! Politia!”. Inculpatul G. i-a inmanat telefonul, iar el a refuzat initial sa il primească. La insistentele acestuia, in cele din urma a luat telefonul. Dupa cateva minute inculpatul G. a fost imobilizat de catre organele de politie. Vazand acest lucru, a aruncat si el telefonul pe platforma tramvaiului, fiind imobilizat la scurt timp de catre organele de politie.

Apărările inculpatului C. C., și susținute de inculpatul G. A. M., sunt contrazise însă de ansamblul probator administrat în cauză. Cu privire la susținerile inculpatului, referitor la faptul că el ar fi refuzat oferta inculpatului G. de a comite furturi, instanța reține că deși inculpatul s-a întâlnit cu acesta din urmă în zona Pieței Rahova și trebuia să ajungă pe . nu a putut să ofere o explicație credibilă pentru faptul că a schimbat trei mijloace de transport în comun în acest sens, mergând în direcții total opuse față de zona în care trebuia să ajungă. De altfel din declarațiile I. R., E. L. și P. L. rezultă clar că pe tot parcursul acestor deplasări cu mijloacele de transport în comun cei doi inculpați au acționat în scopul identificării unor posibile victime, făcându-și și semne în acest sens, iar la momentul comiterii faptei inculpatul C. C., masca privirea călătorilor pentru ca inculpatul să poată sustrage bunul. Deși inculpatul C. a arătat că imediat după ce s-a auzit „S.! Politia!”, inculpatul G. i-a inmanat telefonul, iar el a refuzat initial sa il primească, însă la insistentele acestuia, in cele din urma a luat telefonul, apărările sale sunt contrazise de celelalte mijloace de probă existente la dosar. Martorii I. R., E. L. și P. L. au arătat în fața instanței de judecată că imediat după comiterea infracțiunii inculpatul G. i-a pasat inculpatului C. telefonul mobil, ei intervenind ulterior. Instanța apreciază că datorită desfășurării foarte rapidă a evenimentelor ar fi fost practic imposibil ca ulterior momentului în care polițiștii i-au somat pe inculpați, aceștia să fi avut timp să poarte discuții cu privire la transmiterea telefonului, inculpatul C. să refuze inițial iar apoi să cedeze în fața insistențelor inculpatului G..

În drept, fapta inculpatului G. A. M. care la data de 2.04.2015, în jurul orei 17 împreună cu inculpatul C. C. a sustras telefonul mobil marca HTC Desire 500 persoanei vătămate A. Dumitrița G., în timp ce aceasta se afla în tramvaiul liniei 32, oprit în stația ,,Trafic G." întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, instanța reține că elementul material îl reprezintă luarea pe nedrept a unui bun mobil, respectiv telefonul mobil marca HTC Desire 500 din posesia și detenția persoanei vătămate fără consimțământul acesteia(fiind realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare scoaterea bunurilor din posesia persoanei vătămate și trecerea lor în sfera de stăpânire a inculpatului).

În legătură cu urmarea imediată a infracțiunii, aceasta constă în deposedarea posesorului și imposedarea făptuitorului cu bunul sustras și pe cale de consecință producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate, legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă rezultând din materialitatea faptei.. Faptul că prejudiciul a fost recuperat nu are nicio relevanță asupra existenței urmării imediate, aceasta realizandu-se în momentul sustragerii bunului.

În privința laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art.16 alin.3 lit. a) CP, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. În acest sens, se poate susține că fapta a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, și anume însușirea bunului luat pe nedrept.

Totodată, fapta a fost comisă într-un mijloc de transport un comun, respectiv tramvaiul liniei 32. Deși cei doi inculpați au încercat să acrediteze ideea că ar fi comis fapta în stația de tramvai, ‚ declarațiile acestora sunt contrazise de declarațiile martorilor I. R., E. L. și P. L. și de declarațiile persoanei vătămate. Totodată instanța reține că pentru existența acestui element circumstanțial agravant nu are nicio relevanță dacă mijlocul de transport se afla sau nu în staționare, esențial fiind ca la momentul respectiv acesta să fie destinat efectiv transportului în comun.

La încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului G. A. M., instanță a reținut dispozițiile art. 41 C.pen., constatând că infracțiunea dedusă judecății, este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile ce se impun în acest caz:

1. Primul termen al recidivei constă într-o condamnare definitivă la pedeapsă închisorii mai mare de 1 an, și anume 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 1294 din 18.12.2003 a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, ultraj și furt calificat, toate cu intenție, pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, nu a intervenit amnistia postcondamnatorie iar fapta nu a fost dezincriminată.

2. Cel de-al doilea termen al recidivei constă în săvârșirea din nou de către condamnat a unei infracțiuni, respectiv furt calificat, cu intenție, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la unu la 5 ani, după împlinirea termenului de încercare al liberării condiționate, adică după considerarea că executată a pedepsei închisorii.

În drept, fapta inculpatului C. C. care la data de 2.04.2015, în jurul orei 17 împreună cu inculpatul C. C. a sustras telefonul mobil marca HTC Desire 500 persoanei vătămate A. Dumitrița G., în timp ce aceasta se afla în tramvaiul liniei 32, oprit în stația ,,Trafic G." întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. a C. pen. cu aplicarea art. 41 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, instanță reține că elementul material e constituit pe de o parte din mascarea de privirile călătorilor din autobuz a acțiunii inculpatului G. A. M. de sustragere a telefonului mobil, precum și de primirea imediată, pe baza unei înțelegeri anterioară a telefonului sustras. Instanța apreciază că această primire, având în vedere faptul că avut loc în baza unei înțelegeri anterioare, imediat după sustragerea bunului, fiind realizată pentru a asigura însușirea bunului fără a exista riscul descoperirii, constituie un act de coautorat la săvârșirea infracțiunii, și nu de complicitate. În concluzie se constată că inculpatul C. a comis atât acte de coautorat (primirea bunului aproape concomitentă) cât și acte de complicitate (mascarea privirii trecătorilor), acestea din urmă fiind însă absorbite de actele realizate în calitate de coautor.

La încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului C. C., instanța a reținut dispozițiile art. 41 C.pen., constatând că infracțiunea dedusă judecății este săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile ce se impun în acest caz:

1. Primul termen al recidivei constă într-o condamnare definitivă la pedeapsă închisorii mai mare de 1 an, și anume 3 ani cu închisoarea prin sentința penală nr. 17 din 12.01.2010 s Judecătoriei sectorului 5 București, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat,cu intenție, pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, nu a intervenit amnistia postcondamnatorie iar fapta nu a fost dezincriminată.

Instanța a respins ca neîntemeiată solicitarea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii circumstanțelor agravante a comiterii faptei de trei sau mai multe persoane împreună și comiterea infracțiunii de către un major împreună cu un minor, neexistând nicio probă din care să rezulte că copilul minor al inculpatului C. ar fi fost folosit efectiv la comiterea infracțiunii. Pentru reținerea acestor circumstanțe ar fi fost necesar ca cei doi inculpați să se fi folosit de minor în vederea sustragerii telefonului persoanei vătămate. Dintre cei trei polițiști audiați, doi au declarat că nu au văzut ca minorul să fi fost efectiv folosit, în timp ce cel de-al treilea deși a arătat că minorul a fost folosit ca paravan de cei doi inculpați în celelalte mijloace de transport în comun, nu a văzut ca acesta să fi fost folosit și la comiterea furtului în dauna persoanei vătămate. Instanța apreciază de asemenea că, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptei, inculpatul G. văzând-o pe persoana vătămată că are un telefon și urmărind-o în timp ce urca în tramvai și sustrăgându-i telefonul, toate acestea desfășurându-se rapid, copilul inculpatului C. nici nu ar fi avut cum să fie folosit pentru a facilita sustragerea bunului.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv:

a) imprejurarile si modul de comitere a infractiunii, precum si mijloacele folosite;

b) starea de pericol creata pentru valoarea ocrotita;

c) natura si gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinte ale infractiunii;

d) motivul savarsirii infractiunii si scopul urmarit;

e) natura si frecventa infractiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita dupa savarsirea infractiunii si in cursul procesului penal;

g) nivelul de educatie, varsta, starea de sanatate, situatia familiala si sociala.

Cu privire la modalitatea de comitere a infracțiunii, instanța reține că cei doi inculpați au călătorit în ziua respectivă cu mai multe mijloace de transport în comun în scopul sustragerii de bunuri. Până la comiterea efectivă a infracțiunii inculpații au fost văzuți de organele de poliție în timp ce încercau să identifice posibile victime. Instanța va avea în vedere și faptul că infracțiunea a fost comisă pe baza unui plan bine pus la punct, inculpatul G., mascat de inculpatul C. fiind cel care sustrăgea bunul, pe care i-l preda imediat lui C. C..

Referitor la circumstanțele personale ale inculpaților se reține că ambii au antecedente penale fiind anterior condamnați pentru infracțiuni contra patrimoniului, au un nivel de școlarizare redus (2 sau 3 clase), nu au nicio ocupație și nu au nici un loc de muncă.

Inculpatul G. a fost condamnat în trecut pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și ultraj, fiind liberat condiționat ultima oară în 2008, dintr-o pedeapsă de 8 ani.

Din fișa de cazier a inculpatului C. se constată că acesta a fost anterior condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat în anul 2011, dintr-o pedeapsă aplicată pentru o infracțiune de furt calificat. De altfel se observă, în cazul acestui inculpat, că acesta se ocupă cu comiterea de infracțiuni prin acest mod de operare. Condamnarea anterioară suferită de inculpat, aplicată în 2010 de Judecătoria sectorului 5 București a fost consecința faptului că la data de 05.10.2009, în jurul orelor 19.30, inculpatul, în timp ce se afla pe refugiul stației RATB ". Calea Rahovei, sector 5, profitând de aglomerație, a sustras din poșeta părții vătămate D. T., în vârstă de 13 ani, un telefon mobil marca Sony Ericsson în valoare de 500 lei, fiind ajutat de inculpata V. P., concubina sa, care i-a distras atenția părții vătămate și i-a asigurat paza inculpatului, mascându-l de privirile călătorilor.

Sub aspectul tratamentului sancționator al recidivei postexecutorii, acesta se aplică potrivit legii noi - Noul Cod penal, având în vedere că infracțiunea ce constituie al doilea termen a fost comisă sub legea nouă și sub imperiul acesteia din urmă s-a desăvârșit configurația recidivei. Prin urmare, nu operează mecanismul de determinare a legii penale mai favorabile, în acest sens fiind și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Totodată, se are în vedere și Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit că legea penală mai favorabilă se aplică în mod global, iar nu pe instituții autonome.

Instanța urmează a respinge solicitarea celor doi inculpați de reducere a limitelor de pedeapsă conform art. 396 alin.(10) C.pr.pen. În ceea ce-l privește pe inculpatul G. A. M. instanța constată că acesta a negat faptul că ar fi comis infracțiunea în mijlocul de transport în comun, aspect ce ar fi trebuit să conducă doar la reținerea infracțiunii în formă simplă, precum și participația celuilalt inculpat. Nu poate fi acordat beneficiul prevăzut de art. 396 alin.(10) unui inculpat care deși recunoaște că a comis fapta, nu este sincer cu privire la contribuția unui alt inculpat în scopul sustragerii acestuia de la răspunderea penală. Referitor la inculpatul C. C. acesta nu a recunoscut că ar fi comis infracțiunea de furt calificat împreună cu G. A. M., faptele recunoscute de acesta în declarația dată în fața instanței întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului.

Prin aplicarea efectului sancționator al recidivei postexecutorii reglementat de art. 43 alin. 5 C.pen. limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, se majorează cu jumătate.

În concluzie, ținând cont de aspectele descrise anterior, instanță constată că aplicarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat se încadrează în limitele de 1 an și 6 luni-7 ani și 6 luni închisoare, apreciind că aceasta este corespunzătoare gravității dedusă judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a luat act că prejudiciul cauzat persoanei vătămate A. DUMITRIȚA G., a fost acoperit prin restituire, iar aceasta nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva sentinței penale au formulat apeluri inculpații G. A. M. și C. C., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.

Examinând sentința penală apelată raportat la motivele de apel invocate, Curtea constată că apelurile declarate de inculpați nu sunt fondate.

În motivarea apelurilor declarate, inculpații nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci solicită reindividualizarea pedepselor aplicate.

Relativ la individualizarea pedepselor, se constată că prima instanță a aplicat inculpaților pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, reținând cu privire la ambii inculpați recidiva postexecutorie.

Se observă că inculpatul G. a fost condamnat în trecut pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, tâlhărie și ultraj, fiind liberat condiționat ultima oară la data de 11.03.2008, cu un rest neexecutat de 780 de zile dintr-o pedeapsă de 8 ani închisoare; cum pedeapsa urma să fie executată la data de 30.04.2012, rezultă cu evidență că termenul de reabilitare nu s-a împlinit la data săvârșirii infracțiunii deduse prezentei judecăți, inculpatul săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie.

Din fișa de cazier a inculpatului C. se constată că acesta a fost anterior condamnat pentru infracțiuni de furt calificat, fiind liberat condiționat la data de 13.09.2011, cu un rest neexecutat de 387 de zile, dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune de furt calificat, iar condamnarea anterioară suferită de inculpat a fost aplicată în 2010 de Judecătoria sectorului 5 București pentru aceea că la data de 05.10.2009, în jurul orelor 19.30, inculpatul, în timp ce se afla pe refugiul stației RATB ". Calea Rahovei, sector 5, profitând de aglomerație, a sustras din poșeta părții vătămate D. T., în vârstă de 13 ani, un telefon mobil marca Sony Ericsson în valoare de 500 lei, fiind ajutat de inculpata V. P., concubina sa, care i-a distras atenția părții vătămate și i-a asigurat paza inculpatului, mascându-l de privirile călătorilor.

Rezultă că pedepsele aplicate anterior inculpaților nu și-au atins scopul, aceștia continuând să săvârșească infracțiuni contra patrimoniului, inculpatul C. prin aceeași metodă de operare.

Potrivit art. 43 al. 5 C.p., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prev. de art. 228 al.1, 229 al. 1 lit. a C.p. este închisoarea de la 1 la 5 ani, rezultă că limitele de pedeapsă ce puteau fi avute în vedere de prima instanță erau de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare.

Se observă că prima instanță a aplicat pedepse foarte apropiate de minimul special prevăzut de lege, astfel că nu există nici un temei pentru reducerea acestora sub cuantumul stabilit de prima instanță, având în vedere faptul că nici circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv antecedentele penale și atitudinea procesuală, nici gravitatea faptei în concret, natura infracțiunii – furt calificat săvârșit în stare de recidivă - nu ar justifica aplicarea unei pedepse sub cuantumul stabilit de prima instanță, ci dimpotrivă puteau justifica aplicarea unor pedepse îndreptate spre mediu sau chiar spre maximul special.

În plus, chiar dacă, în mod temeinic, prima instanță nu a reținut în sarcina inculpaților agravanta prev. de art. 77 lit. d C.p., aceea a săvârșirii faptei împreună cu un minor, acesta nefiind implicat în mod concret în infracțiunea de furt calificat, Curtea observă că gravitatea faptei este sporită și de împrejurarea că inculpații au săvârșit infracțiunea în prezența acestuia, fără a avea în vedere faptul că prin acțiunile lor pot influența negativ un copil.

Relativ la modalitatea de executare a pedepselor, în condițiile în care inculpații sunt recidiviști nu este legal posibilă aplicarea unei modalități de individualizare a pedepsei fără executare în regim de detenție, nefiind întrunite cerințele art. 91 C.p. relative la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și cu atât mai puțin cele relative la amânarea aplicării pedepsei.

Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. A. M. și C. C. împotriva sentinței penale nr.1207/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art.424 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal va deduce din durata pedepsei aplicată fiecăruia dintre inculpații apelanți perioada reținerii și a arestării preventive și anume, de la 02 aprilie 2015 la zi pentru inculpatul G. A. M., respectiv de la 02 aprilie 2015 la 03 aprilie 2015 și de la 29 aprilie 2015 la zi pentru inculpatul C. C..

În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga apelanții la cheltuieli judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații G. A. M. și C. C. împotriva sentinței penale nr.1207/19.06.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București - Secția Penală în dosarul nr._ .

În temeiul art.424 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art.72 alin.1 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicată fiecăruia dintre inculpații apelanți perioada reținerii și a arestării preventive și anume, de la 02 aprilie 2015 la zi pentru inculpatul G. A. M., respectiv de la 02 aprilie 2015 la 03 aprilie 2015 și de la 29 aprilie 2015 la zi pentru inculpatul C. C..

În temeiul art.275 alin.2 și 4 Cod de procedură penală, obligă pe inculpații apelanți la plata sumei de câte 300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu, în cuantum de câte 360 lei pentru fiecare inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.07.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

C. C. R. M.

GREFIER

I. P.

Red. RM

2 ex/07.09.2015

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1075/2015. Curtea de...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 992/2015. Curtea de... →

Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 974/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 974/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI