Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 142/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 142/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.142/A
Ședința din data de 21.02. 2014
Curtea constituită din:
P.- L. C. N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER- D. P.
* * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București –a fost reprezentat de procuror: L. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpata N. I., împotriva sentinței penale nr.591/06.11.2013, a Tribunalului G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 februarie 2014 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 19 februarie 2014 și 21 februarie 2014, când a decis:
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 591/6.11.2013 a Tribunalului G., în baza art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., a fost condamnată inculpata N. I., la pedeapsa de 2 ani închisoare.
I-au fost interzise drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, litera și litera c C.p., în condițiile art. 65 C.p., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale . În baza art. 71 C.p., i-au fost interzise aceleași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.p. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, totodată, fiind suspendată și executarea pedepsei accesorii, în condițiile art. 71 alin. 5 C.p.
În baza art. 14 și 346 C.p.p. rap. la art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligată inculpata la plata către partea civilă ANAF-DGFP G., a sumei de 45 026 ,09 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 13 alin. 1 din Legea 241/2005, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre, Oficiului Național al Registrului Comerțului.
A fost obligată inculpata la plata sumei de 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpata a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul G., nr. 623/P/2010 din 27.05.2013, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., reținându-se că, în perioada semestrelor I și II ale anului 2010, inculpata, în calitatea sa de administrator la ., nu a declarat în semestrele 1 și 2 achiziții în valoare totală de_ lei, reprezentând produse alimentare și nealimentare, care nu au fost înregistrate în evidența fiscală a agentului economic.O . furnizori au declarat livrări către . SRL în intervalul semestrelor I și II 2010 iar inculpata nu a procedat la înregistrarea mărfurilor în evidența contabilă, comercializând la rândul său aceste mărfuri.
Potrivit balanței de verificare, la sfârșitul lunii octombrie 2010, inculpata figura cu un sold de marfă de 152.169,70 lei, având același sold nejustificat și la 31.12.2010, rezultând că nu a înregistrat în contabilitate ieșirea din gestiune a stocului de marfă, comercializat între timp.
Inculpata nu a întocmit listele de inventar și nu a putut prezenta documente din care să rezulte că marfa respectivă a fost depreciată și distrusă, așa cum aceasta a afirmat.
Organele fiscale au identificat și facturile fiscale 2/2010 și 3/2010, în valoare de 340 lei și 160 lei, emise de SA Tehnotrade SRL, care nu au fost înregistrate în contabilitatea societății.
În baza evidenței financiar contabile pentru perioada iulie 2009-decembrie 2010 și a raportului de inspecție fiscală_/2011, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize financiar contabile, pentru stabilirea în concret a sumelor de la plata cărora inculpata s-a sustras .
Potrivit raportului de expertiză, s-a stabilit că inculpata a creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 45 026 09 lei, format din impozit pe profit de 6324.00 lei și TVA de plată de 38.702.09 lei. Acest prejudiciu a fost cauzat prin neînregistrarea tranzacțiilor cu diverși furnizori- 5533 lei, prin neînregistrarea facturilot emise de ., prejudiciul aferent soldului de marfă nejustificat faptic-39.345,09 lei. Pentru stabilirea prejudiciului, au fost efectuate verificări la o . furnizori, ale căror tranzacții cu . au fost regăsite și în contabilitatea acesteia.
La raportul de expertiză, inculpata nu a formulat obiecțiuni.
Obiecțiunile formulate de DGFP G. au fost respinse.
Inculpata, legal citată, nu s-a prezentat la instanță, însă în declarația acesteia dată la urmărirea penală, nu a recunoscut fapta, arătând că, la punctul de lucru din 1 Decembrie 1918, unde a existat un magazin alimentar, firma sa a desfășurat activități 6 luni iar contabilitatea a fost ținută de o firmă din G., dar nu poat preciza cum și-a îndeplinit această firmă atribuțiile. A mai arătat că nu a desfășurat nicio activitate la sediul din Adunații C., .>
Instanța de judecată, examinând probele administrate în cauză, adresa 70 4471/2010 a Gărzii Financiare, plângerea 4267/2011 a MFP –DGFP G., raportul de inspecție fiscală, evidența contabilă pe perioada iulie-decembrie 2010, expertiza financiar contabilă, nota explicativă a inculpatei, declarația acesteia dată la urmărirea penală, a apreciat că acuzația adusă inculpatei prin actul de sesizare este întemeiată, fiind dovedită cu probele mai sus menționate.
Astfel, instanța a reținut că în semestrele I și II ale anului 2010, inculpata, în calitatea sa de administrator, la ., nu a declarat achiziții în valoare de 18 263 lei, reprezentând produse alimentare și nealimentare, ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, de asemenea, nu a înregistrat în contabilitate stocul de marfă de 152 169,70 lei, existent la sfârșitul lunii octombrie 2010, stoc pe care l-a comercializat, nu a înregistrat în contabilitate tranzacțiile cu diverși furnizori .
Prejudiciul cauzat bugetului de stat, conform expertizei financiar contabile efectuate în cauză, este de_,09, reprezentând impozit pe profit și TVA neachitate.
Inculpata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând doar că, va plăti atunci când va avea bani.
În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., având în vedere faptul că s-a desfășurat în mod continuu, pe periaoda a 6 luni. Instanța a apreciat că fapta inculpatei a fost comisă cu forma de vinovăție a intenției directe, calificată prin scop și nu există vreo cauză care să înlăture răspunderea penală a inculpatei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate de lege-închisoarea de la 2 la 8 ani, gradul de pericol social concret al faptei, prejudiciul cauzat precum și faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, apreciind că prin aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, va fi asigurat scopul pedepsei.
Față de dispozițiile exprese ale normei incriminatoare, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, litera b și c C.p., cu titlu de pedeapsă complementară și accesorie, apreciind că este necesar a fi interzis și dreptul de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți.
Instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și că simpla condamnare a inculpatei este suficientă pentru a fi un avertisment serios pentru aceasta, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a obligat-o pe inculpată la plata sumei de bani care rezultă din expertiza financiar contabilă și care reprezintă prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului-45.026,09 lei.
Întrucât . SRL a fost radiată din Registrul Comerțului, la 26.04.2013, această societate nu a mai fost obligată în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpata N. I., însă nu și-a motivat în scris apelul și nici nu s-a prezentat la judecarea acestuia.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpată, a solicitat admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenunate judiciare, justificate de faptul că, inculpata nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale.
În apel nu s-au solicitat și nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, în limitele devoluțiunii fixate de art. 417 C.p.p., instanța de apel apreciază că este neîntemeiat.
Circumstanțele atenunate judiciare potrivit Codului Penal nou, sunt, potrivit art. 75 alin. 2, eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului iar potrivit Codului penal de la 1968, aceste circumstanțe sunt, conform art.74, sunt conduita buna a infractorului înainte de comiterea infracțiunii, stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită, atitudinea inculpatului după comiterea infracțiunii, prezentarea în fața autorităților, comportarea sinceră în fața organelor judiciare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că reținerea de circumstanțe atenuante nu se justifică.
Inculpata nu a recunoscut fapta, decît în parte, încercând să direcționeze vinovăția în direcția firmei de contabilitate, nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, nu a depus niciun efort pentru repararea cel puțin a unei părți a prejudiciului cauzat.
Simpla absență a antecedentelor penale, care, până la urmă reprezintă starea de normalitate a persoanelor și nu un merit al acestora, apt să diminueze răspunderea penală, în concurs cu celelalte împrejurări, nu reprezintă circumstanțe atenunate în această cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatei a fost corect individualizată, fiindu-i aplicată o pedeapsă la minimul special, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nefiind justificată o reducere a cuantumului pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel reține aspectul că soluția nu a fost criticată din acest punct de vedere, mai mult, inculpata nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză financiar contabilă.
Având în vedere succesiunea de legi în timp, respectiv . Noului Cod Penal, Curtea va analiza care lege este mai favorabilă, în aplicarea art. 5 NCP. În efectuarea acestei analize, instanța are în vedere faptul că limitele de pedeapsă pentru evaziunea fiscală nu s-au modificat, fapta rămânând incriminată în continuare în legea specială, însă, Codul Nou este mai favorabil, în ceea ce privește sancționarea formei continuate a infracțiunii.
Potrivit art. 36 NCP, pedeapsa pentru infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea respectivă, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.
Potrivit art. 42 din C.P. de la 1968, infracțiunea continuată se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă la care se adaugă un spor potrivit art. 34 C.p., adică, un spor de până la 5 ani.
Ca urmare, sub acest aspect, va face aplicarea art. 5 NCP, privind legea penală mai favorabilă și în baza art. 386 alin. 1 NCPP va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b C.p. din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1968, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 36 alin. 1 NCP.
Va menține pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 15 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a NCp, care permit aplicarea acestei modalități de individualizare a executării pedepsei și după . Noului cod, în anumite circumstanțe.
Va interzice inculpatei, în baza art. 12 din Legea 187/2012, drepturile prevăzute de art. 66 literele a, b și g NCP, ca pedeapsă accesorie, menținând dispoziția de suspendare a acestei pedepse accesorii, potrivit art. 15 din Legea 187/2012.
În baza art. 12 NCP, va interzice inculpatei aceleași drepturi, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani, după terminarea executării pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate privind soluția pronunțată pe latura civilă și obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare statului.
Față de cele mai sus arătate, conform art. 421 pct. 2 litera a NCPP, va admite apelul, va desființa sentința în limitele arătate și va pronunța o nouă hotărâre, conform considerentelor, numai în sensul aplicării legii penale mai favorabile.
Conform art. 275 alin. 3 NCP, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpata N. I. împotriva sentinței penale nr. 591/6 noiembrie 2013 a Tribunalului G., pe care o desființează în parte și rejudecând:
Face aplicarea art. 5 NCP privind legea penală mai favorabilă.
În baza art. 386 alin.1 NCPP schimbă încadrarea juridică a faptei inculpatei din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal de la 1969, în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea art.36 alin. 1 NCP.
Menține pedeapsa de 2 ( doi ) ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința apelată.
În baza art.15 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a NCP, menține dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, în baza art. 81 Cod penal de la 1969, precum și dispoziția privind termenul de încercare de 4 ani stabilit prin sentința apelată.
În baza art.12 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a NCP, interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 literele a, b și g, pe durata executării pedepsei, menținând, în baza art. 15 din Legea 187/2012, dispoziția privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 12 NCP interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, în condițiile art. 66 și 67 NCP, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b și g NCP, pe o perioadă de 3 ani, după terminarea executării pedepsei principale sau considerarea acesteia ca executată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocat oficiu va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. – N. L. M. S.
GREFIER,
D. P.
Red.C.N.L.
Thred.V.D./4 ex./21.03.2014
Tr.G.-jud.A.I.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... → |
|---|
