Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 1078/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1078/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2012 în dosarul nr. 1078/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1078
Ședința publică de la 25 mai 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – P. P.
JUDECĂTOR – E. U.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de partea civilă S. M. împotriva sentinței penale nr.453/25.11.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul inculpat I. G., lipsă fiind, avocat din oficiu C. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, lipsind recurenta parte civilă S. M. și intimatele părți civile M. I., T. F. și P. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar au fost depuse motivele de recurs, precum și o cerere de către apărătorul ales al recurentei părți civile, avocat D. C., prin care arată că este în imposibilitate de prezentare și solicită judecarea cauzei în baza motivelor de recurs depuse la dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă în baza dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C.p.p., ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind temeinică și legală. Apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. c C.p..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de partea civilă cu privire la latura penală a cauzei, ca nefondat. Consideră că individualizarea pedepsei s-a făcut în mod corect, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare. Â
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.453 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu – județ I., în dosarul nr._ , astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 20 ianuarie 2012, în baza art.215 alin1,2,3 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit. a) și c) Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 lit.c) Cod penal a fost condamnat inculpatul I. G.(fiul lui I. și L., născut la data de 20.08.1943 în ., domiciliat în ., c.n.p._) la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În baza 292 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.74 lit.a) și c) Cod penal și art.74 alin.2 Cod penal rap. la art.76 lit.e) Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (o) lună închisoare.
În baza art.33 lit.a) și art.34 lit.b) Cod penal, au fost contopite cele două pedepse, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare pe o durata de 3 ani reprezentând termen de încercare potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art. 83, 84 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării condiționate.
În baza art.71 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.14 și art.346 alin.1 Cod pr.penală raportat la art. 998-999 cod civil a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. și obligat inculpatul la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de daune materiale în favoarea acesteia.
A fost respinsă solicitarea părții civile S. M. privind obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale ca neîntemeiată.
În baza art.348 și art. 445 Cod pr.penală, s-a constatat că sunt false și s-a dispus desființarea, în totalitate, a certificatului de moștenitor nr.192 din 22 noiembrie 2007 emis de B.N.P. “S. N.” din orașul B., jud. I., precum și a Certificatului Suplimentar de Moștenitor nr. 55 din 18 aprilie 2008 emis de B.N.P. “S. N.” din orașul B..
S-a dispus ca despre înscrisurile declarate false să se facă mențiune în scriptele biroului notarial menționat, la O.C.P.I. I. și Primăria . și Taxe Locale, sens în care s-a dispus a se trimite acestor unități copie după prezenta hotărâre.
Au fost menținute ca fiind valabile: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3720/17.12.2007 la B.N.P.”E. M. Schuster”; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3717/17.12.2007 la B.N.P.”E. M. Schuster” depus la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011 și s-a dispus restituirea acestuia către partea vătămată P. I. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3719/17.12.2007 la B.N.P.”E. M. Schuster” depus la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011 și s-a dispune restituirea acestuia către partea vătămată P. I..
S-a dipus restituirea procurii autentificate sub nr.2607/07.11.2007 la sediul B.N.P. “S. N.” din B., jud. I., depusă la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011, către inculpatul I. G..
In baza art. 191 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 12.07.2001 a fost eliberat soției inculpatului Titlul de Proprietate nr._ pe numele defunctei I. L. (dec. la data de 25.01.1995, fila 65, d.u.p.) care cuprindea suprafețele de 1 ha. și 3181 mp. situată în extravilanul satului Crețești, . (f. 133, dosar fond) și 0, 3419 mp. situată în intravilanul satului Crețești, ..
Potrivit actelor de stare civilă existente la dosarul de urmărire penală, defuncta I. L. a avut doi copii: inculpatul I. G. (f. 86) și fratele acestuia M. D. decedat la data de 15.03.1988 (f. 67, d.u.p). Deoarece când s-a procedat la dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma defunctei I. L. unul dintre copiii acesteia, respectiv M. D. era decedat, în locul său urcă descendenții, S. M. și M. I., potrivit principiilor devoluțiunii legale. La data de 14.04.2010, a decedat și partea civilă M. I., singura moștenitoare a acestuia fiind partea civilă S. M. (f. 90-92, d.u.p, f. 18, 19, dosar fond).
În ziua de 06.11.2007 inculpatul I. G. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public „S. N.” din B., jud. I. unde a formulat cerere de dezbatere a succesiunii defunctei I. L., declarând în fals că este singurul moștenitor ale mamei lui (f. 144, dosar fond, 60, 61, d.u.p). Acest aspect l-a recunoscut inculpatul atât în declarațiile date în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia audierii acestuia în fața instanței: „Am fost la notariat eu, cu cumpărătorul și fiul meu. Nu i-am spus notarului că mai am un frate și nici notarul nu m-a întrebat. S-a întocmit certificatul de moștenitor numai pe numele meu. Cumpărătorul și cu fiul meu, mi-au spus să declar că sunt singurul moștenitor și că nu mai am niciun frate.”(f. 59, dosar fond). „Știam că are dreptul la moștenire (fratele său de mamă, defunctul M. D., s.n.), însă documentele au fost făcute în fals, nemaitrecându-l”; „…dar în fața notarului am declarat că nu mai există moștenitori cu toate că fratele meu are doi copii care aveau dreptul la împărțirea suprafețelor de teren” (f. 31-34, d.u.p).
Declarațiile inculpatului I. G. au fost apreciate ca fiind sincere, întrucât s-au coroborat, în sensul art.69 C.pr.pen. cu materialul probator administrat la dosarul cauzei, respectiv cu declarațiile martorilor S. E. și I. I. (care au avut aceeași calitate și în dosarul succesoral, învederând notarului public faptul că la data decesului, defuncta I. L. nu era căsătorită și avea un singur copil, pe I. G., f. 154, dosar fond). Astfel, deși în cursul urmăririi penale cei doi martori au avut calitatea de învinuiți, față de ei fiind începută urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal, ulterior, prevalându-se de dispozițiile art.260 alin.2 Cod penal au învederat că își retrag declarațiile date în fața notarului public, întrucât nu corespund realității, precizând că au procedat în acest mod, la solicitarea inculpatului, cu care sunt vecini, primind în schimbul declarației mincinoase date, în sensul că acesta este singurul moștenitor al defunctei I. L., deși știau că mai are un frate decedat care la rândul său are doi copii, suma de 100 lei (f. 36-38, 41-43,d.u.p, f. 113, 116, dosar fond).
Astfel, referitor la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații reținută în sarcina inculpatului I. G., constând în aceea că în zilele de 06.11.2007, 07.11.2007 și 10.04.2008 prin declarații mincinoase date în fața notarului public cu prilejul dezbaterii succesiunii mamei lui, I. L., a învederat faptul că este singurul descendent al acestuia, înlăturând astfel de la moștenire pe copiii fratelui lui M. D., decedat la data dezbaterii succesiunii mamei, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, inculpatul recunoscând fără nicio rezervă această infracțiune, declarațiile acestuia coroborându-se în sensul art.69 Cod pr.penală, cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză (documentele ce formează dosarul succesoral nr.213/2007 în care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.192/22.11.2007, f.143, dosar fond; certificat de moștenitor suplimentar nr. 55/18 aprilie 2008, f. 159, dosar fond, declarații martori S. E., f. 36-38, d.u.p, f. 113, dosar fond și I. I., f. 41-43, d.u.p, f. 116, dosar fond.
Astfel potrivit art. 292 Cod penal, constituie infracțiunea de fals în declarații „Declararea necorespunzătoare a adevărului făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități din cele la care se referă art. 145 în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe…”.
Așadar inculpatul I. G. a declarat că mama lui a avut ca moștenitor doar pe inculpat, aspect necorespunzător adevărului, existând și fiii fratelui său decedat la data dezbaterii succesiunii defunctei I. L. și care veneau la moștenirea bunicii lor prin reprezentare, în vederea obținerii Certificatului de Moștenitor nr.192/22.11.2007 (f. 143, dosar fond). Înscrisul respectiv atesta calitatea acestuia de unic moștenitor al defunctei I. L., calitate ce îi conferea inculpatului posibilitatea de a vinde singur bunurile aflate în masa succesorală (teren extravilan), fără a solicita acordul nepoților lui, fără a-i înștiința pe aceștia și, evident, fără a împărți suma obținută din vânzarea terenului (vânzare despre care părțile civile oricum nu au știut neavând calitatea de proprietari ai suprafeței de teren care s-a înstrăinat).
La aceeași dată cu depunerea cererii privind eliberarea Certificatului de Moștenitor nr. 192/22.11.2007 care atesta faptul că inculpatul I. G., în calitate de fiu este singurul moștenitor al defunctei I. L. a fost întocmită și procura specială nr.2607/07.11.2007 la sediul aceluiași birou notarial, respectiv „S. N.” prin care acesta l-a împuternicit pe martorul Z. M. B. A. să efectueze toate activitățile „pe care va trebui să le desfășoare în vederea finalizării dreptului meu la această succesiune…” (f. 135, dosar fond.) precum și Contractul de Promisiune Bilaterală de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2606/07 noiembrie 2007 de B.N.P. „S. N.” (f. 132, dosar fond).
Din cuprinsul acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, cum au intitulat-o părțile, reiese că inculpatul promite și se obligă să vândă promitentului cumpărător Z. M. B. A. terenul în suprafață de 13.181 mp. situat în extravilanul com. Vidra, ., compus din mai multe suprafețe de teren la prețul de 70.000 lei, din care a achitat la data autentificării înscrisului suma de 1.000 lei, diferența urmând a o primi la data încheierii actului autentic de vânzare cumpărare. De asemenea, inculpatul (promitent vânzător) a mai declarat că terenul ce promite să-l înstrăineze lui Z. B. A. a fost dobândit în proprietate și posesie prin moștenire în baza dreptului lui succesoral de pe urma defunctei I. L., care la rândul său îl dobândise prin reconstituirea dreptului de proprietatea în condițiile Legii nr.18/1991, conform Titlului de Proprietate nr._/12.07.2001 (f. 133, dosar fond).
Inculpatul a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că cea care a ridicat T.P. de la Primărie a fost soția sa, intenționând să vândă terenul întrucât aveau „nevoie de bani, având lumina tăiată”, (f.59, dosar fond). Inculpatul, cu ocazia audierilor, nu a încercat să ascundă faptul că intenția lui a fost de a înstrăina terenul moștenit de la mama lui, singur, în sensul că, fără a împărți suma obținută cu fiii fratelui lui M. D., decedat la data de 15.03.1988, deci cu aproximativ 9 ani, anterior datei dezbaterii succesiunii (f. 67, d.u.p.), însă și-a justificat fapta prin aceea că fiul său i-a spus să declare la notariat că este singurul moștenitor și că nu are nici un frate, menționând totuși că a procedat astfel „tocmai pentru a nu împărți cu nimeni contravaloarea terenurilor pe care le-a vândut” (f. 32, verso, d.u.p). Cu toate că inculpatul știa că fiii fratelui lui au de asemenea dreptul la moștenirea bunicii, urcând în locul tatălui lor decedat („…am mers la notariatul din orașul B. unde am declarat în fața acestuia că sunt singurul moștenitor al mamei mele, fără a spune ceva despre fratele meu decedat și nepoții mei, tocmai pentru a vinde singur terenurile” – declarații inculpat, f. 31 verso, d.u.p) a declarat în fața notarului necorespunzător adevărului, în sensul că este singurul descendent și, implicit singurul moștenitor al mamei lui, obținând astfel certificatul de moștenitor nr.192/07.11.2007 de care s-a folosit pentru a înstrăina terenurile ce formau masa succesorală, încasând toți banii.
Faptul că inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind prin inducerea în eroare a cumpărătorilor, respectiv partea civilă P. I. și T. F., în fața cărora a pretins că este singurul moștenitor ale defunctei I. L., titulara Titlului de Proprietate nr._/12.07.2001, încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3717/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafața de 2.276 mp. situată în extravilanul satului Crețești, . în favoarea părții civile P. I. la prețul de 34.140 ron (f. 56, d.u.p), nr. 3719/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafața de 3.948 mp. situată în extravilanul satului Crețești, . în favoarea părții civile P. I. la prețul de 59.220 ron (f. 57, d.u.p) și nr.3720/17.12.2007 prin care a înstrăinat suprafața de 2.777 mp. situată în extravilanul satului Crețești, . în favoarea părții civile T. F. la prețul de 41.655 ron (f. 58, d.u.p), obținând astfel un folos material pentru sine, dar, în același timp păgubindu-i pe copiii fratelui lor, respectiv pe partea civilă S. M. care ar fi avut aceleași drepturi ca și inculpatul.
Mai mult, concluzia de mai sus se desprinde și din „rapiditatea” cu care au fost întocmite înscrisurile necesare perfectării contractului de vânzare în formă autentică. Astfel, inculpatul a depus cererea privind dezbaterea succesiunii la data de 06.11.2007 (f. 140, 141, dosar fond) și chiar a doua zi la 07.11.2007 a fost întocmită procura specială în favoarea martorului Z. B. A., precum și contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare (f. 132, promitent cumpărător era același martor). Din cercetări a reieșit faptul că martorul Z. B. A. deși a semnat contractul de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare în calitate de promitent cumpărător, în realitate nu a intenționat niciodată să cumpere, „intermediind” vânzarea finală către partea civilă P. I. cu care era asociat la o societate comercială. Din declarațiile părții civile P. I. (f. 186, dosar fond), T. F. (f. 60, dosar fond) care a cumpărat prin mandatarul său - martorul P. M. (f. 62, dosar fond), declarațiile martorului P. M. (f. 114, dosar fond), precum și ale martorului Z. B. A. (f. 117, dosar fond), care se coroborează între ele, rezultă fără nici un dubiu că aceștia nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul mai avea un frate decedat la data dezbaterii succesiunii și care avea descendenți și nici nu aveau posibilitatea de a cunoaște acest fapt. Martorul P. M. era asociat la .. care era la acel moment agenție imobiliară, intermediind tranzacțiile între inculpat și partea civilă P. I. și T. F..
Cât privește declarația inculpatului I. G. dată în cursul judecății, în sensul că fiul său I. I. i-a spus să declare că nu mai are nici un frate, precum și că nu a primit niciun ban din vânzările perfectate, judecătoria a constatat că nu are nicio relevență sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, atâta timp cât raportul de expertiză medico-legală psihiatric nr.A1/J/PSH/149/2011 (f. 214-219, dosar fond) atestă faptul că inculpatul I. G. a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conținutului și, mai ales, asupra consecințelor social juridice care pot decurge din încheierea actelor juridice de dispoziție la data de 07.11.2007 când a întocmit procura autentificată la B.N.P. “S. N.” cât și în perioada 2007-2008 când a întocmit mai multe acte notariale de dispoziție, nereconstituindu-se vreun tablou psihopatologic la aceste date.
Așadar, inculpatul I. G. le-a indus-o în eroare pe partea vătămată P. I. cu prilejul încheierii contractelor de vânzare cumpărare nr. 3717/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster” (f. 56, d.u.p.), nr. 3719/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster” (f. 57, d.u.p.) și pe partea vătămată T. F. cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 3720/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster” (f. 58, d.u.p.) cu privire la calitatea lui de singur proprietar a terenurilor ce au făcut obiectul vânzării (inculpatul nu era proprietar decât asupra unei cote de ½, cota de ½ revenind fratelui lui, M. D., decedat, respectiv moștenitorilor acestuia, părții civile S. M. și M. I., decedat și acesta în timpul procesului penal, f. 18, 19, dosar fond, singura moștenitoare fiind deci partea civilă S. M.). Urmarea imediată constă în prejudicierea părții vătămate S. M. cu o sumă de bani ce reprezintă cota ei din dreptul de proprietate asupra terenului înstrăinat, respectiv ½.
Prejudiciul nu s-a produs însă în patrimoniul persoanelor față de care s-a săvârșit acțiunea de inducere în eroare, care de altfel declară: „Mă constitui parte civilă în procesul penal cu suma de 12.000 euro, reprezentând contravaloarea terenului și taxele notariale” (declarație T. F., f. 58, dosar fond), „Mă constitui parte civilă cu suma de 90.000 lei, reprezentând contravaloarea terenurilor la momentul cumpărării actualizată la momentul plății efective” (declarație P. I., f. 186 verso, dosar fond). În acest sens, membrii Comisiei „Unificarea practicii judiciare” din cadrul C.S.M. au decis că încadrarea juridică corectă a faptei de vânzare a lucrului altuia, atunci când cumpărătorul a fost indus în eroare cu privire la calitatea de proprietar al vânzătorului este cea de înșelăciune, chiar dacă paguba a fost creată în patrimoniul altei persoane (respectiv al adevăratului proprietar) decât cea înșelată (cumpărătorul).
Situația de fapt astfel cum a fost reținută a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă mai sus analizate, care au confirmat că inculpatul a comis cu vinovăție infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului I. G. care la data de 06.11.2007, 07.11.2007 și 10.04.2008 a făcut declarații mincinoase în fața notarului public cu prilejul dezbaterii succesiunii mamei lui I. L., înlăturând astfel de la moștenirea acesteia pe descendenții fratelui lui decedat la data de 15.03.1988 și dobândind astfel în proprietate exclusivă un teren în suprafață de 1 ha. și 3.181 mp. situat în extravilanul satului Crețești, ., precum și 3.419 mp. teren situat în intravilanul satului Crețești, . conform certificatului de moștenitor nr. 192/22.11.2007 și certificatului de moștenitor suplimentar nr.55/18 aprilie 2008, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 292 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. precum și cele de a induce în eroare, folosindu-se de această calitate mincinoasă (respectiv aceea că este singurul moștenitor al defunctei I. L.) pe cumpărătorii terenurilor, partea vătămată P. I. și T. F., încheind în nume propriu contractele de vânzare cumpărare nr.3717/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster”, nr.3719/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster” și nr. 3720/17.12.2007 autentificat la B.N.P. „E. M. Schuster” provocând o pagubă în patrimoniul părții civile S. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. ambele cu cu aplicarea art. 33 lit.a) Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. G. instanța a avut in vedere criteriile prev. de art.72 C.pen., si anume: dispozitiile din partea generala a Codului Penal; limitele de pedeapsa prevăzute in partea speciala a Codului Penal; gradul de pericol social al faptelor pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat raportat la faptul că inculpatul a indus în eroare mai multe persoane (două), cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, pretinzând că este singurul proprietar al terenului, aspect esențial, ce privea chiar calitatea de proprietar a vânzătorului; persoana și conduita inculpatului – acesta fiind în vârstă de 68 ani, fără antecedente penale, neșcolarizat, raportat la prezenta cauză a cooperat cu organele judiciare, recunoscând săvârșirea infracțiunilor și precizând că au procedat în acest mod având un scop bine determinat: « nu a vrut să împartă banii și cu nepoții săi, deoarece avea nevoie de bani ». Pentru aceste considerente instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. la art.74 alin.1 lit.a) și c) C.pen. respectiv conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii și comportarea sinceră în cursul procesului penal pronunțând o pedeapsă ce a fost coborâtă sub minimul special pentru fiecare din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, cele două pedepse aplicate fiind contopite după regulile concursului de infracțiuni, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea.
Instanța a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal considerând că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege, poate avea loc si fără privare de libertate, dând posibilitatea acestuia sa reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înțeles sa le încalce prin săvârșirea infracțiunii, astfel că s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 Cod penal si compus din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
Chiar dacă inculpatul are o vârstă înaintată și suferă de mai multe boli, instanța a considerat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată condiționată nu este disproporționată în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, de scopul urmărit și de valoarea prejudiciului cauzat părții civile.
I s-a atras atenția inculpatului, asupra disp. art.83 Cod penal, privitoare la săvârșirea altei infracțiuni in cursul termenului de incercare si care atrage revocarea suspendarii acordate si executarea pedepsei în regim penitenciar.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată instanța a reținut următoarele:
În ședința publică din data de 28.01.2010 partea vătămată S. M. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 75.000 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă actualizată de la data săvârșirii faptei și până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri precum și cu 20.000 lei cu titlu de daune morale “având în vedere că a stat și s-a judecat cca. 5 ani cu inculpatul” (f. 44, dosar fond).
În ședința din data de 18.03.2011, partea vătămată T. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 12.000 euro, reprezentând c/val. terenului și taxe notariale (f. 58), iar la termenul de judecată din data de 17.06.2011 partea vătămată P. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 90.000 lei, reprezentând c/val. terenurilor la momentul cumpărării actualizată la momentul plății efective (f.186 verso).
Referitor la acțiunea civilă promovată de partea civilă S. M., instanța a considerat că este întemeiată, fiind admisă în parte, din următoarele considerente:
Inculpatul I. G. alături de M. D. (dec. la data de 15.03., f. 82, d.u.p) au fost copiii defunctei I. L. (dec. la data de 25.01.1995, f. 65, d.u.p). La data dezbaterii succesiunii defunctei I. L. (respectiv 06.11.2007) autorul părților civile era decedat, astfel încât acestea în calitate de copii ai lui M. D. veneau la moștenirea bunicii lor I. L. prin reprezentare, moștenind toți cota de ½ ce i s-ar fi cuvenit tatălui lor dacă ar fi fost în viață. Inculpatului i s-ar fi cuvenit de asemenea câte o cotă de ½ din masa succesorală.
Față de aceste cote legale de moștenire, judecătoria a acordat despăgubirile civile raportat la valoarea de circulație a terenurilor în zonă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, așa cum a reieșit din înscrisurile depuse de partea civilă P. I. la f. 167-171, dosar fond. Inculpatul a înstrăinat terenul în suprafață de 2.276 mp. părții civile P. I. la prețul de 34.140 ron, echivalentul a 9.754 euro (4,28 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007, f. 172, dosar fond), terenul în suprafață de 3.948 mp. părții civile P. I. la prețul de 59.220 ron, echivalentul a 16.920 euro (4,28 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007) și terenul în suprafață de 2.276 mp. părții civile T. F. la prețul de 41.655 ron, echivalentul a 11.901 euro (4,2 euro/mp, la un curs 1 euro – 3,5 lei la data de 01.12.2007), toate terenurile fiind situate în extravilanul satului Crețești, ..
Referitor la prețul acestor vânzări, instanța a apreciat că cel consemnat în actele de vânzare cumpărare menționate este un preț sincer și serios, inculpatul nefăcând nicio dovadă precum că nu ar fi primit aceste sume de bani. Singurul care a relatat că ar fi primit numai suma de 35.000 lei a fost fiul inculpatului, care a avut calitatea de martor asistent la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare tocmai pentru a-i proteja interesele tatălui său. Astfel, din cuprinsul acestor acte autentice semnate atât de inculpat după ce i-a fost citit conținutul cât și de martorul asistent I. I. reiese că prețul a fost achitat integral la data autentificării actelor de vânzare cumpărare, situație care nu a fost răsturnată prin niciun mijloc de probă.
Lecturând contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de partea civilă P. I., instanța a stabilit că prețul cu care inculpatul a vândut cele trei suprafețe de teren a fost sincer și serios, nefiind derizoriu, stabilindu-se că un metru pătrat de teren în zonă era, în toamna-iarna anului 2007, de aproximativ 4 euro. Judecătoria a apreciat această valoare calculând o medie aritmetică a metrului pătrat de teren în raport de prețurile cu care s-au vândut terenurile în zonă potrivit înscrisurilor depuse la dosar și la un curs euro B.N.R. de 3,5 lei la data de 01.12.2007 (accesând internetul). Este adevărat că partea civilă P. I. a depus de asemenea la dosar patru contracte de vânzare cumpărare (f.167-171, dosar fond) din care rezultă că acesta a cumpărat în zonă și alte terenuri la un preț de 1,9 euro/mp, 0,85 euro/mp, 3,30 euro/mp, respectiv 3,00 euro/mp. însă instanța a considerat că acesta nu poate fi un preț de referință, întrucât așa cum reiese chiar din conținutul contractelor de vânzare, inculpatul a înstrăinat terenurile părților civile P. I. și T. F. la un preț mediu de 4,00 euro/mp.
Această valoare nu a afectat-o nici pe partea civilă S. M. ale cărei pretenții au fost de 75.000 lei. Astfel din contractele de vânzare cumpărare existente la dosar, a rezultat că inculpatul a primit suma de 41.655 lei (c.v.c nr. 3720/17.12.2007, p.civ. T. F., f. 61, dosar fond), 59.220 lei (c.v.c nr. 3719/17.12.2007, p.civ. P. I., f. 175, dosar fond) și 34.140 lei (c.v.c nr. 3717/17.12.2007, p.civ. P. I., f. 172, dosar fond), în total 135.015 lei. În consecință, instanța a calculat despăgubirile acordate acestora raportat la cota de ½ ce i se cuvine din masa succesorală părții civile S. M. compusă din suprafața de 2.276 mp, 3.948 mp și 2777 mp. respectiv, suma totală obținută din vânzarea acestor suprafețe de teren împărțită la doi, astfel încât inculpatul a fost obligat la plata sumei de 70.000 lei către partea civilă S. M..
Instanța a respins cererea acesteia de acordare a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune morale, deoarece partea civilă nu a dovedit prejudiciul moral pretins a fi fost suferit.
Cât privește pe părțile civile P. I. și T. F. judecătoria a constatat că acestea s-au constituit părți civilă în procesul penal sumele de bani reprezentând prețul terenurilor cumpărate.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză și sub acest aspect, a stabilit că p.civ. P. I. și T. F. sunt dobânditori de bună credință și cu titlu oneros.
Deși în baza art. 348 și 445 Cod procedură penală instanța a constatat că sunt false și a dispus desființarea în totalitate a Certificatului de Moștenitor nr. 192/17.11.2007 emis de B.N.P. “S. N.” precum și a Certificatul Suplimentar de Moștenitor nr.55 din 18 aprilie 2008 emis de B.N.P. “S. N.” din orașul B., totuși a menținut contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3720/17.12.2007 la B.N.P.”E. M. Schuster”; contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3717/17.12.2007 la B.N.P. ”E. M. Schuster” depus la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011 și a dispus restituirea acestuia către partea vătămată P. I. și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3719/17.12.2007 la B.N.P.”E. M. Schuster” depus la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011 și a dispus restituirea acestuia către partea vătămată P. I. ca fiind valabil încheiate.
Judecătoria a considerat că se află în prezența unei excepții de la principiul resolutio iure dantis, resolvitur ius accpientis, în sensul că, deși s-a anulat actul inițial (certificatul de moștenitor), actul subsecvent, respectiv contractele de vânzare cumpărare vor fi menținute, deoarece se apreciază că partea civilă P. I. și T. F. (terț achizitor) sunt dobânditori de bună credință, în sensul că aceștia nu au cunoscut (și nici nu aveau cum să cunoască, oricâte diligențe ar fi depus) faptul că inculpatul ar mai fi avut un frate, decedat la data deschiderii succesiunii, dar ai căror copii aveau vocație succesorală, deci că acesta nu este singurul proprietar, astfel neavând cunoștință de nevalabilitatea titlului de proprietate al înstrăinătorului.
S-a dispus ca despre înscrisul declarat fals să se facă mențiune în scriptele biroului notarial menționat, la O.C.P.I. I. și Primăria . și Taxe Locale, sens în care s-a dispus a se trimite acestor unități copie după prezenta hotărâre.
S-a dispus restituirea procurii autentificată sub nr.2607/07.11.2007 la sediul B.N.P. “S. N.” din B., jud. I. depusă la Registrul de valori al instanței la data de 22.06.2011, către inc. I. G..
În baza art.191 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea civilă S. M., criticând-o pentru nelegalitatate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs depuse în scris la dosar, partea civilă critică soluția primei instanțe sub aspectul laturii penale a cauzei, criticile formulate de aceasta vizând individualizarea pedepsei aplicate inculpatului I. G. apreciindu-se că în cuantumul aplicat și modalitatea aleasă de către instanță, nu se reflectă de circumstanțele ale comiterii faptelor și nici cele personale ale inculpatului.
Recurenta parte civilă critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul greșitei constatări a bunei credințe a cumpărătorilor.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și în fond majorarea cuantumului pedepsei aplicate cât și constatarea nevalabilității actelor de vânzare-cumpărare cu consecința nulității absolute a acestora.
La data de 25.05.2012 la dosarul cauzei a fost depusă în scris, prin Serviciul registratură, o completare a motivelor de recurs, cererea părții civile vizând nepronunțarea primei instanțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate la instanța de fond în cuantum de 2.000 lei.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform art.3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, Curtea constată, în baza propriului examen al probatoriului administrat în cauză, că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății, căreia i-a dat și în drept o corectă încadrare juridică și constatând întrunite condițiile răspunderii penale în mod just a dispus condamnarea inculpatului I. G. la pedeapsa închisorii pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.
Din perspectiva individualizării pedepsei, instanța de recurs constată că judecătorul cauzei a avut în vedere toate criteriile prev.de art.72 Cod penal, circumstanțele reale ale comiterii faptelor dar și cele personale ale inculpatului, în speță neimpunându-se majorarea cuantumului pedepsei.
Și sub aspectul modalității de executare aleasă, instanța de fond a făcut o justă individualizare, în acord cu judecătorul cauzei și instanța de recurs apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea inculpatului de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, în speță fiind îndeplinite toate condițiile impuse de art.81 Cod penal.
Pornind de la aprecierea că pedeapsa nu este un scop în sine, la stabilirea acesteia instanța trebuie să aibă în vedere aptitudinea inculpatului de a se reeduca sub influența sa iar scopul pedepsei, constând în reinserția socială a condamnatului, nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea îndelungată a acestuia de societate, astfel că pedeapsă prea severă poate fi ineficientă și poate conduce la obținerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a acestuia.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa a fost corect cuantificată de instanța fondului în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii, dându-i, totodată, posibilitatea corectării conduitei.
Sub aspectul celei de-a doua critici formulate de către partea civilă, în sensul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că părțile civile P. I. și T. F. sunt dobânditori de bună credință și cu titlu oneros, Curtea reține că cei doi au cumpărat prin contracte autentice încheiate în fața notarului, cu prețuri certe și serioase, terenurile în cauză fiind în deplin acord cu clauzele înscrise aici. Mai mult, așa cum a reținut judecătorului fondului, prețul vânzării-cumpărării reprezintă pe cel practicat pentru perioada de referință (toamna-iarna 2007), de aproximativ 4 euro/m.p.
A rezultat, fără putință de tăgadă, că cei doi cumpărători nu aveau cum să cunoască manoperele dolosive ale inculpatului I. G. – vânzătorul terenurilor – care, anterior, la notar, s-a declarat unic moștenitor al defunctei I. L. și, prin urmare, sunt dobânditori de bună credință, dispensați de a depune diligențe suplimentare pentru a afla ordinea succesorală, masa de împărțit, moștenitorii și cotele ce le-ar fi revenit.
Și despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul I. G. către partea civilă S. M., în sumă de 70.000 lei (așa cum s-a rectificat prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 20.01.2012 a primei instanțe), reprezintă suma pe care aceasta a pretins-o, astfel că recursul de față se privește ca fiind nefondat și conform art. 38515 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca atare.
În baza art. 192 alin.2 Cod pr.penală, recurenta parte civilă S. M. va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat I. Gheorge se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul părții civile S. M. formulat împotriva sentinței penale nr.453 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cornetu – județ I., în dosarul nr._ .
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu pentru intimatul inculpat I. G. se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 mai 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. D. P. P. E. U.
GREFIER,
A. M.
Red.U.E./Th.red.C.V.M.-ex.2/28.06.2012
Jud.Cornetu – jud.C.N.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 177/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
