Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2452/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2452/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2012 în dosarul nr. 2452/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
Decizia nr. 2452
Ședința publică din data de 18.12.2012
Curtea constituită din:
Președinte: E. R. C.
Judecător:A. N.
Judecător:O. M.
Grefier: D. C. R.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror D. F..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-revizuient T. I., împotriva sentinței penale nr. 912/15.10.2012 a Jud. Sector 1 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a raspuns recurentul-revizuient personal aflat in stare de arest si asistat de avocat din oficiu cu delegatie pentru asistenta judiciara obligatorie atasata la dosarul cauzei. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii ori chestiuni prealabile de invocat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Aparatorul din oficiu al recurentului, avand cuvantul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cererii de revizuire, cu consecința admiterii în principiu a acestei cereri așa cum a fost formulată, în sensul reținerii în favoarea condamnatului a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului ca nefondat, întrucât în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea cu care a fost învestită, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 1470/2011.
Recurentul-revizuient, avand cuvantul personal arata ca sustine concluziile aparatorului, si invedereaza că deși cu privire la cererea de revizuire formulata concluziile de la P. sunt nefavorabile, a recunoscut fapta si o regreta, ca timp de un an de zile cat a fost pus in libertate a respectat toate indatoririle puse in vedere de Curtea de Apel Bucuresti, iar in acest interval a avut si un loc de munca la dosar regasindu-se adeverinta in acest sens.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 912/15.10.2012 a Jud. Sector 1 București, în baza art.408 ind.2 alin.5 C.p.p. rap. la art. 408 ind.1 alin.10, C.p.p. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, formulată de petentul T. I. ( fiul lui N. și A., născut la data de 14.03.1959 în prezent aflat la Penitenciarul Rahova) împotriva sentinței penale nr.519/14.05.2010, a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._._ definitivă prin decizia penală 2212 din 10.11.2011 a Curții de Apel Bucuresti.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 519/14.05.2010, a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în dosarul nr._._ , hotărâre care face obiectul revizuirii în prezenta cauză, s-au dispus următoarele:
„In baza art.215 ind.1 alin.1 și 2 C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p. condamnă la 12 ani închisoare pe inculpatul C. D. G., fiul lui N. și Galina, ns.la 26.07.1973 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 6, divorțat, doi copii, necunoscut cu antecedente penale, CNP:_ .
În baza art.290 C.p. condamnă la 6 luni închisoare pe inculpatul C. D. G..
În baza art.43 din Legea nr.82/1991 rap. la art.289 C.p. condamnă la 2 ani închisoare pe inculpatul C. D. G..
În baza art.33 lit.a-34 lit.b C.p., contopește pedepsele aplicate, inculpatul C. D. G. urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 12 ani închisoare.
În temeiul art.65 C.p.interzice inculpatului C. D. G. pe o durată de 3 ani drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b, c C.p.
Face aplic art.71 al.1 – 64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cp.
În baza art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
Conf.art.88 C.p. deduce prevenția de la 12.05.2009 la zi.
In baza art.26 C.p. rap la art.215 ind.1 al.1 și 2 C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p. și aplic. art.74 lit.a, c C.p. -76 lit.a C.p. condamnă pe inculpatul T. I., fiul lui N. și A., ns.la 14.03.1959 în București, domiciliat în București ..4, ., căsătorit cu doi copii, fără antecedente penale, CNP:_, la 8 ani închisoare.
În temeiul art.65 C.p.interzice inculpatului T. I. pe o durată de 3 ani drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b C.p.
Face aplic art.71 al.1 – 64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cp.
În baza art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
Conf.art.88 C.p. deduce prevenția de la 18.03.2009 la zi.
In baza art.26 C.p. rap la art.215 ind.1 al.1 și 2 Cp cu aplic.art.41 alin.2 C.p. condamnă pe inculpatul D. F. T., fiul lui G. și V., ns.la 21.02.1953 în București, domiciliat în București, ., ., sector 2, necăsătorit, fără antecedente penale, urmărit general și internațional, CNP:_ la pedeapsa de 10 ani inchisoare.
În temeiul art.65 C.p.interzice inculpatului D. F. T. pe o durată de 3 ani drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b C.p.
Face aplic art.71 al.1 – 64 lit.a teza a-II-a și lit.b Cp.
Constată că s-a emis pe numele inculpatului D. F. T. mandatul de arestare preventivă nr.26/UP/23.03.2009 de către Judecătoria Sectorului 1 București, care nu a fost pus în executare și în baza art. 350 C.p.p. menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 346 al.1 C.p.p. admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpații în solidar la plata sumelor de 2.908.098 lei, 379.500 euro în echivalent la data platii și 5.000 USD în echivalent la data plății către partea civilă BRD-GSG-G. Academiei, cu sediul în București, Calea V., nr.32-34, sector 1.
In baza art.163 C.p.p. mentine sechestrul asigurator asupra următoarelor bunuri și valori:
- sumele de 15.222 lei și 365 euro ridicate de la inculpatul T. I. și indisponibilizate prin ordonanței nr.4478/P/2009 din 26.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, consemnate potrivit recipiselor de consemnare nr._/1 din 27.03.2009 și nr._/1 din 27.03.2009 emise de CEC BANK (filele 149-150 vol.II dup.);
- suma de 102 leva ridicată de la inculpatul T. I. și anexată la dosarul cauzei (vol.II, fila 148);
- cota parte deținută de inculpatul C. D. G. asupra apartamentului situat în București, ., ., ., indisponibilizată conform ordonanței nr. 4478/P/2009 din 06.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (vol.II, fila 113);
- autoturismul marca Daewoo Espero cu ._, deținut de inculpatul C. D. G., indisponibilizat prin ordonanța nr.4478/P/2009 din 06.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (vol.II, fila 113) ;
- autoturismul marca Ford Fiesta, cu . LJ28072 și . FALJ28072, deținut de inculpatul D. F. T. indisponibilizat prin ordonanța nr. 4478/P/2009 din 06.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (vol.II fila 108);
- părțile sociale deținute de inculpații C. D. G. T. I. și D. F. T. la . SRL indisponibilate prin ordonanțele nr.4478/P/2009 din 28.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, (vol.II filele 146 139 și 143);
- părțile sociale deținute de inculpatul T. I. la . SRL, indisponibilate prin ordonanța nr.4478/P/2009 din 28.05.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București (vol.II, fila 140), pana la indestularea părții civile BRD-GSG-G. Academiei.
Conf.art.191 C.p.p. obligă pe fiecare inculpat la câte 2.200 lei cheltuieli judiciare către stat (C. IBAN RO59TREZ7035032XXX005229, Cod fiscal_ deschis la Trezoreria Sectorului 3, beneficiar Judecătoria Sector 1).
Onorariile avocaților din oficiu, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.193 al.6 C.p.p. admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă inculpații în solidar să plătească părții cvile BRD-GSG-G. Academiei suma de 25.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expert)”.
Această sentință a rămas definitivă prin decizia penală 2212 din 10.11.2011 a Curții de Apel Bucuresti.
S-a arătat că potrivit art.394 alin.1 din C.p.p., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, in situatia in care un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa in cauza, daca un inscris care a servit ca temei a hotararii in discutie a fost declarat fals, daca un membru al completului care a judecat cauza, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza si cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti nu se pot concilia.
Deasemenea, s-a precizat că potrivit art. 408 ind.2 C.p.p., hotărârile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Constitutionala a admis o exceptie de necontitutionalitate pot fi supuse revizuirii, daca solutia pronuntata in cauza s-a intemeiat pe dispozitia legala declarata necontitutionala sau pe alte dispozitii din actul atacat care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate de prevederile mentionate in sesizare.
(2) Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;
b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia;
c) procurorul;
(3) cererea de revizuire se introduce la instanta care a pronuntat hotararea ramasa definitiva a carei revizuire se cere.
(4) cererea de revizuire se poate cere in termen de 3 luni de la publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I a deciziei Curtii Constitutionale .
(5) dispozitiile art.408 1 alin.( 5) –( 11 ) se aplica in mod corespunzator.
( 6) hotararea instantei de revizuire este supusa acelorasi cai de atac ca si hoatrarea supusa revizuirii.
Potrivit art. 408 ind.1 alin.5 - 11 C.p.p., la care face trimitere alineatul 5 al art. 408 ind.2 C.p.p.:
( 5 ) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotararii atacate.
( 6 ) Participarea procurorului este obligatorie.
( 7 ) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea arestata este adusa la judecata.
( 8 ) Cand partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, se asculta si concluziile acestora.
( 9 ) Instanta examineaza cererea in baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
( 10 ) Cand instanta constata ca cererea este tardiva, inadmisibila sau nefondata, o respinge.
( 11 ) Cand instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotatrarea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din capitolul III, sectiunea II.
dispozitiile art.408 1alin ( 5 ) – ( 11 ) se aplica in mod corespunzator.
S-a observat că în cauză, revizuientul a formulat cererea invocând ca temei de drept dispozițiile art. 408 ind.2 C.p.p.
S-a arătat că obiectul excepției de neconstituționalitate al deciziei Curții Constituționale nr. 1470/2011, îl constituie dispozitiile art.320 indice 1 alin.1 din codul de procedura penala, introduse prin legea Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010, care au urmatorul continut:
,,P. la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau inscris autentic ca recunoste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.,,
Prin decizia mentionata instanta de contencios constitutional a constatat ca dispozitiile art.320 ind.1 alin.1 din Codul de Procedura Penala sunt neconstitutuionale in masura in care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi si care continua sa fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
Instanța a reținut, din dispozițiile legale susmenționate, că posibilitatea declanșării procedurii revizuirii este limitată la acele hotărâri definitive pronunțate în cauzele în care Curtea a admis o excepție de neconstituționalitate.
Or, pe parcursul judecării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr._._, inculpatul T. I. nu a invocat o excepție de neconstituționalitate care să fi fost admisă.
Curtea Constituțională a reglementat prin decizia nr.1470/2011 situația inculpaților care au recunoscut faptele astfel cum au fost expuse in actul de sesizare, dar care erau in curs de judecată în căile de atac la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, apreciind că și acești inculpați au dreptul să beneficieze de dispozițiile legii penale mai favorabile.
Deasemenea, Curtea Constituțională a reglementat prin decizia nr.1470/2011 ipoteza formulării căilor extraordinare de atac și a contestațiilor la executare de către condamnații definitiv, care nu și-au recunoscut vinovăția pe parcursul cercetării judecătorești, stabilind că o astfel de cale de atac este inadmisibilă.
Ca atare, cererea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul T. I., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cererii de revizuire, cu consecința admiterii acestei cereri așa cum a fost formulată, întrucât se impune reținerea în favoarea sa a disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., în raport de decizia Curții Constituționale nr. 1470/2011.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 385/6 alin.3. c.p.p., constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin decizia nr. 1470/08.11.2011, publicata in Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011, Curtea Constitutionala a decis:
„1. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art.320/1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile;
2. Admite excepția de neconstituționalitate și constată că alineatul final al art.320/1 din Codul de procedură penală este neconstituțional.
3. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.320/1 din Codul de procedură penală.”
In considerentele acestei decizii s-a retinut, cu privire la critica vizand faptul ca acest text de lege incalca principul egalitatii in drepturi prev. de art. 16 din Constitutia Romaniei, ca încălcarea principiului egalității și nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Prin urmare, s-a concluzionat ca dispozițiile art.320/1 din Codul de procedură penală nu contravin principiului egalității în drepturi, fiind operante pentru toți inculpații aflați în aceeași situație juridica.
Referitor la critica potrivit căreia dispozițiile art.320/1 din Codul de procedură penală contravin principiului aplicării legii penale mai favorabile, Curtea a constatat ca dispozițiile art.320/1 din Codul de procedură penală fiind de imediată aplicare, coroborat cu natura substanțial penală a alin.7, este evident că acestea sunt mai favorabile atât timp cât, anterior soluționării definitive a cauzei, nu a existat posibilitatea reducerii limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, drept care capătă caracter efectiv prin constrângere și conformare.
Prin urmare, s-a mentionat ca deși legiuitorul nu a prevăzut in terminis care este calea de urmat în cazul recunoașterii vinovăției de către inculpații care au fost trimiși în judecată sub imperiul legii vechi, dar care, depășind momentul procesual al începerii cercetării judecătorești și până la soluționarea definitivă a cauzei, se judecă potrivit noii legi, Curtea a constatat că, într-o atare situație, este incident principiul legii penale mai favorabile.
În concluzie, Curtea a constatat că dispozițiile art.320/1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea noua, pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare.
In consecinta atata timp cat prin decizia Curtii Constitutionale nr. 1470/08.11.2011, s-a declarat neconstitutional numai alineatul 8 al art. 320/1 C.p.p., iar textul integral al acestui articol s-a apreciat a fi o lege penala mai favorabila, care insa se impune a fi aplicata numai in conditiile prev. de art. 320 ind. 1 al. 1-7 C.p.p., in cazul recunoasterii vinovatiei si dupa momentul procesual al inceperii cercetarii judecatoresti, imposibilitatea de aplicare a acestor dispozitii legale mai favorabile datorandu-se situatiilor tranzitorii generate de faptul ca anumiti inculpati au fost trimisi in judecata sub imperiul legii vechi, iar la data aparitiei Legii nr. 202/2010 au depasit momentul inceperii cercetarii judecatoresti, fara insa a fi judecati definitiv, Curtea observa ca recurentul-revizuient T. I., nu se poate prevala la acest moment de aceste dispozitii legale.
Ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti produce un efect pozitiv care constituie temeiul juridic al executarii dispozitivului hotararii si poarta denumirea de puterea lucrului judecat.
De asemenea, tot ca urmare a pronuntarii unei hotarari definitive, se produce un efect negativ in sensul ca impiedica o noua urmarire si judecata pentru faptele si pretentiile astfel solutionate, fapt care a consacrat regula non bis in idem, cunoscuta sub denumirea de autoritatea lucrului judecat.
De principiu, hotararile penale definitive sunt susceptibile de modificari si schimbari in cursul executarii numai ca urmare a descoperirii unor imprejurari care, daca erau cunoscute in momentul pronuntarii hotararii, ar fi condus la luarea altor masuri impotriva faptuitorului ori ca urmare a unor imprejurari intervenite dupa ce hotararea a ramas definitiva.
In aceste situatii apare necesitatea de a se pune de acord continutul hotararii puse in executare cu situatia obiectiva si a se aduce modificarile corespunzatoare in desfasurarea executarii.
Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, este principiul securitatii raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data in mod definitiv oricarui litigiu de catre instante, sa nu mai poata fi supusa rejudecarii.
Conform acestui principiu, niciuna dintre parti nu este abilitata sa solicite reexaminarea unei hotarari definitive si executorii cu unicul scop de a obtine o reanalizare a cauzei si o noua hotarare in privinta sa.
Instantele superioare nu trebuie sa isi foloseasca dreptul de reformare decat pentru a corecta erorile de fapt sau de drept si erorile judiciare, si nu pentru a proceda la o noua analiza.
Pornind de la principiile anterior enuntate, Curtea Constitutionala a apreciat prin decizia nr. 1470/2011, ca dispozitiile art. 3201 din Codul de procedura penala referitor la judecata in cadrul recunoasterii vinovatiei nu pot fi valorificate in cadrul procedurii instituite de disp. art. 393 și urm. C.p.p., care reglementeaza cazurile de revizuire, deoarece, asa cum rezulta din denumirea sa marginala, textul are in vedere o judecata, apartinand, cu exceptia situatiilor tranzitorii, numai fondului si care, deopotriva, trebuie sa fie operabila numai pana la pronuntarea unei hotarari definitive.
Curtea Constitutionala a stabilit totodata, ca nu ar putea fi admisa o teza contrara, intrucat s-ar aduce atingere stabilitatii raporturilor juridice, in absenta careia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
Mai trebuie menționat că sentința penală nr. 519/14.05.2010 a Judecătoriei Sectorului 1 București a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă prin decizia penală 2212 din 10.11.2011 a Curții de Apel Bucuresti, deci la un moment anterior producerii efectelor deciziei nr. 1470/08.11.2011 a Curții Constituționale, publicata in Monitorul Oficial nr. 853/02.12.2011, astfel încât este evident că revizuientul nu se poate prevala de faptul că nu a beneficiat de disp. art. 320 ind. 1 C.p.p., astfel cum au fost modificate în urma deciziei Curții Constituționale, atâta timp cât fusese judecat definitiv la un moment anterior acestei decizii.
D. urmare, in baza art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge recursul declarat de recurentul-revizuient T. I., împotriva Sentinței penale nr. 912/15.10.2012 pronunțată de Jud. Sector 1 București, ca nefondat.
Vazand si disp. art. 192 al. 2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuient T. I., împotriva sentinței penale nr. 912/15.10.2012 a Jud. Sector 1 București.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.12.2012.
Președinte Judecători
C. E. R. N. A. O. M.
Grefier
R. D. C.
Red./tehn.CER
Ex.2/19.12.2012
Dosar nr._ -Jud. Sector 1 București
Jud. fond – Z. E.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1176/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
