Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 953/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 953/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 953/A
Ședința publică din data de 24.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: C. C. L.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul S. R. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-condamnat S. R. M. asistat de apărător ales avocat M. C. cu împuternicire avocațială la fila nr. 47 din dosar și de apărător desemnat din oficiu avocat D. Florența cu delegație la fila nr. 11 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost transmisă, prin fax, sentința penală nr. 2653/26.10.2001 pronunțată de Judecătoria Focșani.
Apărătorul ales al apelantului-condamnat S. R. M. invocă dispozițiile art. 67 pct. 2 Cod procedură penală privind recuzarea deoarece contestația formulată de petent este îndreptată împotriva unei sentințe penale în care doamna judecător C. a prezidat completul de judecată.
Curtea îi aduce la cunoștință dispozițiile Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești care prevede că, în situația art. 598 lit. c Cod procedură penală, completul care soluționează cauza este cel care a pronunțat și decizia contestată.
Apărătorul ales al apelantului-condamnat S. R. M. precizează că, în această situație, lasă la aprecierea instanței și că cererea nu este formulată în scris.
Curtea îi solicită să precizeze temeiul legal pe care se întemeiază cererea de recuzare și învederează că dosarul a fost repartizat aleatoriu.
Apărătorul ales al apelantului-condamnat S. R. M. arată că renunță la cererea de recuzare.
Apelantul-condamnat S. R. M. menționează că nu susține cererea de recuzare.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-condamnat S. R. M. solicită admiterea contestației, apreciind că este admisibilă.
Arată că prin sentința penală nr. 2653/26.10.2001 pronunțată de Judecătoria Focșani, definitivă prin decizia penală nr. 366/2002 pronunțată de Tribunalul V. petentul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani însă inculpatul nu a început executarea acestui mandat.
La începutul anului 2006 a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat definitiv prin decizia penală nr. 694/28.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București, fiind condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 680 de zile.
Perioada încarcerării petentului este 27 iunie 2006 – 25 august 2009 pentru pedeapsa de 5 ani pronunțată de Judecătoria Focșani, perioadă care s-a suprapus cu arestul preventiv pentru pedeapsa de 3 ani pronunțată de Curtea de Apel.
Executarea mandatului 1788/28.05.2014 a început la 02.06.2014.
Arată că petentul apreciază că, în mod nelegal, i s-au adăugat cele 680 de zile deoarece prin sentința nr. 1494/19.08.2009 Judecătoria sectorului 4 București a dispus liberarea condiționată în mandatul de executare emis de Judecătoria Focșani. Astfel, de la acea dată a început să curgă termenul.
Solicită admiterea contestației și înlăturarea din sentința penală a celor 680 de zile.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este, de fapt, efectul tratamentului sancționator al recidivei postcondamnatorii aplicat de instanța de fond și de Curtea de Apel.
Consideră că aplicarea prevederilor art. 104 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 Cod penal cu privire la restul de pedeapsă de 680 de zile rămas din pedeapsa aplicată prin sentința nr. 2653/26.10.2001 pronunțată de Judecătoria Focșani este realizată conform prevederilor legale.
Apreciază contestația la executare nefondată.
Apelantul-condamnat S. R. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a II a penală la data de 27.04.2011 și întemeiată în drept pe prevederile art.598 alin.1 lit.c teza I C.pr.pen., condamnatul S. R. M. a solicitata clarificarea situației sale juridice, astfel cum ea rezultă din decizia penală nr.694/28.05.2014 a Curții de Apel București-Secția a II-a penală (dosar nr._/3/2012)
S-a arătat, în motivarea contestației, că prin menționata decizie penală a fost admis apelul său împotriva sentinței penale nr.951/19.12.2013 a Tribunalului București, fiind condamnat definitiv la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.367 alin.1 C.pen.
În baza art.104 alin.2 raportat la art.43 alin.1 C.pen a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.2653/26.10.2001 a Judecătoriei Focșani, definitivă prin decizia penală nr.366/2002 a Tribunalului V. și s-a cumulat restul rămas neexecutat de 680 zile cu pedeapsa de 3 ani închisoare, petentul condamnat având de executat în final 3 ani și 680 zile închisoare.
Or – a arătat aceasta . situația sa juridică se impune a fi clarificată, în raport de perioadele executate, mandatele emise și dispozițiile incidente în cauză (art.104 alin.2, art.41 alin.1 și art.43 alin.1 C.pen).
S-au depus la dosarul cauzei, datorită stăruințelor Curții, copiile hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva petentului, atât în fond cât și în căile de atac.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul contestației la executare formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art.598 alin.1 lit.c, teza I pe care petentul condamnat și-a întemeiat cererea, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face „ când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută …”
Or, din acest punct de vedere, Curtea va reține două aspecte esențiale:
1)în cauză nu este vorba despre nicio „nelămurire”, decizia Curții de Apel București fiind clară, neechivocă și nesusceptibilă de vreun alt înțeles decât acela că pedeapsa finală stabilită definitiv în sarcina condamnatului este de 3 ani și 680 zile închisoare.
2)în realitate, pe calea contestației la executare de față, petentul condamnat nu tinde la „clarificarea” vreunei nelămuriri, ci este nemulțumit de aplicarea prevederilor legale și dorește modificarea unei hotărâri judecătorești definitive, intrate în puterea lucrului judecat.
Cum o astfel de solicitare, nu poate fi în mod legal primită, contestația la executare va fi respinsă ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.272 și urm C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondată contestația la executare formulată de persoana condamnată S. R. M. împotriva deciziei penale nr.694/28.05.2014 a Curții de Apel București- Secția a-II-a penală.
Obligă contestatorul – persoană condamnată la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. C. C. C. L.
GREFIER,
E. L. N.
Red.jud.C.V.
Dact.EA-14.07.2015/5 ex
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 891/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 108/2015. Curtea de... → |
|---|
