Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 300/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2014 în dosarul nr. 300/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 300/C
Ședința publică din data de 30 mai 2014
PREȘEDINTE: C.-C. C.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea contestației formulate de contestatorul-condamnat S. M. împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 4.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-condamnat S. M. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 8.05.2014 și atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat S. M., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 4.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală în dosarul nr._ . În acest sens, solicită aplicarea legii penale mai favorabile, apreciind că nu s-a respectat principiul proporționalității, în condițiile în care, conform vechii reglementării, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediumul pedepsei prevăzute de lege, actualmente pedeapsa aplicată fiind orientată către maximul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, apreciind că sentința penală contestată este legală și temeinică, în condițiile în care, consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal, raportat la pedeapsa aplicată de către prima instanță, respectiv pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pedeapsă care nu depășește limita maximă prevăzută de noua reglementare.
Contestatorul-condamnat S. M., având ultimul cuvântul, precizează că pedeapsa aplicată este apropiată de maximul prevăzut de lege, motiv pentru care solicită aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere că se află în executarea pedepsei aplicate din anul 2007.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 289 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în baza art. 598 al. 1 lit. d C.p.p. a admis contestația la executare formulată de condamnatul S. M. împotriva s.p. nr. 90/25.01.2007 a Tribunalului București def. prin neapleare.
În baza art. 15 din Legea 302/2004 și art. 73 al. 1 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 13.12.2007 la zi.
Celelalte mențiuni ale sentinței penale rămân neschimbate.
În baza art. 599 al. 4 C.p.p. a dispus anularea MEPI nr. 107/20.03.2007 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul S. M..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul I. - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, av. M. M. F., în cuantum de 100 lei fiind suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I. la data de 18.02.2014 sub nr._, contestatorul - condamnat S. M., a solicitat aplicarea legii mai favorabile, cu privire la condamnarea de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.90/21.01.2007 pronunțată de Tribunalul București secția II penală, pentru care s-a emis MEPI nr.107/20.03.2007 de aceeași instanță.
În motivarea cererii, petentul a precizat că față de noua încadrare juridică a faptei, circumstanțele in care a fost săvârșită fapta, conduita și perioada pe care a executat-o din pedeapsă pot duce la o reindividualizare a pedepsei cu o orientare către minimul special, având in vedere noile dispoziții ale codului penal.
Prin aceeași cerere contestatorul - condamnat S. M., a solicitat computarea măsurilor preventive executate in afara țării, in condițiile prev. de art. 73 NCP.
A precizat in cererea formulată că a fost arest la data de 12.12.2007 de către autoritățile spaniole și predat autorităților române la data de 20.02.2008.
Au fost invocate dispozițiile art. 73 C.pen. și art. 18 din Legea nr. 302/2004.
La dosarul cauzei au fost atașate: fișa contestatorului din baza de date ANP, copie MEPI nr. 107/20.03.2014 și fișa de cazier judiciar; adresa nr._/INS/17.03.2014 emisă de I.G.P.R., Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Interpol precum și adresă din partea Penitenciarului Jilava, însoțită de fișa de evaluare, prin care s-a menționat că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 90/25.01.2007 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2006, definitivă prin neapelare, contestatorul - condamnat S. M., în baza art.2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000 a fost condamnat la 10 (zece) ani închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și b Cod penal pe timpul executării pedepsei și pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 107/20.03.2007 de către Tribunalul București, executarea pedepsei începând la data de 20.02.2008.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de S. M. de aplicare a legii penale mai favorabile, având în vedere următoarele considerente:
I. Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 2 al. 1 și 2 din Legea 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că numitul S. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul prev. de 12 ani închisoare, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
De asemenea disp. art. 6 NCP nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedepsele complementare aplicate, dat fiind că acestea se situează sub 5 ani, respectiv au fost aplicate pentru o perioadă de 4 ani.
În ceea privește cererea contestatorului de reindividualizare a pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1968, aceasta este neîntemeiată datorită lipsei unei prevederi exprese în acest sens în noul Cod penal, art. 4 din LPACP arătând că, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune care să nu depășește maximul special prev. de noul Cod penal, nu poate fi redusă.
Pentru aceste considerente, a respins ca neîntemeiată contestația la executare având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile și în baza art. 275 alin. 2 NCPP a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
II. În ceea ce privește cererea petentului condamnat de deducere din pedeapsa aplicată a perioadei cât a fost arestat de autoritățile din Spania în vederea predării, instanța a găsint-o întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 15 din legea 302/2004 durata pedepselor și a măsurilor privative de libertate, în îndeplinirea unei cereri formulate de autoritățile române în temeiul prezentei legi, este luată în calcul în cadrul procedurii penale române și se compută din durata pedepsei aplicate de instanțele române.
În aplicarea acestei dispoziții legale, instanța a constatat că, astfel cum rezultă din adresa cu nr._/INS din 17.03.2014 a Biroului Național Interpol (f. 47 di), condamnatul S. M. a fost arestat de autoritățile din Spania în vederea predării către România la data de 13.12.2007 și introdus în arest în România la data de 20.02.2008.
Pentru aceste motive, în baza art. 15 din Legea 302/2004 și art. 73 al. 1 C.p. a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 13.12.2007 la zi.
În baza art. 599 al. 4 C.p.p. a dispus anularea MEPI nr. 107/20.03.2007 emis de Tribunalul București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, av. M. M. F., în cuantum de 100 lei fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație petentul condamnat S. M., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul respingerii cererii de aplicare a legii penale mai favorabile, solicitând, în esență, reducerea pedepsei conform „principiului proporționalității”.
Examinând contestația formulată prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată:
Judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală întrucât pedeapsa aplicată contestatorului de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 nu depășește maximul special prevăzut de lega specială, care este de 12 ani.
Numai în cazul în care maximul special prevăzut de legea nouă era depășit, reducerea opera obligatoriu, în limita acesteia.
„Principiul proporționalității” invocat de către petentul condamnat o creație a doctrinei penale ce operează numai la individualiazarea judiciară a pedepsei în cadrul judecății în primă instanță când se are în vedere stabilirea pedepsei proporțional cu vinovăția contestatorului.
Totodată, în mod corect, Curtea observă că s-a procedat la deducerea perioadei executate din pedeapsă.
Nefiind motive de a reforma hotărârea contestată, Curtea în temeiul art. 425/1 alin. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat S. M. împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin. 1 lit. b Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat S. M. împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 30 mai 2014.
PREȘEDINTE
C.-C. C.
GREFIER
L. B.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R. A. – Tribunalul I. – Secția Penală.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 221/2014.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 219/2014. Curtea de... → |
|---|
