Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Hotărâre din 10-01-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 6/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
S E N T I N T A Nr. 6
Ședința publică din data de 10.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. R. C.
GREFIER - R. D. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror D. F..
Pe rol fiind solutionarea plângerii formulată de petentul B. S., dom. în G., ., jud. G., împotriva Rezoluției nr.790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul V. I. V..
La apelul nominal făcut în ședința publica, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri sau exceptii de invocat, instanta, considera cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petentul B. S., împotriva Rezoluției nr.790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul V. I. V..
Arată că în sarcina intimatului V. I. V., nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte cu caracter penal, în condițiile în care, din probele dosarului, nu rezultă veridicitatea aspectelor semnalate de petent.
CURTEA:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, petentul B. S., a solicitat desființarea Rezoluției nr.790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul V. I. V..
În motivarea plângerii a arătat că în mod greșit s-a dispus prin cele două acte atacate neînceperea urmării penale față de intimatul V. I. V., pe considerentul că faptele reclamate nu există, sau că nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât în realitate V. I. V., ofițer de poliție judiciară, se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor sesizate, în conditiile în care, a construit un imobil situat în G., ., județ G. cu ajutorul a 15 muncitori, angajați fără contract de muncă, și prin exercitarea de influențe asupra unor funcționari din cadrul I.T.M. G., nu a fost sancționat, iar în data de 22.10.2011 1-a insultat și amenințat pe petent în fața organelor poliției operative.
Alte critici ale petentului vizeaza modalitatea de instrumentare a cauzei de catre organele de cercetare si urmarire penala.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 790/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 790/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța reține următoarele:
Prin rezolutia nr. 790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neinceperea urmaririi penale a învinuitului V. I. V., ofițer de poliție judiciară, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 Cp., 239 Cp., 321 Cp., 317 Cp., 205 Cp., 206 Cp., întrucât pe baza probelor administrate s-a stabilit că o parte din faptele reclamate nu există, iar altele nu sunt prevazute de legea penala.
S-a reținut în rezolutia menționată, cu referire la situația de fapt, că din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză a rezultat că în sarcina numitului V. I. V. nu se poate reține săvârșire infracțiunilor mai sus menționate, având în vedere declarațiile numitului V. I. V., precum și ale funcționarilor de poliție M. A. C., Tănas I., C. T. și A. F., din care a rezultat că în luna octombrie 201 numitul B. S. a sesizat serviciul 112 cu privire la faptul că a fost lovit cu o piatră de către un muncitor care lucra la construirea unui imobil situat în G., .. La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție format din funcționarii de poliție M. A. C. și T. I. care 1-a sancționat contravențional pe muncitorul respectiv. Alte aspecte nu au fost sesizate de către petent.
Prin Rezoluția nr. 2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost respinsă plângerea petentului împotriva rezolutiei de mai sus.
În consecință, față de împrejurarea că situația de fapt astfel cum a fost reținută prin rezolutia nr. 790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, dar și prin Rezoluția nr. 2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu referire la cele reclamate de petent, este rezultatul corobororii probelor administrate in cauza, iar aceste aspecte reies cu precadere din analiza declarațiilor numitului V. I. V. și ale funcționarilor de poliție M. A. C., Tănas I., C. T. și A. F., instanța apreciază cele doua rezoluții atacate, ca legale și temeinice.
Astfel, susținerile petentului referitoare la săvârșirea de către intimatul V. I. V., în calitatea acestuia de ofițer de poliție judiciară a infracțiunilor prev. de art. 193 Cp., 239 Cp., 321 Cp., 317 Cp., 205 Cp., 206 Cp., nu se regăsesc în materialul probator administrat în cauză, așa cum de altfel în mod legal și temeinic au constatat și organele de cercetare penală în dosarul de urmărire penală nr. 790/P/2012.
Așadar, susținerile vizând faptul că intimatul V. I. V., în mod constient si deliberat l-a insultat și amenințat pe petent la data de 22.10.2011, după ce în prealabil, prin exercitarea de influențe asupra unor funcționari din cadrul ITM G. nu a fost sancționat pentru construirea unui imobil situat în G., ., județ G. cu ajutorul a 15 muncitori, angajați fară contract de muncă, nu-și găsesc corespondent în realitatea faptică.
Astfel, în conformitate cu prevederile legale în materie (Legea nr. 78/2006 și decizia RIL nr. 8/18.10.2010 a ÎCCJ), infracțiunile de insultă și calomnie au fost dezincriminate.
Referitor la celelalte infracțiuni, prev. de art. 193 Cp., 239 Cp., 321 Cp., 317 Cp., așa cum s-a precizat anterior, existența acestora nu a fost dovedită, sens în care s-a pronunțat de către procurer soluția atacată.
Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, în mod legal și corect s-a constatat că o parte din faptele reclamate nu există, iar o altă parte nu sunt prevazute de legea penala, iar criticile petentului vizand modalitatea de instrumentare a dosarului nr. 790/P/2012 al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, nu sunt de natura sa determine o alta concluzie, in conditiile in care, in cauza, P. a efectuat suficiente acte premergătoare, iar procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, arătând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție, disp. art. 63-64 C.p.p. fiind incidente numai dupa momentul inceperii urmarii penale.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. S., împotriva Rezoluției nr.790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul V. I. V. si va menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 alin.8 lit.a C.pr.pen., respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. S., dom. în G., ., jud. G., împotriva Rezoluției nr.790/P/2012 din 29.05.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a Rezoluției nr.2147/II/2/2012 din 13.07.2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimatul V. I. V..
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen., obligă petentul să plătească statului 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.01.2013.
P., GREFIER,
E. R. C. R. D. C.
Tehn.red.CER
2 ex./14.01.2013
| ← Falsul în declaraţii. Art. 292 C.p.. Decizia nr. 1078/2012.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
