Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 551/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 551/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 551/2015
Dosar nr._
(_ )
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 551/A
Ședința publică din data de 15.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
JUDECĂTOR: N. M.
Grefier: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul B. L. și de către partea civilă A.N.A.F. –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, împotriva sentinței penale nr.376 din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 01.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 15.04.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor formulate,constată următoarele:
Tribunalul Ialomița ,prin sentința penală nr.376 din data de 29.10.2014, pronunțată în dosarul nr._ ,a hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul B. L., fiul lui A. și E., născut la 21.01.1977 în mun.Călărași, jud. Călărași, domiciliat în S., ., ., CNP-_ la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal anterior;
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 din Codul penal anterior.
Dispune descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 939 din 19.10.2011, a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr.292 din 09.02.2012 a C., în pedepsele componente:
-6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.215 al.1 și 4 Cod penal anterior.
În baza art.86 ind.5 Cod penal anterior cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal.
Dispune anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.939 din 19.10.2011 a Judecătoriei S., definitivă prin decizia penală nr.292 din 09.02.2012 a C..
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal anterior.
Dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.86 ind.1 din Codul penal anterior cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, termen stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal, care începe să curgă de la data de 09.02.2012.
Face în cauză aplicarea art. 359 Cod penal și atrage atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 86 ind. 4 Cod penal a căror nerespectare are drept consecință revocarea măsurii suspendării.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin 5 cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sub supraveghere se suspendă executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit, b și c cod penal anterior.
În baza art. 86 ind. 3 alin. 1 Cod penal anterior obligă pe inculpatul B. L. pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Admite în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița.
Obligă pe inculpat în solidar cu . SRL S. la plata sumei de 5.465 lei despăgubiri civile către D.G.F.P. Ialomița plus dobânzile legale până la achitarea integrală a sumei .
Obligă pe inculpat în solidar cu . la plata sumei de 9.500 lei despăgubiri civile plus dobânda legală până la plata integrală a prejudiciului către partea civilă D.F.F.P. Ialomița.
În baza art.445 Cod pr.penală .
Dispune anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cele 10 facturi fiscale fictive existente în original și în copie la dosar, după cum urmează: factura . nr._/05.11.2011, factura . nr._/07.11.2011, factura . nr._/09.11.2011, factura . nr._/14.11.2011, factura . nr._/16.11.2011, factura . nr._/18.11.2011, factura . nr._/21.11.2011, factura . nr._/23.11.2011, factura . nr._/25.11.2011, factura . nr._/28.11.2011.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005.
La rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica copie dispozitiv la ONRC.
În baza art.11 din Legea nr.241/2005 .
Dispune sechestru asigurător asupra bunurilor prezente și viitoare ale inculpatului până la concurența sumei la care a fost obligat.
Obligă pe inculpat la 1.600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița nr.121/P/2013 din 08.10.2013, înregistrat la această instanță sub nr._ , a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul B. L., fiul lui A. și E., născut la 21.01.1977 în mun.Călărași, jud. Călărași, domiciliat în S., ..3, ..A,., CNP-_, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că în calitate de administrator de fapt al . înregistrat în evidența contabilă un număr de 8 facturi fiscale de livrare de mărfuri către . și în aceeași calitate a completării în fals a 10 facturi fiscale fictive reprezentând prestări servicii IT efectuate de . .
Din probele dosarului, instanța a reținut în fapt următoarele:
.> județul Ialomița, a fost înființată la data de 07.01.2010, cu un capital social subscris și vărsat de 200 lei, fiind deținut în totalitate de asociatul unic B. A. care a dobândit și calitatea de administrator la această societate începând cu data respectivă.
Obiectul principal de activitate l-a constituit fabricarea produselor de uz gospodăresc și șantier din hârtie și carton însă, în fapt, de administrarea acestei societăți comerciale s-a ocupat soțul asociatei B. A., și anume, B. L..
Prin procesul-verbal de inspecție fiscală înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița, Activitatea de Inspecție Fiscală, sub nr. 400.850 din 28.02.2013 s-a stabilit că în perioada 22.02._11, . SRL S. a emis către . număr de 8 facturi fiscale în valoare totală de 13.662 lei, cu TVA aferent în sumă de 3.280 lei, facturi care însă nu au fost declarate în deconturile de TVA întrucât această societate nu a depus niciun decont de TVA pe anul 2011. Aceste facturi însă au fost declarate prin Declarația informativă 394 ca și achiziții în semestrul I 2011 de la . SRL de către . calitate de partener de afaceri al acestei societăți comerciale iar în urma cercetărilor penale efectuate în cauză a rezultat că aceste 8 facturi nu au fost înregistrate în evidența contabilă a . SRL.
La momentul efectuării inspecției fiscale generale la . SRL, această societate era reprezentată în calitate de administrator de numitul O. C. însă operațiunile comerciale derulate de furnizorul . SRL în favoarea cumpărătoarei . perioada 22.02._11 s-au desfășurat înainte ca O. C. să devină administrator la această societate, de efectuarea acestor livrări către .-se, exclusiv, învinuitul B. L..
Prin Decizia asociatului unic B. A. din data de 05.10.2011 s-a produs modificarea Actului constitutiv al . SRL în sensul majorării capitalului social de la valoarea de 200,00 lei la valoarea de 210,00 lei, prin majorarea numărului de părți sociale, diferența de 10,00 lei reprezentând aport în numerar al numitului O. C., de cetățenie română, domiciliat în ., CNP_.
Prin această modificare a actului constitutiv, numitul O. C. a primit în schimbul aportului 1 (una) părți sociale și a dobândit calitatea de asociat al societății simultan cu renunțarea asociatei B. A. la mandatul de administrator și acordarea acestuia numitului O. C., pe perioadă nelimitată, cu puteri depline.
Toate aceste modificări ale actului constitutiv al . SRL au fost aprobate prin Rezoluția nr. 2995/2011 din 07.10.2011 emisă de directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița .
La puțin timp după producerea acestor modificări, și mai exact în data de 31.10.2011, a intervenit Contractul de cesiune părți sociale – act modificator al actului constitutiv al . SRL în conformitate cu care numita B. A. în calitate de asociat la . SRL și de cedent a cesionat cele 20 părți sociale (fiecare parte cu o valoare nominală de 10,00 lei, respectiv 200 lei) deținute la . SRL către numitul O. C. în calitate de asociat la . SRL și de cesionar, ca urmare a retragerii asociatei B. A. din societate .
În urma modificărilor intervenite, capitalul social total de 210,00 lei, împărțit în 21 părți sociale cu o valoare nominală de 10,00 lei, va aparține în totalitate, asociatului unic și administratorului O. C..
Odată cu realizarea acestei cesiuni de părți sociale nu s-a întocmit între părți și un proces-verbal de predare-primire a bunurilor societății către cesionarul O. C. și, de asemenea, nici nu s-a predat către O. C. documentația contabilă aparținând acestei societăți comerciale care a rămas în continuare în posesia administratorului de fapt B. L. care a continuat astfel să deruleze operațiuni comerciale în numele acestei societăți.
Astfel, în perioada 05.11._11, inculpatul B. L., în numele . SRL, a întocmit în fals un număr de 10 facturi fiscale reprezentând prestări servicii IT conform contractului de consultanță nr. 75/03.11.2011 către beneficiara .-D S., societate care, în fapt, era administrată tot de către inculpatul B. L., conform afirmațiilor administratorului de drept al acestei societăți, și anume, martorul R. C..
Potrivit procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 400.850 din 28.02.2013, valoarea celor 10 facturi fiscale fictive este de 39.580 lei din care TVA în sumă de 9.500 lei.
. a declarat achizițiile în valoare de 39.580 lei de la . SRL însă această din urmă societate nu a declarat aceste livrări prin Declarația informativă 394. Nici aceste 10 facturi fiscale nu au fost înregistrate în evidența contabilă a . SRL, așa cum s-a stabilit în urma cercetărilor efectuate de organele de poliție judiciară.
Mai mult decât atât, din înscrisurile transmise de DGFP Ialomița, Activitatea de Inspecție Fiscală, a rezultat că .-D S. a întocmit decontul privind taxa pe valoarea adăugată pe luna decembrie 2011, prin care a solicitat restituirea sumei totale de 9,639 lei cu titlu de rambursare TVA. În baza acestui decont de TVA, prin Decizia din data de 26.01.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S. s-a aprobat TVA solicitată la rambursare de către . S. în cuantum de 9,639 lei însă prin nota de restituire întocmită în data de 29.03.2012 s-a acceptat la plată restituirea de TVA în cuantum de 6,423.00 lei, diferența până la suma de 9,639 lei fiind compensată cu alte obligații fiscale restante pe care .-D S. le avea de plată către bugetul de stat.
Împrejurarea că inculpatul B. L. a controlat în totalitate administrarea .-D S., inclusiv contul bancar al acesteia deschis la ALPHA BANK, Sucursala S., rezultă în totalitate din extrasul de cont din data de 30.03.2012 depus la dosarul cauzei de către martorul R. C., în calitatea acestuia de administrator de drept al ..
Potrivit datelor cuprinse în acest extras de cont, în data de 30.03.2012, . a încasat suma de 6,423.00 lei de la plătitorul TREZORERIA S. cu titlul de TVA de rambursat de care inculpatul B. L. a dispus în aceeași zi în folos propriu, în sensul că prin sistem electronic a transferat sumele de 100.00 lei și respectiv 6,300.00 lei din contul . în contul său personal RO49BUCU_0RON – beneficiar B. L..
Cu privire la prejudiciul produs prin cele două infracțiuni a fost analizat separat la tratarea laturii civile a cauzei.
La termenul de judecată din 24.09.2014, inculpatul nu s-a prezentat la proces, instanța dispunând amânarea cauzei pentru lipsa acestuia și desemnarea unui avocat fin oficiu.
La termenul de judecată din 22.10.2014, inculpatul a lipsit nejustificat pentru a doua oară, fătă a învedera un motiv întemeiat, procedându-se la judecarea cauzei.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a arătat că în fapt s-a ocupat de administrarea . SRL până la înstrăinarea acesteia în octombrie 2011, însă soția sa era persoana care deținea calitatea de asociat unic și administrator.
Inculpatul a mai arătat că facturile au fost întocmite de către el și le preda de obicei la sfârșit de lună contabilei.
La înstrăinarea societății nu a întocmit proces verbal de predare primire a documentelor către O. C..
Martora Ș. G. a declarat că a lucrat pentru inculpat pentru ținerea evidenței contabile introducând în sistemul informatizat toate datele care erau cuprinse în facturile derulate de această societate pe care i le prezenta inculpatul. Martora a declarat că „ mai fac precizarea că deși soția sa figura drept administrator la . SRL, eu am discutat mai mult cu B. L. în legătură cu actele contabile ale acestei firme.
Martorul R. C. a declarat că deși el figura ca administrator al ., în realitate aceasta a fost condusă în totalitate de inculpat, acesta având asupra sa ștampila societății, cât și celelalte acte ale societății, inclusiv evidența contabilă.
Cu privire la cele 10 facturi fiscale emise către .-D, martorul a declarat: „ Când l-am întrebat pe B. L. ce era cu acele facturi, el mi-a răspuns că nu e treaba mea. Scrisul de pe aceste facturi aparține în totalitate lui B. L., întrucât eu îi cunosc foarte bine scrisul acestuia”.
Probele administrate în cauză formează convingerea instanței cu privire la săvârșirea celor două infracțiuni de către inculpat, susținerile sale ,nefiind confirmate de alte mijloace de probă.
In drept activitatea infracțională a inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora inculpatul urmează a fi condamnat.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni,urmează a face în cauză aplicarea art.41 al.2 Cod penal anterior.
Acestea sunt concurente cu faptele comise în perioada ianuarie - aprilie 2009, pentru care acesta a fost condamnat anterior.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului se reține că prin sentința penală nr.939/19.10.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr.292/09.02.2012 a C., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.
Potrivit art.16 al. 7 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Noului Cod penal, măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Alegerea legii penale mai favorabile pentru inculpat în sensul art.16 al.2 din Legea nr.187/2012 și art.5 din Noul Cod penal, a fost stabilită în ansamblul său fără combinarea unor prevederi din legi succesive în sensul deciziei nr.265 din 06.05.2014 a Curții Constituționale.
În acest sens analizând comparativ dispozițiile din Codul penal anterior și Noul Cod penal, legea mai blândă este în reglementarea Codului penal din 1969 care tratează mai blând unitatea și pluralitatea de infracțiuni.
În consecință, urmând a face aplicarea dispozițiile din Codul penal anterior, instanța a apreciat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat anterior.
Așa fiind, a dispus descontopirea pedepselor date în sentința penală nr. 939 din 19.10.2011 a Judecătoriei S., în pedepsele componente:
-6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.84 al.1 pct.2 din Legea nr.59/1934 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.215 al.1 și 4 Cod penal anterior.
Conform art.86 ind.5 din Codul penal anterior a dispus anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.
Potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.h din Codul penal anterior, inculpatul urmează a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pe baza probelor din dosar, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, reținând că infracțiunile sunt concurente, iar prejudiciul este relativ redus, încât a dispus executarea pedepsei sub supraveghere și face în cauză aplicarea art.86 ind.1 din Codul penal anterior, pe un termen de încercare de 6 ani.
S-a facut în cauză aplicarea art.359 Cod pr.penală și a atras atenția inculpatului asupra cauzelor care conduc la revocarea suspendării sub supraveghere.
Conform art.71 din Codul penal anterior, pe durata executării pedepsei se a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit. b și c Cod penal anterior.
În baza art. 71 alin 5 cod penal anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii sub supraveghere s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a, teza a II-a, lit, b și c cod penal anterior.
Conform art.86 ind.3 al.1 din Codul penal anterior, inculpatul va fi supus pe durata termenului de încercare care va curge de la data de 09.02.2012 a următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Pe parcursul procesului, partea civilă D.G.F.P. Ialomița a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu . SRL la plata sumei totale de 28.232 lei reprezentând TVA de plătit, impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere.
Analizând cererea de despăgubiri civile, organele de urmărire penală au sesizat corect modul în care urmează a fi întemeiat prejudiciul, precum și modul de angajare a răspunderii solidare, reținând că doar operațiunile comerciale derulate de . SRL cu . sunt operațiuni comerciale reale.
Pe de altă parte este de reținut că . a produs prejudiciul de 9.500 lei împreună cu inculpatul.
În consecință, cererea formulată de partea civilă, a fost admisă în parte și a dispus obligarea inculpatului în solidar cu . SRL S. la plata sumei de 5.465 lei despăgubiri civile către D.G.F.P. Ialomița plus dobânzile legale până la achitarea integrală a sumei .
De asemenea, a obligat pe inculpat în solidar cu . la plata sumei de 9.500 lei despăgubiri civile plus dobânda legală până la plata integrală a prejudiciului către partea civilă D.F.F.P. Ialomița.
În baza art.445 Cod pr.penală .a dispus anularea înscrisurilor falsificate, respectiv cele 10 facturi fiscale fictive existente în original și în copie la dosar, după cum urmează: factura . nr._/05.11.2011, factura . nr._/07.11.2011, factura . nr._/09.11.2011, factura . nr._/14.11.2011, factura . nr._/16.11.2011, factura . nr._/18.11.2011, factura . nr._/21.11.2011, factura . nr._/23.11.2011, factura . nr._/25.11.2011, factura . nr._/28.11.2011.
În baza art.13 din Legea nr.241/2005la rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica copie dispozitiv la ONRC.
În baza art.11 din Legea nr.241/2005 a dispus sechestru asigurător asupra bunurilor prezente și viitoare ale inculpatului până la concurența sumei la care a fost obligat.
A obligat pe inculpat la 1.600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâre au declarat apel,în termenul legal, P. de pe lângă Tribunalul Ialomița, inculpatul B. L. și de către partea civilă A.N.A.F. –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
P. de pe lângă Tribunalul Ialomița a criticat-o pentru netemeinicie,sub aspectul modalității de executare,arătând că față de circumstanțele personale ale inculpatului aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere nu este de natură să înlăture pericolul social pe care îl reprezintă aceste fapte și de natură să arate că justiția își exercită rolul privind combaterea infracționalității.
Cu ocazia dezbaterilor,procurorul de ședință a solicitat majorarea termenului de încercare.
Inculpatul B. L. și-a susținut nevinovăția,arătând că a oferit doar consultanță .
Partea civilă A.N.A.F. –Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata întregului prejudiciului solicitat,respectiv și a impozitului pe profit pentru cele zece facturi de prestări servicii IT emise către . în sumă de 39 580 lei,întrucât reprezintă operațiuni comerciale fictive,precum și a beneficiului nerealizat în materie fiscală.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința penală atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 408 și urm. Cod procedură penală, Curtea constatată că următoarele :
Instanța de fond a reținut și a stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului B. L., precum și încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată.
Audiat în legătură cu faptele deduse judecății,inculpatul B. L. a avut o atitudine nesinceră,în sensul că a recunoscut că a întocmit cele opt facturi emise de către . SRL către . încasat banii,precizând însă că le-a predat la sfârșitul lunii contabilei pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate și întocmirea raportărilor către organele fiscale ,iar cu privire la dea de a doua infracțiune a arătat că în luna octombrie 2011 a înstrăinat . SRL către O. C. căruia i-a predat toate documentele și ștampila societății,că l-a ajutat pe martorul R. C. în desfășurarea activității în societatea .,că i-a acordat consultanță și sprijin pentru înființarea societății și derularea activității ,că a fost de față la încheierea contratului în vederea realizării unui site de vânzări on-line și știe că a fost semnat din partea . de R. C. și din partea . SRL de reprezentantul acesteia, la rugămintea căruia a completat cele zece facturi fiscale la date diferite,deși nu avea nici-o calitate in firma . și nu era angajat cu contract de munca,facturi care au fost semnate la rubrica semnătura furnizorului de reprezentantul . SRL în numele lui O. C. și la rubrica semnătură de primire de R. C.,precizând că nu este adevărat că a fost administratorul de fapt al .
Curtea apreciază însă că din coroborarea probelor administrate în cauză, rezultă fără dubiu, săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, pentru care apelantul intimat inculpat a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută și descrisă în hotărârea atacată,cu vinovăția cerută de lege .
Curtea are în vedere în acest sens declarațiile date în cursul urmăririi penale de O. C. care a arătat că nu a primit de la inculpat nici un fel de documente sau înscrisuri aparținând societății și nici ștampila . SRL,că nu are cunoștință de contractul de consultanță încheiat între . și . SRL și nici despre cele zece facturi emise,că semnătura de pe aceste facturi,contractul de consultanță și chitanțe nu îi aparține și că,de asemenea, nu cunoaște nimic în legătura cu cele 8 facturi emise de către . SRL către .>
De asemenea,martorul R. C. a declarat,în mod constant,atât în cursul urmăririi penale,cât și în fața instanței de apel,că . a fost înființată de inculpatul B. L. care se ocupa în fapt și de administrarea societății,că în fapt inculpatul administra și . SRL,că inculpatul a întocmit cele zece facturi ,că scrisul de pe aceste facturi aparține inculpatului ,că nu a semnat cele zece facturi și nu a fost de față la întocmirea acestora,că a semnat,la solicitarea inculpatului contractul de consultanță în numele .,contract ce a fost semnat și de inculpat în numele administratorului O. C. care nu a fost de față.
Martora Ș. G. ,contabila . SRL, a confirmat că singura persoană ce administra această societate era inculpatul B. L.,că în perioada februarie - martie 2011, când au fost emise cele opt facturi către . în luna noiembrie 2011 când au fost emise cele zece facturi de către . SRL către . nu mai lucra pentru inculpat.
În cursul urmăririi penale,soția inculpatul,B. A.,administratorul de drept al . SRL, a declarat că cele opt facturi emise către . fost întocmite de soțul său,semnătura aparținând acestuia ,iar ștampila este a societății,că nu mai ține minte dacă aceste facturi au fost înregistrate de către contabila societății,obișnuind să-i înmâneze personal documentația.
Prin urmare,în opinia Curții,probele administrate în cauză,anterior menționate dovedesc cu certitudine că inculpatul B. L. era cel care administra în fapt . SRL și .,probe ce se coroborează cu actele și înscrisurile existente la dosarul cauzei și care dovedesc,fără dubiu ,că apelantul intimat inculpat este vinovat de comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală deduse judecății.
Având în vedere că de la data săvârșirii faptelor deduse judecății și până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o lege nouă, respectiv un nou Cod penal ce a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, Curtea a avut în vedere, potrivit dispozițiilor art. 5 Cod penal, determinarea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea stabilirii și aplicării legii penale mai favorabile, în doctrina penală și practica judiciară s-au stabilit criterii de determinare a legii penale mai favorabile în raport de situația juridică concretă a fiecărui inculpat, criterii ce vizează condițiile de tragere la răspundere penală a inculpatului și regimul sancționator și care se aplică ținând cont de toate instituțiile de drept penal incidente într-o cauză,care concură la stabilirea tratamentului juridic aplicabil într-o cauză .
Condițiile de incriminare,urmărire sau de judecată din legi penale succesive vor fi examinate în legătură cu toate consecințele pe care le atrage încadrarea juridică potrivit uneia sau celeilalte legi cu toate consecințele pe care le prevede,cu excluderea absolută a celeilalte legi,neputându-se combina dispozițiile mai favorabile din legile succesive,iar legea penală identificată ca fiind mai favorabilă se aplică cu toate dispozițiile pe care le cuprinde ,chiar dacă unele sunt mai aspre decât în cealaltă lege.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 265/06.05.2014 prin care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția penală în dosarul nr. 5._ și a constatat că dispozițiile art.5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile,decizie definitivă și general obligatorie.
Analizând, având în vedere principiul fundamental de drept „mitior lex”, în ansamblu, dispozițiilor legale aplicabile în ceea ce-i privește pe inculpatul B. L. din ambele coduri penale, Curtea constată că legea penală mai favorabilă în prezenta cauză este codul penal din anul 1969.
Curtea are în vedere în acest sens că instanța de fond ,în mod corect,a constat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.939/19.10.2011 a Judecătoriei S., rămasă definitivă prin decizia nr.292/09.02.2012 a Curții de Apel București,Secția I Penală și pe cale de consecință a descontopit pedepsele aplicate prin această hotărâre ,a anulat suspendarea executării pedepsei și le-a contopit,în baza art.33 lit.a,art.34 lit.b C.p. din anul 1969 ,cu pedepsele aplicate în această cauză.
În acest context,Curtea ține cont că regimul concursului de infracțiuni reglementat în art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ,prin stabilirea unui spor fix și obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite este mult mai aspru decât cel prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal din 1969, care lasă la aprecierea judecătorului dacă se aplică sau nu un spor de pedeapsă,iar din prisma modalității de executare a pedepsei, pe care o va menține Curtea, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86ind.1 și urm. din Codul penal din anul 1969, Curtea constată că tot Codul penal din anul 1969 reprezintă legea penală mai favorabilă, în raport cu prevederile art. 83 și urm. Cod penal și art. 91 și urm Cod penal ce reglementează amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, având în vedere obligațiile ce trebuie impuse inculpatului și efectele suspendării.
În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului B. L., Curtea apreciază că au fost corect individualizate de instanța de fond,având în vedere atât dispozițiile art.72 C.p. din anul 1969 ,cât și criteriile consacrate prin art.74 C.p., nejustificându-se majorarea cuantumului acestora sau executarea pedepsei rezultante în regim de detenție,ci numai majorarea termenului de încercare pe perioada maximă de 8 ani.
Pedeapsa este o măsură de constrângere cu caracter strict personal și se aplică persoanei infractorului cu scopul de a împiedica comiterea de noi infracțiuni din partea acestuia, persoana infractorului fiind aceea asupra căruia trebuie să acționeze pedeapsa prin funcțiile sale.
Aptitudinea funcțională a pedepsei depinde de măsura în care aceasta corespunde persoanei infractorului, la stabilirea ei trebuind să se ținea seama de periculozitatea socială a acestuia, exprimat de gradul de înapoiere a conștiinței sale, de măsura în care sunt înrădăcinate în conștiința sa mentalitatea și deprinderile antisociale și deci de probabilitatea că în viitor el să săvârșească fapte socialmente periculoase, de trăsăturile specifice de temperament și de caracter ale infractorului, care determină un anumit mod de a reacționa sub influența pedepsei,iar o pedeapsă necorespunzătoare acestor particularități ale persoanei infractorului pierde din aptitudinea ei funcțională, putând duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea și executarea ei.
În prezenta cauză,Curtea apreciază că menținând pedepsele stabilite de prima instanță de câte 2 ani închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile deduse judecății și dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare în condițiile art.86ind.1 și urm. C.p. din anul 1969,pe un termen maxim de încercare de 8 ani,se realizează o justă individualizare a sancțiunilor, în raport cu gravitatea în concret a fiecărei fapte comise și periculozitatea autorului acestora, ambele în suficientă măsură relevate de probele dosarului.
La aprecierea acestor pedepse,Curtea are în vedere natura și gravitatea în concret a faptelor comise,dar și urmarea produsă,respectiv prejudicierea bugetului de stat,însă nu cu sume mari de bani.
De asemenea,Curtea ține cont de perioada de timp trecută de la data săvârșirii faptelor,împrejurarea că la data comiterii acestora nu era cunoscut cu antecedente penale,dar și de atitudinea sa procesuală nesinceră ,de faptul că nu s-a prezentat în fața instanței de judecată,precum și de întreaga sa activitate infracțională .
Prin urmare,în opinia Curții ,împrejurările de fapt menționate,cert rezultate din actele dosarului sunt în măsură să justifice menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond atât sub aspectul cuantumului,cât și a modalității de executare și majorarea termenului de încercare,ne fiind necesară executarea efectivă a acestora.
Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei păstrează caracterul de măsură coercitivă penală, caracterul coercitiv constând în obligația impusă celui condamnat de a avea o bună conduită pe durata termenului de încercare și de a nu mai comite noi infracțiuni, pe durata acestui termen de încercare care va fi de 8 ani inculpatul fiind amenințat să piardă beneficiul suspendării și să execute cumulat cele două pedepse în regim de detenție, în cazul comiterii unei noi infracțiuni, inculpatul putând scăpa de executarea pedepsei numai printr-o conduită corectă și deci prin reeducare.
De asemenea,față de împrejurarea că a fost identificată ca lege penală mai favorabilă codul penal din anul 1969 ,Curtea costată că și pedeapsa accesorie a fost corect stabilită în raport de natura faptelor comise, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocoalele Adiționale și la jurisprudența CEDO în materie .
În ceea ce privește latura civilă a cauzei,Curtea constată că a fost greșit soluționată.
Având în vedere infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. L. în prezenta cauză și faptele în concret deduse judecății,precum și constituirea de parte civilă,inculpatul trebuia obligat la plata către partea civilă A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița atât a TVA-ului și a impozitului pe profit ,cât și dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
Pentru cele zece facturi de prestări servicii IT emise către . trebuia obligat inculpatul și la plata impozitului pe profit,având în vedere că întradevăr din probele administrate rezultă că aceste operațiuni au fost fictive,inculpatul diminuând astfel,prin introducerea în contabilitate a acestor facturi, baza impozabilă.
De asemenea,conform art.119 alin.1 din Codul de procedura fiscală pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Prin urmare,in raport de prevederile legale susmentionate,faptele deduse judecatii prin actul de sesizare a instantei, constituirea de parte civila si dispozitiile legale incidente in materie, inculpata B. L. trebuia obligat la plata dobânzilor și penalităților de întârziere,calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului .
Paguba produsă părții civile A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița s-a datorat săvârșirii de către inculpatul B. L. a infracțiunilor de evaziune fiscala în formă continuată,context în care aceasta trebuie sa reparare integral prejudiciului cauzat partii civile,conform dispozitiilor legale in materie,respectiv sa repare atat paguba efectiva, TVA și impozit pe profit ,cât și beneficiul nerealizat,reprezentat de dobânzile și penalitățile de întârziere aferente acestor sume,calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului .
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală,va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de partea civilă A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr.376/F din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând,în fond:
Va majora termenul de încercare pentru inculpatul B. L. la 8 ani,stabilit în condițiile art.86ind.2 din C.p. din anul 1969.
În baza art.397 C.p.p. rap. la art.19 și urm. C.p.p va admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița .
Va obliga pe inculpatul B. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL S. la plata către partea civilă a sumei de 5.465 lei,reprezentând TVA și impozit pe profit,precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
Va obliga pe inculpatul B. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă a sumei de 15 834 lei,reprezentând TVA și impozit pe profit,precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 400 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de partea civilă A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr.376/F din data de 29.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând,în fond:
Majorează termenul de încercare pentru inculpatul B. L. la 8 ani,stabilit în condițiile art.86ind.2 din C.p. din anul 1969.
În baza art.397 C.p.p. rap. la art.19 și urm. C.p.p admite acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița .
Obligă pe inculpatul B. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL S. la plata către partea civilă a sumei de 5.465 lei,reprezentând TVA și impozit pe profit,precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
Obligă pe inculpatul B. L. în solidar cu partea responsabilă civilmente . la plata către partea civilă a sumei de 15 834 lei,reprezentând TVA și impozit pe profit,precum și a dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data producerii prejudiciului până la achitarea integrală a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
În baza art.421 pct.1 lit.b C.p.p.respinge ,ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. L. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C.-C. CraiuMihaela N.
GREFIER
E. V.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
