Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340 NCPP. Decizia nr. 242/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2016 în dosarul nr. 242/2016
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.242
Ședința din camera de consiliu din data de 09.02.2016
Curtea constituită din:
Președinte: P. V. A.
Judecător: C. E. R.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul petent B. T., împotriva deciziei penale nr.1667/03.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ *.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a lipsit contestatorul petent, pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat Tatut M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08._ atașată la fila nr.10 din dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:
- procedura de citare cu contestatorul petent nu este legal îndeplinită, fiind restituită citația cu mențiunea „ destinatar decedat „
- a fost atașată copia deciziei penale nr.1667/03.12.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ *, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că raportat la mențiunea existentă pe citație în sensul că petentul contestator a decedat precum și la calea extraordinară de atac declarată în cauză, se pot formula concluzii în prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al contestatorului petent,apreciază că se nu se mai impune citarea contestatorului.
Curtea constată că există o mențiune pe citație privind decesul contestatorului petent și astfel nu se mai impune citarea acestuia.
Apărătorul din oficiu al contestatorului petent, solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că raportat la obiectul cauzei finalizate prin decizia penală nr.1667/03.12.2015, decizie ce a fost contestată prin formularea contestației în anulare și având în vedere că petentul contestator nu a invocat niciun motiv dintre cele prevăzute de art.426 Cod procedură penală, se impune respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
CURTEA,
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, numitul B. T. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1667/03.12.2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ *, fără să indice temeiul de drept al cererii sale, arătând că în mod nelegal nu a fost citat în cauza nr._ *, la termenul de judecată din data de 03.12.2015, că există o contradicție între concluziile procurorului cu referire la calificarea cererii de apel ca fiind contestație și concluzia instanței de judecată care a apreciat cererea ca fiind apel, că prin încheierea nr. 144/04.06.2015 din dosarul nr._ s-a confirmat o soluție nelegală a parchetului, iar prin încheierea nr. 39/17.03.2015 nu s-a avut în vedere certificatul medico-legal care atesta două zile de îngrijiri medicale, favorizându-se numita N. E., în calitate de făptuitoare, a cărei lovitură ar fi putut să-i fie fatală.
În vederea soluționării contestației a fost atașată în copie decizia penală nr. 1667/03.12.2015 pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel București, Secția a II-a Penală.
Analizând cererea dedusă judecății prin prisma disp. art. 431 NCPP, Curtea constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1667/03.12.2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ *, s-au decis următoarele:
„În baza art. 421 pct. 1 lit. a teza a II-a C.pr.pen., respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-contestator BOMBĂRĂSCU T. împotriva încheierii penale nr. 164/29.09.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr._ *.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul-contestator la plata sumei de 50 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.”
Potrivit art. 431alin. 2 Cod procedură penală, instanța investită cu o astfel de cerere, în măsura în care constată că este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină este dintre cele prev. de art. 426 și că în sprijinul său se depun sau se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților (alin. 1 prevăzând că admisibilitatea se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților).
Față de redactarea acestui text, rezultă că, per a contrario, neîndeplinirea oricăreia dintre condițiile arătate are drept consecință inadmisibilitatea contestației.
Disp. art. 427 și art. 428 Cod procedură penală, reglementează condițiile în care poate fi formulată o astfel de cerere, respectiv persoanele îndreptățite la a declara această cale extraordinară de atac, cuprinsul cererii, precum și termenul de declarare a unei contestații în anulare, cu precizare că atunci când se invocă cazul prev. de art. 426 al. 1 lit. b C.p.p. cererea poate fi depusă oricând.
Contestatorul, în calitate de apelant-petent în dosarul în care s-a pronunțat decizia contestată nu și-a întemeiat cererea pe nici unul din cazurile prev. de art. 426 Cod procedură penală, indicând formal unul din cazurile prevăzute de lege pentru care se poate formula o contestație în anulare, respectiv cel de la lit. a, art. 426 al. 1 C.p.p., respectiv necitarea sa la judecarea apelului declarat împotriva încheierii de ședință nr. 164/2015 a Tribunalului Teleorman.
În acest sens, Curtea observă că la termenul de judecată din data de 03.12.2015 când a fost pronunțată decizia contestată, procedura de citare a fost legal îndeplinită, astfel încât susținerile contestatorului nu se confirmă.
În ceea ce privește celelalte susțineri din cererea dedusă judecății, este evident că ele nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile prev. de art. 426 C.p.p., reprezentând în esență apărări de fond, în cauza finalizată prin încheierii de ședință nr. 164/2015 a Tribunalului Teleorman.
În consecință, Curtea constată că motivele pe care contestatorul și-a întemeiat cererea nu îndeplinesc condițiile impuse de legiuitor, neputându-se reține astfel incidența nici unui caz dintre cele prev. de art. 426 Cod procedură penală.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în calea de atac a contestației în anulare nu se pot invoca apărări de fond care presupun pentru stabilirea veridicității lor, o reluare a cercetării judecătorești, prin administrarea unui probatoriu ce nu a fost solicitat și în consecință nici administrat pe fondul cauzei, cu atât mai mult cu cât nu a avut loc o judecată pe fond a cauzei în care contestatorul se consideră nedreptățit prin soluțiile pronunțate de instanțe, încheierea de ședință nr. 164/2015 a Tribunalului Teleorman, fiind pronunțată în urma formulării de către contestator a unei plângeri împotriva soluției procurorului.
Față de cele reținute, Curtea, constată că cererea este inadmisibilă, din redactarea textului prev. de art. 431 alin. 2 Cod procedură penală rezultând fără echivoc că toate condițiile acolo arătate se analizează sub aspectul admisibilității în principiu a contestației și nu sub aspectul temeiniciei.
Trecând peste faptul că dispozițiile legale sunt clare, dacă s-ar admite teza contrară, o astfel de opinie ar echivala practic cu imposibilitatea respingerii contestației ca inadmisibilă (cel puțin în situațiile în care condiția relativă la termen nu este aplicabilă) pentru că indicarea formală a oricăruia din cazurile de contestație prev. de art. 426 C.p.p. ar fi suficientă pentru trecerea la etapa analizării temeiniciei cererii, teză care nu poate fi admisă.
Legiuitorul a prevăzut în mod explicit procedura contestației în anulare, în cadrul căreia se analizează într-o primă etapă condițiile de admisibilitate, analiză care nu se limitează la verificarea indicării temeiului juridic, (care oricum nu leagă instanța, aceasta fiind cea care apreciază încadrarea în drept în raport de situația de fapt arătată de parte) ci apreciază dacă toate condițiile impuse de cazul de contestație invocat sunt îndeplinite, pentru a se putea reține într-adevăr incidența cazului.
D. în măsura în care constată incidența reală – nu doar formală – a cazului de contestație invocat, instanța trece la analiza temeiniciei cererii, în cadrul căreia verifică cererea formulată de contestator în susținerea cazului sau cazurilor de contestație invocate prin raportare la decizia instanței de apel a cărei anulare se cere și respectiv la toate actele dosarului.
Autoritatea de lucru judecat împiedică atacarea pe căi obișnuite a hotărârilor judecătorești care au această putere, admițându-se ideea că numai o împrejurare excepțională poate permite supunerea hotărârii definitive unei examinări și numai printr-o procedură având caracter excepțional.
Natura juridică deosebită a căilor de atac extraordinare a determinat o reglementare foarte prudentă din partea legii. Astfel sunt prevăzute condițiile care să permită posibilitatea declanșării acestor căi de atac.
Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară având o natură juridică mixtă de anulare și de retractare.
Fiind o cale de atac extraordinară, nu lasă la libertatea părților să invoce orice motiv care, după aprecierea lor, ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii rămase definitivă, fiind prevăzute în mod expres și limitativ, în art.426 Cod procedură penală, cazurile în care se poate uza de această cale extraordinară de atac.
Verificând contestația în anulare formulată de contestator, rezultă că în partea introductivă a acesteia, contestatorul deși nu-și întemeiază în drept contestația în anulare pe dispozițiile art.426 alin. l lit. a C.p.p., susține că în mod nelegal nu a fost citat la data de 03.12.2015 când a fost pronunțată decizia contestată.
Examinând motivele în fapt ale contestației în anulare, Curtea constată că acestea sunt în marea lor majoritate apărări de fond, astfel încât susținerile contestatorului nu se încadrează în nici unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură penală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.431 alin1 CPP va respinge ca inadmisibila contestația în anulare formulata de contestatorul- B. T., împotriva deciziei penale nr.1667/03.12.2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ *.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 NCPP respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulata de contestatorul B. T., împotriva deciziei penale nr.1667/03.12.2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ *.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă contestatorul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2016.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./10.02.2016
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 166/2016.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 153/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
