Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 876/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 876/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 876/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 876 R
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror V. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpatul N. D. împotriva sentinței penale nr. 12 din data de 10.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat N. D. personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu C. M. cu împuternicire avocațială nr._ din data de 25.04.2013 emisă de Baroul București – S.A.J.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat N. D. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 12 din data de 10.01.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._ si rejudecând să fie reindividualizată pedeapsa aplicată inculpatului, cu coborârea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind totodată că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată în raport de împrejurarea că inculpatul este recidivist.
Recurentul inculpat N. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 12 din 10.01.2013, Judecătoria B. – Secția Penală a hotărât următoarele:
În baza art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. l-a condamnat pe inculpatul N. D. (fiul lui S. și A. ns. la data de 21.04.1957, în mun. București sector 2, domiciliat în L. Bradului nr.6, ., ., sector 3 București, fără forme legale în comuna Mogoșoaia, ., judetul I., CNP –_) la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei permis de conducere a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a doua și b) C.pen., pe durata pedepsei principale.
În baza art. 191 alin. 1, a obligat inculpatul la plata a 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 07.12.2011, inculpatul N. D. a fost depistat de organele de poliție din orașul B., în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_, pe raza comunei Mogoșoaia. În urma verificării efectuate a rezultat faptul că inculpatul este posesor al permisului de conducere categoria B ., reținut în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice din data de 14.06.2011.
În instanță inculpatul a arătat faptul că în data de 07.12.2011 s-a deplasat împreună cu martora A. A. în București pentru a lua un aparat de oxigen, iar la întoarcere a fost oprit de un echipaj de poliție pe raza comunei Mogoșoaia. A mai precizat inculpatul faptul că avea cunoștință despre împrejurarea că permisul de conducere era reținut și nu avea dreptul de a conduce autoturismul pe drumurile publice.
Fiind audiată în fața instanței, martora A. A. a precizat că inculpatul N. D. a condus autoturismul în luna decembrie 2011, fiind oprit la un moment dat de către organele de poliție. A mai precizat martora că nu are cunoștință de ce inculpatul N. D. a fost oprit de către organele de poliție.
Declarațiile acestora coincid celor date în faza de urmărire penală când inculpatul a recunoscut învederând că a condus pe o distanță scurtă întrucât trebuia să aducă un aparat de oxigen numitului Coznac G. unde acesta locuiește, care suferă de astm cronic, neavând cine să aducă acest aparat, menționând totodată că în urmă cu câțiva ani i s-au mai întocmit și alte dosare penale tot pentru aceeași faptă.
De asemenea, și martora A. A. a arătat că se afla în mașina condusă de inculpat când au fost opriți de echipajul de poliție.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de circumstanțele săvârșirii faptei și de cele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu, iar recunoașterea acestuia s-a datorat evidenței, astfel că nu a considerat necesară reținerea în favoarea sa a niciunei circumstanțe atenuante din cele prevăzute de art. 74 Cod penal.
Hotărârea a fost recurată de inculpat care a solicitat, prin avocat, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost dată de instanța de fond, prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.c Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea pendinte.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, Curtea, similar instanței de fond, neconsiderând necesară aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit.c Cod penal (atitudinea procesuală sinceră) considerând că reținerea acestei circumstanțe implică constatarea căinței profunde a inculpatului vizavi de fapta săvârșită, ceea ce nu se regăsește în cauză, unde sinceritatea a fost determinată de probele incriminatoare evidente.
Totodată, considerăm că săvârșirea aceluiași gen de fapte după ce i-au fost întocmite dosare penale pentru săvârșirea acelorași infracțiuni în cursul anilor 2006, 2009 și 2011, reprezintă un indice de incorigibilitate a inculpatului și sugerează o înclinație vădită a acestuia spre ignorarea normelor de drept.
În consecință, apreciem că pedeapsa dată spre executare inculpatului N. D. de instanța de fond este just cuantificată, neexistând nici un element de fapt sau personal care să justifice modificarea ei, astfel că, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N. D. împotriva sentinței penale nr. 12 din 10.01.2013, pronunțată de Judecătoria B. – Secția Penală în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocatului din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. D. B. A. E. V. F. B.
GREFIER
S. R.
Red. A.E.B./Tehnr. P.A.M.. – ex.2/27.05.2013
J. B.– jud: I. R. C.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 62/2013. Curtea de... → |
|---|
