Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 310/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 310/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 310/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr. 310
Ședința publică din data de 03 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: P. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism - Structura Centrală – prin procuror P. C..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul – condamnat N. I M. împotriva sentinței penale nr. 301/04.04.2014 pronunțată de Tribunalul I.– Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul – condamnat, personal, aflat în stare de detenție la penitenciarul Jilava, asistat juridic de avocat P. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al condamnatului – contestator, prin apărătorul său, depune la dosar memoriu și acte de stare civilă – respectiv certificat de deces, certificat de naștere, certificat de evaluare a persoanelor cu handicap.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea, după deliberare, încuviințează și administrează pentru condamnatul - contestator proba cu înscrisurile depuse la acest termen și, nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorul – condamnat solicită
admiterea contestației astfel cum a fost formulată urmând să se constate că au intervenit prevederile art.595 N Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
contestației, ca nefondată, și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii atacate; solicită să se constate că nu sunt incidente prevederile art. 6 N Cod penal, având în vedere că acesta are de executat o pedeapsă sub maximul prevăzut de art. 2 din Legea nr. 143/2000, modificat prin Legea nr. 187/2012.
Față de aceste considerente pune concluzii de respingere a contestației, ca nefondată.
CURTEA
Asupra contestației de față:
Prin sentința penală nr. 301/0404.2014, Tribunalul I. – Secția Penală, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 NCPP, cu referire la art. 6 NCP a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul N. M..
În baza art. 275 alin. 2 NCPP a obligat contestatorul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul I. - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 12.02.2014, pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală, a fost înregistrată sub nr._, contestația la executare formulată de condamnatul N. M., deținut în Penitenciarul Jilava, aflat în executarea pedepsei de 6 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1149/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia nr. 2123/05.06.2008 pronunțată de ICCJ.
A fost atașat la dosarul cauzei mandatul de executare a pedepsei nr. 1769/2009 emis de către Tribunalului București - Secția II Penală in dosarul_/3/2007.
Prin sentința penală nr. 442/06.02.2014 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță din oficiu. S-a declinat competența de soluționare a cererii de intervenirea unei legi penale noi formulată de petentul N. în favoarea Tribunalului I.. S-a dispus înaintarea dosarului Tribunalului I., instanța competentă în soluționarea cauzei.
În baza art.275 alin.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului desemnat din oficiu, in cuantum de 50 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I., la data de 26.03.2014 sub nr._ .
În cererea formulată contestatorul-condamnat N. M., aflat în executarea pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1149/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia nr. 2123/05.06.2008 pronunțată de ICCJ, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei.
A mai arătat ca față de . noului cod penal, solicita reducerea pedepsei aplicate la minimul special, respectiv la 6 ani și 11 luni.
De asemenea, în concluziile scrise depuse la dosar, contestatorul solicita sesizarea ICCJ privind dezlegarea de drept, conform art. 475 și art. 476 NCPP, in cazul in care potrivit disp. art. 4 din Legea 187/2012 instanța este împiedicată pentru a putea aplica legea penală mai favorabilă și suspendarea judecării cauzei.
Totodată, in cazul in care cererile nu pot fi soluționate, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, fata de disp. art. 4 din Legea 187/2012, care, in opinia sa, încalcă disp. art. 16 alin.1 și2 din Constituția României și sesizarea CCR, in baza art. 146 din Constituția României și art- 23 din Legea 47/1992, și aplicarea disp. art. 367 alin.9 din NCPP.
In cazul in care instanta admite contestatia la executare formulată, solicită anularea MEPI nr. 1769/10.06.2009 și emiterea unui nou mandat de executare.
In drept, au fost invocate disp. art. 16 alin. 1 și 2 din Constituția României, art. 4 din legea 187/2012, C.p. din 1969, C.p.p. din 1969, OUG nr. 116/2013, HG nr. 836/2013, art. 81 din Legea nr. 187/2012 și art 6 NCP.
La dosarul cauzei s-au depus: copia MEPI nr. 1796/10.06.2009 emis de catre Tribunalul București, adresă din partea Penitenciarului Jilava prin care a comunicat faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, copia sentinței penale nr.1149/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2007 și cazierul judiciar al contestatorului.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală 1149/30.09.2008 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia nr. 2123/05.06.2008 pronunțată de ICCJ., în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. și art.37 lit.a C.p. a fost condamnat inculpatul N. M. la pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată.
În baza art.65 al.2 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b C.p. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.p. și art.37 lit.a C.p., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu.
În baza art.33 lit.a C.p., art.34 lit.b C.p. inculpatul N. M. execută pedeapsa cea mai grea de 11 (unsprezece) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și lit.b C.p. ca pedeapsă complementară .
În baza art.83 C.p. s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.278/27.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin neapelare și în consecință inculpatul N. M. va executa pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară menționată .
S-a facut aplicarea art.71, art.64 lit.a teza II și lit.b C.p. Conform art.88 C.p. s-a computat timpul prevenției pentru inculpat de la 04.10.2007 (reținut prin ordonanța nr.101 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. și ulterior arestat prin încheierea nr._/3/2007 din 05.10.2007 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală) la zi și în baza art.350 al.1 C.p.p. menține starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 1796/10.06.2009 emis de catre Tribunalul București, executarea pedepsei începând la data de 04.10.2007.
Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de N. M., având în vedere următoarele considerente:
- În ceea ce privește cererea condamnatului de sesizare a ÎCCJ cu dezlegarea unei chestiuni de drept, conform art. 475 C.p.p., urmează a nu se da curs cererii formulate de acesta, dat fiind că, tribunalul nu este învestit cu soluționarea prezentei cauze în ultimă instanță și nu există o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea cauzei, pentru considerentele ce le vom arata în continuare, la soluționarea pe fond a cauzei.
- În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate invocată de contestator a disp. art. 4 din Legea 187/2012 instanța urmează a nu sesiza Curtea Constituțională cu această excepție, dat fiind că, în cauză, instanța va analiza cererea condamnatului de reducere a pedepselor aplicate prin prisma disp. art. 6 NCP, astfel încât dispoziția arătată nu are legătură cu soluționarea cauzei, astfel cum s-ar impune față de disp. art. 29 din Legea 47/1992.
Cererea contestatorului de reducere a pedepsei prin aplicarea principiului proporționalității prev. de art. 15 din Codul penal din 1969, este neîntemeiată nu datorită disp. art. 4 din Legea 187/2012, ci datorită lipsei unei prevederi exprese în acest sens în noul Cod penal, căci Legea 187/2012 este o lege de punere în aplicare a noului Cod Penal, care are ca obiect, conform art. 1 din aceeași lege, punerea de acord a legislației penale existente cu prevederile noului Cod penal, precum și stabilirea regulilor pentru soluționarea conflictului de legi rezultând din . noului Cod Penal, iar nu să adauge sau să modifice disp. privitoare la aplicarea în timp a legii penale.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a formulat contestație, solicitând să se constate că au intervenit prevederile art. 595 NCPP.
Examinând contestația de față, Curtea constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
S-a constatat corect că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 NCP, întrucât condamnatul are de executat o pedeapsă situată sub maximul special prevăzut de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Astfel, conform art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 3 ani închisoare.
Având în vedere că numitul N. M. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și la o pedeapsă de 3 ani pentru săv. infr. prev. de art. 4 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, iar pedepsele aplicate nu depășesc maximele prev. de 12 ani închisoare și respectiv de 3 ani închisoare, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP.
De asemenea, nici în ceea ce privește regimul juridic al concursului de infracțiuni, legea penală nouă nu este mai favorabilă, căci, conform art. 38 al. 1 NCP rap. la art. 39 al. 1 lit. b NCP, contestatorul ar urma să execute o pedeapsă mai mare decât cea din prezent, dat fiind că după aplicarea acestor disp., pedeapsa rezultantă, de 13 ani, ar urma să fie cumulată aritmetic cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.278/27.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 București, deoarece, conform art. 15 al. 2 din Legea 187/2012, regimul juridic al suspendării condiționate se menține.
Disp. art. 6 NCP nu sunt aplicabile nici în ceea ce privește pedepsele complementare aplicate, dat fiind că acestea se situează sub 5 ani, respectiv au fost aplicate pentru o perioadă de 3 ani.
Așa fiind, pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 4251 alin. 7 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondată contestația de față.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul N. M. împotriva sentinței penale nr. 301/04.04.2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală, în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 150 lei onorariul avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică astăzi 03 iunie 2014.
PREȘEDINTE
N. A.
GREFIER
P. A.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. R. A. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 340/2014.... → |
|---|
