Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 346/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-07-2015 în dosarul nr. 346/2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.346/C
Ședința publică din data de 14 iulie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul N. A. A AL S. împotriva Sentinței penale nr.849 din data de 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 09 iulie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind un termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 14 iulie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.849/26.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul N. A. A AL S. fiul lui A. și H., CNP_
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06.04.2015 sub nr._ pe rolul Tribunalului București Secția I Penală petentul N. A. A AL S. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.416/F/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2010.
În motivarea cererii petentul a arătat că a fost expulzat din România împreună cu familia în data de 23.05.2003 prin punctul de frontieră Otopeni cu destinația A., Iordania și că i-a fost aplicată interdicția intrării pe teritoriul României timp de 10 ani, până la data de 23.05.2013. De asemenea, petentul a mai arătat că în data de 21.01.2015 a venit în România împreună cu soția și cei trei copii minori însă a fost arestat și trimis la Arestul central din București în vederea executării pedepsei închisorii de 7 ani și 6 luni aplicate prin sentința penală nr.416/F/20.06.2012 a Secției a II-a Penale a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2010. Pe
parcursul zilei de 21.01.2015 a fost plimbat între Arestul central și Penitenciarul Rahova care a refuzat să-l primească datorită inadvertențelor între datele de identitate ale persoanei pe numele căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei și datele de identitate ale sale, astfel cum reies din pașaport și certificatul de naștere emise de autoritățile iordaniene.
În concluzie, solicită admiterea contestației la executare și punerea sa în libertate întrucât hotărârea de condamnare este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în dispozitivul ei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.598 alin.1 lit.b Cod pr.pen.
La dosar s-a depus copia sentinței penale nr.416/F din 20.06.2015 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, copia rechizitoriului acte de stare civilă ale contestatorului, în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Prin rechizitoriul nr.165/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție DIICOT s-a dispus trimiterea în judecată alături de alți 11 inculpați și a numitului Al S. A.M. A.N., arestat preventiv în lipsă, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.36 din Legea 345/2002, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.323 alin.1 Cod penal cu aplic. art.13 Cod penal, art.293 alin.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.291 Cod penal cu aplic. art.41 al.-2 Cod penal, art.26 raportat la art.288 alin.1 Cod penal art.48 din Legea 26/1990 rep., art.12 lit.b din Legea 87/1994 modif. și art.292 Cod penal, totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal.
Conform mențiunilor de la fila 4 din rechizitoriu numele inculpatului Al S. A.M. A.N. este în transcriere arabă N. ABDEL MJID`A AL S. și față de acesta la data de 16.10.2004 s-a dispus arestarea preventivă în lipsă pe o durată de 30 de zile de la încarcerarea efectivă, soluție definitivă prin încheierea nr.598 din 21.10.2004 a Curții de Apel București Secția I Penală.
S-a reținut de asemenea că inculpatul a părăsit teritoriul României la data de 24.05.2003 prin PTF Otopeni, fără a mai reveni în țară (până la momentul emiterii rechizitoriului) iar prin ordinul S365854 din 25.10.2004 al IGPR – Direcția de Investigații Criminale inculpatul a fost dat în urmărire generală. La data de 03.02.2005, în lucrarea_/ICA/2005 a Biroului Național Interpol (mesaj U.I. 1720/2005), inculpatul a fost dat în urmărire internațională.
Prin sentința penală nr.416/F/20.06.2012 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la 27.12.2012 inculpatul Al S. A.M. A.N. a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a lit.b și c Cod penal, timp de 3 ani din momentul executării sau considerării ca executată a pedepsei principale rezultante. Totodată, în baza art.35 Cod penal s-a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare măsura de siguranță a expulzării de pe teritoriul României după executarea pedepsei principale.
Din considerentele acestei hotărâri ( filele 54-57) Tribunalul a reținut că, relativ la inculpatul N. Abdel Mjid A. Al S. ( Al S. A.M.A. N.), potrivit actelor dosarului de urmărire penală, adresa la care se cunoștea că inculpatul, cetățean iordanian, de origine palestiniană, a locuit pe teritoriul României, fiind și căsătorit legal cu o româncă, este în ., la familia C. N..
Mai mult, s-a observat că la termenul de judecată de astăzi contestatorul a fost întrebat dacă este căsătorit, instanța procedând la identificarea soției acestuia
care a arătat că se numește AL S. M. C. și are trei copii minori, cu domiciliul în I., sat Petrăchioaia, ..438 și care a învederat că la momentul expulzării soțului copilul acestora era foarte mic, sens în care a fost obligată să îl urmeze.
De reținut că această persoana figurează în dosarul de urmărire penală și în cel de fond ca fiind soția inculpatului Al S. A.M.A. N., la domiciliul căreia s-a încercat de altfel și realizarea procedurii de citare.
Pentru realizarea procedurii de citare cu acest inculpat, după epuizarea tuturor celorlalte demersuri legale prevăzute de lege, instanța de judecată a fondului cauzei, pentru termenul din 01.06.2012 a procedat, cu sprijinul domnului Ahmed A. Othman O., traducător de limbă arabă, și la citarea telefonică la numărul de telefon comunicat de Interpol Amman, rezultatul fiind consemnat în procesele-verbale întocmite de grefierul de ședință, aflate la fila 235. Astfel, cele două încercări de contactare a inculpatului în data de 14.05.2012 la orele 10:40 și 11:20 au eșuat, telefonul fiind închis. S-a reușit contactarea inculpatului în data de 15.05.2012 când, prin intermediul traducătorului autorizat i s-a comunicat termenul de judecată fixat, sala de ședință unde se va face apelul în cauză, numărul completului învestit cu soluționarea cauzei, faptul că neprezentarea sa nu împiedică soluționarea cauzei și că are posibilitatea de a-și alege un domiciliu în România unde să i se facă toate comunicările. Persoana contactată a confirmat că este născut în data de 20.03.1972, că este fiul lui Abdel Magid, bunicul său se numește Abdel Karim și are C.N.P._. Din discuia purtată cu inculpatul a rezultat că acesta înțelege limba română, a mai primit o citație în urmă cu aproximativ 3 luni, nu are posibilitatea să își aleagă un domiciliu în România, având o interdicție de 10 ani, și că locuiește la adresa comunicată de Biroul Național Interpol.
Cu privire la această conversație s-a observat că întrebat fiind în prezenta contestație contestatorul recunoaște că a fost contactat în cursul judecării cauzei pe fond dar a comunicat că nu este persoana citată.
Această poziție este însă contrazisă prin cererea formulată în dosarul nr._ a Tribunalului București Secția I Penală având ca obiect contestație la executare motivat de faptul că petentul nu a avut cunoștință de existența dosarului de fond fiind judecat în lipsă așa încât sentința penală de condamnare nu este definitivă, în considerentele sentinței penale nr.360 din 03.03.2015 instanța reținând că în cererea sa petentul a arătat că a discutat telefonic cu un domn în limba arabă, care i-a adus la cunoștință despre existența acestui dosar iar el a comunicat faptul că are interdicție de a se întoarce în România pe o perioadă de 10 ani.
Mai mult, aceeași situație legată de citarea telefonică și luarea la cunoștință de o procedură judiciară ce se derula rezultă și din considerentele deciziei penale nr.447/A/23.03.2015 a Curții de Apel București Secția I Penală având ca obiect apelul declarat împotriva sentinței penale nr.416/F din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, judecătorii motivând respingerea cererii de repunere în termenul de apel pornind de la însăși confirmarea citării telefonice expusă în cuprinsul cererii de apel așa încât se concluzionează că este neîndoielnică împrejurarea că el a cunoscut în mod direct desfășurarea procesului penal finalizat cu pronunțarea sentinței de condamnare.
S-a observat din această perspectivă că din momentul reîntoarcerii pe teritoriul României și încarcerarea contestatorului acesta a formulat pe rolul instanțelor judecătorești mai multe tipuri de cereri, apel, contestații la executare invocând pe de o parte faptul că nu a avut cunoștință de proceduri iar pe de altă
parte, cum este cazul prezentei contestații că nu este una și aceeași persoană cu inculpatul Al S. A.M. A.N..
În dovedirea împrejurării potrivit căreia contestatorul nu este una și aceeași persoană cu condamnatul acesta a depus la dosar o copie de pe pașaport, reținând că data emiterii este 26.12.2011 din care rezultă că numele este N. A. A. ALSWITI, născut la 20.03.1972 în Amman, fiul lui H..
De asemenea, a depus o copie a certificatului de naștere eliberat la 01.12.2014 din care rezultă numele – N., data nașterii 20.03.1972, locul nașterii Amman, naționalitate iordanian, numele părinților: tatăl – A. – numele tatălui acestuia A., numele mamei – H. -, numele tatălui acesteia – A., numele de familie Alswaiti.
Pe parcursul cercetării judecătorești s-a încercat efectuarea unui examen comparativ al amprentelor contestatorului cu cele ale persoanei condamnate în legătură cu care instanța avea informații că a fost arestată provizoriu în vederea extrădării în data de 25.01.2010 însă demersul nu a putut fi fructificat întrucât în baza de date AFIS nu există amprente înregistrări dactiloscopice al acestuia din urmă așa încât nu s-a putut realiza compararea amprentelor ridicate.
La dosarul cauzei s-au depus și copii ale înscrisurilor aflate în dosarul individual de penitenciar (filele 50 – 69) relevant în cauză fiind diferența dintre datele de stare civilă din pașaportul contestatorului care pe prima pagină (fila 58 dosar) este trecut cu numele N. A. A. ALSWITI iar pe viza de intrare în România a aceluiași pașaport – fila 59, numele este AL S. N. A. A.
Procesul-verbal de efectuare de verificări în baza de date persoane urmărite (fila 61) confirmă verificarea persoanei prin interogarea bazei privind evidența persoanelor urmărite, constatându-se că există un MEPÎ nr.738/2012 emis pe numele acestuia.
Mai mult, la fila 63 din dosar se află procesul-verbal de anunțare a familiei reținând că despre măsura reținerii contestatorului a fost anunțată soția sa C. M..
S-a observat așadar că și la momentul intrării pe teritoriul României contestatorul a prezentat acte de stare civilă ce redau nume diferite însă elementele de fapt la care Tribunalul a făcut referire anterior confirmă faptul că în realitate este vorba de una și aceeași persoană. De altfel încă de la momentul trimiterii în judecată procurorul de caz face o mențiune cu privire la traducerea în limba arabă a numelui inculpatului Al S. A.M. A.N. care nici aceasta nu este identică cu numele din actele de identitate ale contestatorului emise în anul 2011 și pe baza cărora a intrat în România însă ele sunt asemănătoare, cele două persoane prezintă aceeași dată a nașterii iar diferențele legate de numele părinților și de locul nașterii pot fi rezultatul unor contrafaceri tocmai pentru ai permite acestei persoane (contestatorului) care știa de existența unor proceduri judiciare să reintre pe teritoriul României.
Tribunalul a considerat că două puncte importante fac legătură între cele două persoane primul fiind soția contestatorului care are aceleași date de identificare cu cea a inculpatului condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare, iar cel de-al doilea element îl reprezintă faptul că acest contestator avea cunoștință de existența unui dosar penal, dosar în care a fost citat telefonic.
Or, în această situație nu poate fi vorba de o coincidență, fiind evident că este vorba de una și aceeași persoană care de la momentul reintrării pe teritoriul României și a reținerii sale pentru executarea mandatului emis pe numele său a făcut mai multe demersuri pentru a-și clarifica situația juridică, însă numai în prezenta contestație neagă faptul că ar fi una și aceeași persoană cu inculpatul și arată că
deși a fost citat telefonic a comunicat că nu este una și aceeași persoană cu inculpatul, lucru contrazis și de considerentele sentinței penale de condamnare care redau conținutul acelei convorbiri dar și de susținerile contestatorului din cererea de apel aflată pe rolul Curții de Apel București sau a contestațiilor la executare aflate pe rolul Tribunalului București (fiind atașate din sistemul ECRIS spre exemplificare).
Potrivit dispozițiilor art.598 lit.b Cod pr.pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
În raport de aceste dispoziții legale și de elementele analizate mai sus instanța de fond a constatat că nu ne aflăm în această ipoteză de lucru, în ciuda inadvertențelor legate de anumite componente ale numelui inculpatului sau a redării numelui acestuia prin traducerea din limba de origine, acesta fiind unu și același cu contestatorul.
În consecință, Tribunalul a respins contestația la executare formulată de contestatorul N. A. A AL S. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat la data de 05.06.2015 în termenul legal contestație condamnatul N. A. A AL S..
Analizând actele și lucrările dosarului asupra contestației condamnatului N. A. A AL S., Curtea constată netemeinicia contestației declarate în cauză având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art.598 alin.1 cod proc.pen. Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: (…) b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare.
Prin prezenta contestație la executare condamnatul N. A. A AL S. invocă că nu există identitate între persoana care a fost condamnată prin sentința penală nr.416/F/20.06.2012 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la 27.12.2012, respectiv inculpatul Al S. A.M. A.N. și persoana încarcerată, respectiv N. A. A AL S., respectiv că în mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele său sunt menționate greșit numele și prenumele său, numele părinților săi, locul nașterii, naționalitatea precum și codul numeric personal.
Curtea apreciază ca nefondată contestația la executare promovată în cauză pentru aceleași argumente avute în vedere de prima instanță în fundamentarea soluției contestate.
Astfel, contestatorul N. A. A AL S. este una și aceeași persoană cu inculpatul Al S. A.M. A.N. față de care s-a pronunțat soluția de condamnare la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr.416/F/20.06.2012 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin neapelare la 27.12.2012.
În acest sens, Curtea va avea în vedere mijloacele de probă depuse la dosarul primei instanțe și analizate prin sentința penală contestată.
În primul rând, Curtea constată că pe toată durata de desfășurare a procesului penal în care a fost pronunțată soluția de condamnare față de inculpatul Al S. A.M. A.N. acesta a fost citat la adresa din ., la familia C. N., aceeași adresă la care a domiciliat și soția contestatorului N. A. A AL S. anterior momentului în care cei doi au părăsit teritoriul țării. Or, este greu de acceptat că inculpatul Al S. A.M. A.N. a putut da același domiciliu cu cel al contestatorului N. A. A AL S., fără ca
între cei doi să existe vreo legătură, la acest moment neexistând vreo explicație cu privire la împrejurarea în care inculpatul Al S. A.M. A.N. a cunoscut și indicat acest domiciliu.
În al doilea rând, atât inculpatul Al S. A.M. A.N. cât și contestatorul N. A. A AL S. au aceeași dată de naștere 20.03.1972. În aceste împrejurări faptul că potrivit sentinței penale de condamnare, inculpatul Al S. A.M. A.N. are drept părinți pe Abdel și Hwrieh, iar contestatorul N. A. A AL S. are drept părinți pe Abdel Magid și Hurieh sunt simple erori materiale, cel mai probabil provocate cu intenție de către condamnatul N. A. A AL S. care prin aceste mențiuni a încercat să îngreuneze identificarea sa. De altfel se observă că numele contestatorului diferă în actele oficiale depuse la dosarul cauzei, după cum a reliefat și prima instanță. În acest sens, la dosarul primei instanțe s-au depus și copii ale înscrisurilor aflate în dosarul individual de penitenciar (filele 50 – 69) relevant în cauză fiind diferența dintre datele de stare civilă din pașaportul contestatorului care pe prima pagină (fila 58 dosar) este trecut cu numele N. A. A. ALSWITI, iar pe viza de intrare în România a aceluiași pașaport – fila 59, numele este AL S. N. A. A. De remarcat că potrivit mențiunilor de la fila 4 din rechizitoriu numele inculpatului Al S. A.M. A.N. este în transcriere arabă N. ABDEL MJID`A AL S., existând o potrivire aproape totală cu numele contestatorului N. A. A AL S..
Față de aceste diferențe în datele de identificare ale contestatorului concluzia primei instanțe că diferențele legate de numele părinților și de locul nașterii pot fi rezultatul unor contrafaceri tocmai pentru ai permite acestei persoane (contestatorului) care știa de existența unor proceduri judiciare să reintre pe teritoriul României este considerată pe deplin justificată de prezenta instanță.
În al treilea rând, contestatorul N. A. A AL S. a fost încunoștințat personal de existența unui proces penal pornit împotriva sa. În acest sens, prezenta Curte reține că pentru realizarea procedurii de citare cu acest inculpat, după epuizarea tuturor celorlalte demersuri legale prevăzute de lege, instanța de judecată a fondului cauzei, pentru termenul din 01.06.2012 a procedat, cu sprijinul domnului Ahmed A. Othman O., traducător de limbă arabă, și la citarea telefonică la numărul de telefon comunicat de Interpol Amman, rezultatul fiind consemnat în procesele-verbale întocmite de grefierul de ședință, aflate la fila 235. Astfel, cele două încercări de contactare a inculpatului în data de 14.05.2012 la orele 10:40 și 11:20 au eșuat, telefonul fiind închis. S-a reușit contactarea inculpatului în data de 15.05.2012 când, prin intermediul traducătorului autorizat i s-a comunicat termenul de judecată fixat, sala de ședință unde se va face apelul în cauză, numărul completului învestit cu soluționarea cauzei, faptul că neprezentarea sa nu împiedică soluționarea cauzei și că are posibilitatea de a-și alege un domiciliu în România unde să i se facă toate comunicările. Persoana contactată a confirmat că este născut în data de 20.03.1972, că este fiul lui Abdel Magid, bunicul său se numește Abdel Karim și are C.N.P._. Din discuia purtată cu inculpatul a rezultat că acesta înțelege limba română, a mai primit o citație în urmă cu aproximativ 3 luni, nu are posibilitatea să își aleagă un domiciliu în România, având o interdicție de 10 ani, și că locuiește la adresa comunicată de Biroul Național Interpol.
Or, deși fusese încunoștințat de obiectul procedurilor judiciare pornite împotriva sa, contestatorul N. A. A AL S. nu a contestat la acel moment că nu este una și aceeași persoană cu inculpatul Al S. A.M. A.N., deși avea această posibilitatea și deși fusese încunoștințat într-o limbă pe care o înțelege despre procedurile judiciare pornite împotriva sa.
Toate aceste elemente sus-menționate formează opinia prezentei instanțe că în cauză contestatorul N. A. A AL S. este una și aceeași persoană cu inculpatul Al S. A.M. A.N., în mod corect fiind pusă în executare sentința penală nr.416/F din 20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală privind executarea pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare.
Față de cele sus-expuse, contestația petentului condamnat va fi respinsă ca nefondată.
În baza art.274 alin.1 Cod proc.pen. petentul condamnat va fi obligat la plata sumei de 150 de lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a petentului se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b cod proc.pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N. A. A AL S., împotriva sentinței penale nr.849/26.05.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I, penală.
În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 de lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14.07.2015
PREȘEDINTE,
O. R. N. GREFIER,
D. S.
Red.R.N.O.
Th.red. R.N.O./21.07.2015/2 ex.
T.București – Târțău L.-S.
| ← Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 1000/2015. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 126/2015. Curtea de... → |
|---|
