Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1306/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1306/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 1306/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1306
Ședința publică din data de 11 iulie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. M.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: S. E. C.
GREFIER: B. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA și de inculpații C. R. și P. C. M. împotriva sentinței penale nr. 99/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate in încheierea de ședință din data de 08 iulie 2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 11 iulie 2013.
CURTEA ,
Deliberând, asupra recursurilor penale de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 99/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._, în temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C.pen. rap. la art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul P. V., fiul lui G. și M., născut la data de 18.10.1992, în mun. București, sector 2, legitimat cu C.I. ..L. nr._, eliberat de SPCLEP Oltenița, CNP_, domiciliat în ., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și art. 75 lit. c) C.pen. rap. la art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. inculpatul P. V. va executa o singură pedeapsă cu închisoare de 3 (trei) ani.
În temeiul art. 71 al. 1 și 2 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
În temeiul art. 86/1 al. 1 și 2 C.pen. și art. 86/2 C.pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere pe o perioadă de 5 (cinci) ani ce constituie termen de încercare.
În temeiul art. 71 al. ultim C.pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Pe durata termenului de încercare inculpatul se va prezenta, în ultima zi de joi a fiecărei luni la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, va anunța, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea și va comunica și justifica schimbarea locului de muncă, precum și informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul va fi obligat să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de calificare și să nu își schimbe domiciliul.
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.02.2013 la zi.
În temeiul art. 350 al. 3 pct. b) C.pr.pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P. V. de sub puterea M.A.P. nr. 25/UP/14.02.2013 emis de Judecătoria Oltenița în baza încheierii din 14.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 86/4 C.pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplic. art. 99 C.pen. și art. 109 C.pen. rap. la art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul minor P. C. M., fiul lui G. și M., născut la data de 13.08.1995 în București, sector 2, posesor al CP ..C. nr._, eliberat de SPCLEP Oltenița, CNP_, domiciliat în ., la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen., art. 99 C.pen. și art. 109 C.pen. rap. la art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul minor la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. inculpatul va executa o singură pedeapsă cu închisoare de 1 (un) an și 6 (șase) luni.
În temeiul art. 71 al. 1 și 2 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
În temeiul art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 14.02.2013 la zi.
A menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă de 132 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 122/16.05.2012 a Judecătoriei Oltenița.
A menținut arestarea preventivă a inculpatului.
În temeiul art. 101 lit. c) C.pen. rap. la art. 104 C.pen. a luat față de inculpatul minor C. R., fiul lui – și N., născut la data de 11.05.1997, în mun. Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în ., CNP -_, posesor al CI . nr._, eliberat de SPCLEP Oltenița, măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplic. art. 99 C.pen și art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen., cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și art. 99 C.pen.
În temeiul art. 490 al. 1 C.pr.pen. a dispus punerea în executare de îndată a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare luată față de inculpatul minor C. R..
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.pr.pen. a achitat pe inculpatul M. M., fiul lui G. și G., născut la data de 22.05.1977 în ., domiciliat în ., CNP -_, pentru infracțiunea prev. de art. 221 C.pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.pr.pen. a achitat pe inculpatul D. P. H., fiul lui C. și V., născut la data de 15.01.1992 în mun. Oltenița, jud. Călărași, domiciliat în ., CNP -_, posesor al CI . nr._, fără antecedente, pentru infracțiunea prev. de art. 221 C.pen.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.pen. și art. 1349 NCC a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă T. V., domiciliat în mun. București, .. 5, . și a obligat pe inculpații P. V., P. C. M., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. G. și P. M. și C. R., acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente C. N., să-i plătească suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.,pen. și art. 1349 NCC a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă V. N., domiciliată în . și a obligat pe inculpatul major P. V. și inculpații minori P. C. M. și C. R., aceștia din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente să-i plătească suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
În temeiul art. 189 și art. 191 al. 2 C.pr.pen. a obligat pe inculpatul P. V. la 1080 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 800 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu pentru faza de urmărire penală (400 lei conform delegației nr. 176/13.02.2013) și faza cercetării judecătorești și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 189 și art. 191 al. 2 C.pr.pen. a obligat pe inculpații minori P. C. M. și C. R. în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 1080 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 800 lei reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu pentru faza de urmărire penală (câte 400 lei conform delegației nr. 176/13.02.2013) și pentru faza cercetării judecătorești și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, înregistrat la această instanță sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul P. V. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c C. pen. și art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. și art. 75 lit. c C. pen. și inculpatul minor P. C. M., pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, g și i C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 208 al. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. și art. 99 C. pen. și în stare de libertate inculpatul minor C. R. pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, g și i C. pen., cu aplicarea art. 99 CP și art. 208 al. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i C. pen. cu aplicarea art. 41 al. 2 C. pen. și art. 99 C. pen. și inculpații D. P. H. și M. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 221 C.pen.
Rechizitoriul parchetului a fost întocmit în baza următoarelor mijloace de probă: declarația părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, declarația părții vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului și fotografiile judiciare realizate, raport de expertiză psihiatrică, declarațiile martorilor, proces verbal de predare primire a păsărilor, proces verbal de predare a ciocanului, proces verbal de recunoaștere, adeverință.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că:
La data de 09.02.2013 s-a primit la Postul de Poliție Chiselet plângerea numitului T. V. din mun. București cu privire la faptul că deține o locuință pe raza localității Chiselet, județul Călărași, iar în noaptea de 06.02.2013 persoane necunoscute au pătruns în curtea locuinței sale de unde au sustras mai multe bunuri.
În urma investigațiilor efectuate de organele de politie s-a stabilit că autorii furtului din noaptea de 06.02.2013 sunt P. C. M., P. V. și C. R..
Inculpații P. C. M., P. V. și C. R. locuiesc în . și provin din familii cu resurse financiare limitate.
În ziua de 06.02.2013, în jurul orelor 17:30, inculpații P. C. M. și P. V. împreună cu inculpatul minor C. R. au luat hotărârea ilicită de a merge la imobilul ce aparține părții vătămate T. V. despre care știau că este nelocuit, pentru a sustrage diverse bunuri. În jurul orelor 18:00 toți trei s-au deplasat la imobilul vizat, au escaladat gardul și au pătruns în curte, iar dintr-un șopron au luat o chiuloasă auto, un arc și două bidoane de aluminiu a câte 20 litri fiecare pe care le-au pus într-un sac de rafie, apoi au lăsat sacul cu bunurile respective lângă gardul ce împrejmuiește curtea și toți trei au plecat la magazinul din localitate de unde au cumpărat o lanternă întrucât afară era întuneric. La scurt timp au revenit și, prin același mod, au intrat din nou în curtea imobilului deplasându-se la o magazie ce era asigurată cu un lăcat pe care l-au îndepărtat cu ajutorul unei greble găsite în șopron. Din magazie au sustras un cazan din cupru prevăzut cu capac și țeavă, după care au părăsit curtea luând și sacul de rafie în care depozitaseră celelalte bunuri.
În aceeași seară, în jurul orelor 22:00, inculpații s-au deplasat cu bunurile sustrase la domiciliul inculpatul M. M. despre care știau că se ocupă cu achiziționarea materialelor feroase. Au strigat la poarta acestuia spunându-i că au niște bunuri pe care doresc să le valorifice. Inculpatul M. M., deși cunoștea situația materială a inculpaților, respectiv, a învinuitului a acceptat să cumpere bunurile, considerând că este un ,,chilipir,,.
Audiat inculpatul M. M. acesta a declarat că în seara zilei de 06.02.2013, în jurul orelor 22:00, inculpații P. V., P. C. M. și inculpatul C. R. au venit la domiciliul său pentru a valorifica bunuri metalice. I-a invitat pe aceștia în curte unde a procedat la cântărirea bunurilor pe care le-a evaluat la suma de 270 lei. Învederează de asemenea că-i cunoaște pe cei trei inculpați întrucât sunt din aceeași localitate, însă a considerat că bunurile achiziționate reprezintă un ,,chilipir,,, motiv pentru care a procedat la cumpărarea acestora. A doua zi le-a vândut unui cetățean de etnie rromă pentru suma de 320 lei.
În noaptea de 08/09.02.2013, inculpatul P. V., inculpatul minor P. C. M. și inculpatul minor C. R. au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate T. V. din localitatea Chiselet, județul Călărași și apoi prin efracție au pătruns în casă de unde au luat o mașina de cusut electrică și un ciocan. Mașina de cusut electrică a fost abandonată de aceștia în curtea imobilului, luând doar ciocanul.
În baza aceleași rezoluții infracționale, în aceeași noapte, inculpații și învinuitul au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate V. N. din aceeași localitate, de unde au sustras patru păsări, trei saci cu făină, un butoi din tablă cu capacitatea de 200 l, un colac din sârmă de fier beton, două suluri de plasă sârmă, mai multe bucăți de țevi metalice, creând un prejudiciu în cuantum de 2000 lei.
Astfel, in noaptea de 08/09.02.2013, în aceeași componență infracțională, inculpații P. V., P. C. M. și C. R. au luat hotărârea delictuoasă de a pătrunde în curtea părții vătămate T. V. pentru a sustrage bunuri. După ce în prealabil s-au asigurat că nu sunt văzuți de nicio persoană din comunitate, au escaladat gardul ce împrejmuiește imobilul și apoi au procedat la dislocarea unui placaj folosit ca și geam, au pătruns în locuință de unde au luat o mașină de cusut electrică și un ciocan. După ce au reușit să scoată mașina de cusut electrică în curte prin spărtura creată, au observat că în curtea părții vătămate V. N., vecină cu T. V., se află mai multe obiecte metalice. În aceste condiții au abandonat mașina de cusut lângă gard, însușindu-și doar ciocanul. Au părăsit curtea părții vătămate T. V. tot prin escaladarea gardului și apoi în același mod au pătruns în curtea locuinței părții vătămate V. N.. Aici, au găsit mai multe bucăți de fier-beton și țeava pe care le-au depozitat lângă gard, apoi au mers într-o magazie de unde au luat trei saci cu făină, două suluri de plasă de sârmă pe care le-au dus tot lângă gard. Au revenit în spatele locuinței și dintr-o magazie au luat un butoi de tablă având capacitatea de 200 l iar lângă imobil au găsit un colac de sârmă pe care l-au luat, depozitând toate bunurile lângă gard, astfel încât să fie ușor de cărat.
Întrucât la această locuință au găsit mai multe bunuri pe care nu puteau să le transporte prin forțele proprii, inculpatul P. V. împreună cu inculpatul minor C. R. au plecat la domiciliul celui dintâi pentru a lua căruța cu ajutorul căreia urmau să transporte toate bunurile. În acest răstimp, inculpatul P. C. M. a mers la cotețul de păsări de unde a luat patru găini pe care le-a băgat într-un sac de rafie și s-a deplasat la locuința martorului Ivascu F. căruia i-a lăsat găinile, spunându-i că sunt de la el din gospodărie și le vinde întrucât părinții au nevoie de bani.
Toate bunurile sustrase din curtea locuinței părții vătămate au fost încărcate în căruță și transportate la domiciliul inculpatului D. P. H. unde au procedat la descărcarea fierului, dându-i acestuia și un sac de făină. Un sac cu făină l-au luat inculpații P. C. M. și P. V., iar celălalt sac cu făină a fost însușit de C. R.. La scurt timp cei trei s-au reîntors la domiciliul inculpatului D. P. H., care între timp a reușit să-l contacteze pe vărul său D. Ricardo pentru a transporta bunurile la un centru de colectare a fierului vechi din Oltenița. În jurul orelor 08:00-09:00 au încărcat materialele feroase sustrase în autovehiculul numitului D. Ricardo și toți cinci au plecat la Oltenița la numitul N. M. căruia i-au vândut bunurile pentru suma de 546,8 lei. Banii obținuți au fost împărțiți în mod egal.
La data de 13.02.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații P. V., P. C. M., C. R. și M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și tăinuire, rezoluție confirmată de procuror la aceeași dată - în dosarul penal nr. 455/P/2013.
La data de 13.02.2013 s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpații P. V., P. C. M., C. R. și D. P. H. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat și tăinuire, rezoluție confirmată de procuror la aceeași dată - în dosarul penal nr. 454/P/2013.
Prin Ordonanța nr. 455/P/2013 din data de 13.02.2013 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 454/P/2013 și 455/P/2013, urmând a se lucra sub numărul unic 455/P/2013.
Văzând pericolul social al faptelor săvârșite de către inculpații P. V. și P. C. M. la data de 13.02.2013, prin Ordonanțe de reținere, Secția 2 Politie Rurală Oltenița a dispus reținerea pentru 24 ore a celor doi învinuiți.
Astfel că, la data de 14.02.2013, prin Ordonanța nr. 455/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații P. C. M. și P. V..
La aceeași dată inculpații au fost prezentați instanței de judecată cu propunere de arestare pentru 29 zile pentru inculpatul P. V., respectiv pentru o perioadă de 19 zile pentru inculpatul minor P. C. M., propunere ce a fost admisă de Judecătoria Oltenița.
Inculpatul P. V. nu este cunoscut cu antecedente penale aflându-se la primul contact cu legea penală, însă în activitatea infracțională a angrenat doi minori.
Inculpatul P. C. M. posedă antecedente penale, anterior fiind condamnat la 1 an închisoare conform S.P. 122/16.05.2012.
Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul minor P. C. M., prin s.p. nr. 122/16.05.2012 instanța a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 1 an închisoare cu executare, fiind arestat la data de 26.03.2012 și eliberat la data de 13.11.2012, având un rest de pedeapsă neexecutat de 132 zile, pentru fapte de furt calificat și violare de domiciliu.
Inculpatul C. R. nu este cunoscut cu antecedente penale, însă este cercetat pentru alte fapte de furt calificat din perimetrul locuințelor, dosarele aflându-se pe rolul organelor de poliție.
Inculpații M. M. și D. P. H. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.
În faza cercetării judecătorești a fost audiată partea civilă T. V., care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerecuperate și partea civilă V. N., care a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2000 lei menționată și în faza de urmărire penală.
Având în vedere că pentru inculpații minori P. C. M. și C. R. nu s-a întocmit referat de evaluare în faza de urmărire penală, instanța a dispus, conform art. 482 C.pr.pen. efectuarea unui astfel de referat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și a dispus introducerea în cauză a părților responsabile civilmente C. N. și P. G., P. M..
Prezenți în instanță, la termenul din data de 02.04.2013, inculpatul P. V. și inculpații minori P. C. M. și C. R., în baza art. 320/1 al. 3 C.pr.pen. au declarat că recunosc săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată așa cum sunt descrise în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc. În ceea ce privește cererile de despăgubiri civile au declarat că sunt de acord să despăgubească părțile civile cu sumele solicitate de acestea.
Au fost audiați și inculpații M. M. și D. P. H., care nu au recunoscut săvârșirea faptei pentru care au fost trimiși în judecată, declarând că nici un moment nu au avut cunoștință de proveniența bunurilor achiziționate de la inculpați, respectiv a bunurilor pe care i-au ajutat să le valorifice, la întrebarea acestora în legătură cu proveniența materialelor, inculpații spunându-le că le-au primit ca plată pentru diverse munci pe care le-au prestat în gospodăriile cetățenilor și pentru niște lemne pe care le-au vândut.
Analizând și coroborând probele administrate în cauză, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea din rechizitoriu în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpaților P. V., P. C. M. și C. R..
În drept, fapta inculpaților P. V., P. C. M. și C. R. care, în noaptea de 06.02.2013, prin escaladarea gardului au pătruns în curtea imobilului ce aparține părții vătămate T. V. din localitatea Chiselet, iar prin efracție au pătruns într-o anexă gospodărească ce era asigurata cu un lacăt, de unde au sustras două bidoane de aluminiu a câte 20 l fiecare, o chiulasă și un arc auto, un cazan de cupru cu capac și țeava de răcire, bunuri pe care le-au vândut inculpatului M. M., creând un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate în cuantum de 2000 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și sancționate de:
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 75 lit. c Cp față de inculpatul P. V.,
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 99 cp față de inculpatul P. C. M..
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 99 Cp față de inculpatul C. R..
Faptele inculpaților P. V., P. C. M. și C. R. care în noaptea de 08/09.02.2013 prin escaladarea gardului au pătruns în curtea părții vătămate T. V. de unde au sustras un ciocan și apoi în aceeași noapte și în baza aceleiași rezoluții infracționale au pătruns prin escaladarea gardului în curtea locuinței părții vătămate V. N. de unde au sustras mai multe bunuri (patru păsări, trei saci cu făină, un butoi din tablă cu capacitatea de 200 l, un colac din sârmă de fier beton, două suluri de plasă sârmă, mai multe bucăți de țevi metalice), creând un prejudiciu în cuantum de 2000 lei, bunuri pe care le-au transportat la domiciliul inculpatului D. P. H., care i-a ajutat să le valorifice la un centru de colectare a fierului vechi din mun. Oltenița, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și sancționate de:
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp cu aplicarea art. 75 lit. c Cp față de inculpatul P. V.,
- art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp cu aplicarea art. 99 cp față de inculpatul P. C. M.,
- art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. a, g, i Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp cu aplicarea art. 99 cp fata de inculpatul C. R..
Sub aspectul laturii subiective, din probele administrate a rezultat că inculpații au avut reprezentarea clară a faptelor, urmărilor produse, urmărind producerea rezultatului acționând în consecință cu vinovăție sub forma intenției directe.
Pentru săvârșirea acestor infracțiuni instanța a dispus condamnarea inculpaților P. Valetin și P. C. M. la câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare faptă.
La individualizarea pedepselor aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. și art. 52 C.pen. respectiv gradul de pericol social apreciat în concret al faptelor săvârșite, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, circumstanțele reale ale săvârșirii acestora, persoana inculpaților, conduita acestora pe tot parcursul procesului penal, concretizată în recunoașterea faptelor comise, lipsa antecedentelor penale în ceea ce îl privește pe inculpatul P. V., vârsta acestuia, valoarea prejudiciilor cauzate părților vătămate, precum și dispozițiile art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. Instanța a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților, întrucât a dat eficiență acestor împrejurări cu prilejul aplicării dispozițiilor art. 72 C.pen.
Având în vedere aceste criterii, instanța, în temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C.pen. și art. 320/1 al. 7 C.pr.pen. l-a condamnat pe inculpatul P. V. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În temeiul art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a), g) și i) C.pen. cu aplic. art. 41 al. 2 C.pen. și art. 75 lit. c) C.pen, rap. la art. 75 lit. c) C.pen. l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
Faptele fiind săvârșite în concurs real s-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen, inculpatul urmând să execute o singură pedeapsă cu închisoare de 3 (trei) ani.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
Prin urmare, în baza art. 71 al. 1 și 2 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului P. V., constatând că sunt îndeplinite condițiile referitoare la natura și mărimea pedepsei aplicate, infracțiunile săvârșite, prejudiciul cauzat, persoana inculpatului, comportarea acestuia înainte și după săvârșirea faptelor, lipsa antecedentelor penale și apreciind că arestarea preventivă și pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni, instanța în temeiul art. 86/1 al. 1 și 2 C.pen., art. 86/2 al. 1 C.pen. și art. 71 al. ultim C.pen, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a pedepselor accesorii pe o perioadă de 5 (cinci) ani ce constituie termen de încercare.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 86/3 al. 1 lit. a, b, c și d) C.pen. și va avea obligația de a desfășura o activitate sau să urmeze un curs de calificare și să nu-și schimbe domiciliul.
Totodată, s-au pus în vedere inculpatului conform art. 359 C.pr.pen. dispozițiile a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Deasemenea, în baza art. 88 C.pen, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.02.2013 la zi.
În baza art. 350 al. 3 pct. b) C.pr.pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea M.A.P. nr. 25/UP/14.02.2013 emis de Judecătoria Oltenița dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În raport de criteriile generale prev. de art. 72 C.pen. și având în vedere și criteriile speciale de individualizare a pedepselor prev. de art. 100 C.pen. instanța l-a condamnat pe inculpatul minor P. C. M. la câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare faptă, respectiv o pedeapsă rezultantă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare privativă de libertate, din împrejurările cauzei rezultând faptul că aplicarea unei alte măsuri nu este îndestulătoare.
Așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul minor P. C. M., prin sentința penală nr. 122/16.05.2012 a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare cu executare, fiind arestat la data de 26.03.2012 și liberat condiționat la data de 13.11.2012 cu un rest rămas neexecutat de 132 zile, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și furt calificat.
Conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpatul minor are trecut infracțional și este predispus în continuare la săvârșirea de infracțiuni, întrucât nu a renunțat la anturajul infracțional, petrece timpul într-un mod neconstructiv frecventând săli de jocuri mecanice și medii cu potențial criminogen. Debutul infracțional precoce, influența puternică exercitată de grupul de prieteni și lipsa autorității părintești în corijarea comportamentală a minorului, toți acești factori pot determina inculpatul în cauză să mai comită și alte fapte cu caracter deviant. Lipsa calificării profesionale, dar și menținerea atitudinii negative față de muncă îi restrâng minorului șansele de a obține venituri pe cale legală și de a menține astfel comportamentul pro-social.
În ceea ce privește perspectivele de reintegrare socială, concluziile referatului de evaluare sunt în sensul că, nici după liberarea din detenție minorul nu s-a maturizat și a reluat conduita deviantă adoptată anterior, nu a devenit o persoană responsabilă și nici nu a interiorizat importanța respectării normelor sociale și morale. Aceasta impune sporirea controlului asupra comportamentului minorului și plasarea sa într-un mediu de viață securizat, cu un acces limitat la factorii criminogeni care i-au afectat până în prezent comportamentul.
În aceste condiții, executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei prev. de art. 52 C.pen.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 al. 1 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. Prin urmare, în baza art. 71 al. 1 și 2 C.pen. a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.pen. Pedepsele accesorii pot fi aplicate și minorilor, deoarece sunt pedepse cu caracter secundar, alăturat, accesoriu pedepselor principale privative de libertate, însoțesc aceste pedepse și se realizează în timpul executării lor, privându-l pe condamnat de posibilitatea exercitării tuturor drepturilor civile și familiale. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca aceste pedepse să nu fie aplicate minorilor ar fi prevăzut acest lucru, așa cum a precizat cu privire la pedepsele complementare, prin art. 109 al. 3 C.pen.
Conform art. 350 C.pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 13.02.2013 la zi.
Totodată s-a menținut liberarea condiționată a inculpatului pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 132 de zile din pedeapsa anterioară.
În ceea ce îl privește pe inculpatul minor C. R., având în vedere dispozițiile art. 100 C.pen. instanța a luat față de acesta măsura educativă a internării într-un centru de reeducare pentru săvârșirea în concurs a concurs a infracțiunilor prev. de art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplicarea art. 99 CP și art. 208 al. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g și i Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp și art. 99 Cp.
La alegerea acestei sancțiuni, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de numărul acestora într-un interval redus de timp, de starea fizică a inculpatului care de la o vârstă fragedă a început să fumeze, de dezvoltarea sa intelectuală și morală, având un grad minim de instruire, fiind o fire rebelă care nu se supune autorității părintești, fiind crescut într-un mediu familial caracterizat de insuficiența resurselor materiale necesare unui trai decent și cu modele negative de conduită oferite chiar de tatăl vitreg.
La aplicarea acestei măsuri educative, instanța a avut în vedere și referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de la lângă Tribunalul Călărași. În privința factorilor identificați care pot să determine un comportament infracțional al inculpatului s-au reținut climatul, intra-familial instabil și lipsa unei autorități competente care să răspundă în mod eficient nevoilor psiho- morale ale minorului, modalitatea defectuoasă de petrecere a timpului liber, imaturitatea intelectuală și influența negativă a anturajului. Toți acești factori pot constitui premisele pentru ca evoluția comportamentală a minorului să nu fie una în conformitate cu normele legale.
În ceea ce privește perspectivele de reintegrare socială s-a apreciat că dacă inculpatul ar beneficia de un mediu de viață securizat, cu un acces limitat la factorii criminogeni care i-au afectat până în prezent dezvoltarea, șansele sale de schimbare comportamentală ar putea crește.
În condițiile actuale de viață și a repetării comportamentului ilicit, evoluția minorului este condiționată de o supraveghere atentă a sa de către o autoritate competentă exterioară familiei în scopul prevenirii reiterării conduitei delincvente, fapt care poate reprezenta o condiție esențială pentru reeducarea minorului.
Măsura educativă de internare într-un centru de reeducare, se ia conform art. 106 C.pen., pe timp nedeterminat, însă ea nu poate dura decât până la împlinirea vârstei de 18 ani.
Față de aceste dispoziții legale, instanța nu s-a pronunțat asupra termenului până la care durează această măsură, întrucât această dispoziție ar constitui o nesocotire a dispozițiilor legale care prevăd că această măsură se ia pe o durată nedeterminată și totodată o piedică în aplicarea dispozițiilor art. 107 C.pen. potrivit cărora minorul poate fi liberat înainte de a deveni major.
În temeiul art. 490 al. 1 C.pr.pen. instanța a dispus punerea în executare de îndată a măsurii educative a internării inculpatului într-un centru de reeducare, această dispoziție fiind executorie, în temeiul legii, prin derogare de la dispozițiile art. 415 al. 1 C.pr.pen.
În ceea ce privește infracțiunea de tăinuire prev. de art. 221 C.pen, reținută în sarcina inculpaților M. M. și D. P. H., instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C.pen. i-a achitat pe cei doi inculpați.
Potrivit art. 221 C.pen. constituie infracțiunea de tăinuire primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material.
În oricare dintre acțiunile prevăzute de textul incriminator, ca să se poată realiza latura subiectivă a infracțiunii de tăinuire nu interesează modalitatea în care se primește sau se dobândește bunul, ci este necesar ca tăinuitorul să fi cunoscut proveniența ilicită a bunului și să fi urmărit obținerea unui folos material.
În speță, nu sunt dovezi din care să rezulte că cei doi inculpați au cunoscut faptul că obiectele cumpărate de la autorii infracțiunilor de furt, respectiv obiectele valorificate la centrul de colectare a fierului vechi provin din furt. Atât în cursul urmăririi penale cât și în instanță, inculpații au susținut că nu au cunoscut proveniența bunurilor, susținerile acestora fiind confirmate de inculpații autori ai furtului, care nu au relatat inculpaților modul în care au ajuns în posesia acelor bunuri, iar martorii audiați nu au relatat aspecte referitoare la această împrejurare.
Cum nu s-a făcut dovada că inculpații au cunoscut proveniența bunurilor achiziționate de la inculpați, respectiv valorificate împreună cu aceștia și nu au acționat în scopul prev. de art. 221 C.p – obținerea pentru sine a unui folos material, instanța va dispune achitarea acestora, în cauză lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire – latura subiectivă.
Inculpatul D. P. H. a primit de la inculpatul P. V. suma de 100 lei însă din probele administrate nu rezultă că această sumă a reprezentat folosul urmărit de inculpat în urma valorificării bunurilor, nici un moment între acest inculpat și inculpații autori ai furtului neexistând o înțelegere în acest sens, inculpatul neavând cunoștință de proveniența ilicită a bunurilor.
Pe latura civilă a cauzei, având în vedere achiesarea inculpaților la cuantumul sumelor cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile în procesul penal și la achitarea acestora instanța în baza art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.pen. și art. 1349 NCC a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă T. V. și i-a obligat pe inculpații P. V., P. C. M., acesta în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. G. și P. M. și C. R., acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente C. N., să-i plătească suma de 3.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.
În baza art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.pen. și art. 1349 NCC a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă V. N. și a obligat pe inculpatul major P. V. și inculpații minori P. C. M. și C. R., aceștia din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente să-i plătească suma de 2.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracțiune.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul sentinței penale nr. 99/08.04.2013 a Judecătoriei Oltenița, privind pe inculpatul minor P. C. M., fiul lui G. si M., născut la data de 13.08.1995, în București, sector 2, posesor al CP ..C. nr._, eliberat de SPCLEP Oltenița, CNP_, domiciliat în . și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale nr. 99/08.04.2013 a Judecătoriei Oltenița, în sensul că, în temeiul art. 88 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului minor P. C. M., durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 13.02.2013 la zi și nu de la data de 14.02.2013, cum din eroare s-a menționat.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpații C. R. și P. C. M..
P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a arătat că, în ceea ce îi privește pe inculpații P. C. M. și P. V., se impunea deducerea perioadei de arest preventiv din data de 13.02.2013 și nu din 14.02.2013, așa cum, în mod greșit, s-a reținut de către instanța de fond.
Pe de altă parte, a apreciat că, în mod greșit, inculpații au fost obligați la plata unei sume reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat părții civile V. N., întrucât bunurile sustrase au fost găsite de organele de poliție și se află în custodia unei terțe persoane, așa încât, se impunea a se dispune restituirea în natură a bunurilor sustrase.
S-a criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul greșitei achitări a inculpaților M. M. și D. P. H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 din Codul penal, întrucât aceștia îi cunosc foarte bine pe inculpații P. C. și P. V., știau că familiile minorilor au o situație materială precară, natura bunurilor sustrase indică faptul că și-au dat seama că minorii nu pot fi proprietarii acelor bunuri, deci, cunoșteau proveniența nelegală a bunurilor. Mai mult, din ansamblul probator administrat a rezultat că cei doi inculpați au urmărit dobândirea unui folos material prin ., ulterior, valorificarea bunurilor.
Pentru aceste motive, P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, atât cu privire la latura civilă a cauzei, cât și sub aspectul laturii penale, respectiv, condamnarea inculpaților M. M. și D. P. H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 221 din Codul penal la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție și aplicarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71 și 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
Recurentul inculpat P. C. M. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către instanța de fond, având în vedere poziția sa procesuală avută pe parcursul procesului penal, dar și circumstanțele personale, respectiv, situația familială grea, precară, din punct de vedere financiar.
Pe cale de consecință, recurentul inculpat P. C. M. a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei aplicate, cu aplicarea dispozițiilor art. 861 din Codul penal.
Recurentul inculpat C. R. a considerat că, în mod greșit, s-a luat față de acesta măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, având în vedere că provine dintr-o familie modestă, însă părinții acestuia se obligă să se ocupe îndeaproape de supravegherea acestuia. Ca atare, a solicitat luarea măsurii educative a libertății supravegheate pe un an, având în vedere și faptul că acesta suferă de afecțiuni pentru care a suportat o . intervenții medicale ORL.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce privește recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița :
a). În primul rând, cu referire la critica Ministerului Public referitoare la latura civilă a cauzei, Curtea remarcă faptul că toate cele trei recursuri declarate în cauză au vizat, exclusiv, latura penală, atât Ministerul Public, cât și recurenții inculpați înțelegând să formuleze recurs doar pentru motive de netemeinicie a soluțiilor pronunțate cu privire la latura penală.
Pe de altă parte, Curtea constată că recursul Ministerului Public i-a vizat, exclusiv, pe intimații inculpați M. M. și D. P. H..
Consecința imediată a recursului formulat în aceste limite este devoluarea parțială a cauzei, exclusiv sub aspectul laturii penale, cu referire la greșita achitare a intimaților inculpați M. M. și D. P. H., cu consecințele ce decurg și cu privire la latura civilă a cauzei, în cazul pronunțării unei soluții de admitere a recursului Parchetului și de condamnare a acestora din urmă și . judecat, a soluției dispuse pe latură civilă, cu referire la recurenții inculpați P. C. M. și C. R..
Prin urmare, cenzura instanței de recurs este legitimă, în speță, doar raportat la criticile de nelegalitate ori netemeinicie aduse laturii penale, nefiind admisibilă repunerea în discuție a temeiniciei soluției dispuse pe latură civilă, în absența unui recurs legal declarat sub acest aspect.
Din această perspectivă, Curtea notează că unul dintre motivele de recurs reformulate oral de către reprezentantul Ministerului Public vizează soluția dată laturii civile.
Inexistența unui recurs legal declarat pe această latură a procesului exclude însă posibilitatea cenzurării efective a acestei critici, Curtea urmând să examineze elementele legate de faptele penale imputate intimaților inculpați M. M. și D. P. H. și recurenților-inculpați doar din perspectiva stabilirii naturii infracțiunii comise și numai în măsura în care o astfel de analiză interesează sub aspectul admisibilității acțiunii civile.
Nu în ultimul rând, trecând peste aceste chestiuni de drept, Curtea remarcă faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada recuperării tuturor bunurilor sustrase, așa încât, nu se poate dispune o soluție de restituire a acestora, în natură, către partea civilă.
Așadar și din această perspectivă, soluția instanței de fond, în sensul obligării inculpaților la plata echivalentului bănesc al prejudiciului cauzat părții civile V. N., este legală și temeinică.
b). În ceea ce privește critica Ministerului Public referitoare la greșita deducere a reținerii și arestării preventive a inculpaților P. C. M. și P. V., dincolo de chestiunea analizată mai sus, în sensul că, recursul Parchetului îi vizează exclusiv pe intimații inculpați M. M. și D. P. H., Curtea constată că, în ceea ce îl privește pe recurentul inculpat P. C. M., aspectul invocat s-a remediat prin încheierea de ședință din data de 09.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Oltenița prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței penale atacate și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 13.02.2013 la zi.
Cu referire la intimatul inculpat P. V., Curtea va deduce prevenția corectă a acestuia de la 13.02.2013 la 08.04.2013, în temeiul art. 385/16 alin. 2 din Codul de procedură penală cu referire la art. 381 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală.
c). În ceea ce privește critica Ministerului Public referitoare la greșita achitare a inculpaților M. M. și D. P. H., Curtea o apreciază întemeiată, în parte, pentru considerentele ce preced.
Cu referire la intimatul inculpat M. M., se constată că, în cauză, s-a făcut doar dovada faptului că acesta a cumpărat, seara, în jurul orelor 22,00, de la autorii furtului, anumite bunuri (chiuloasă auto, două bidoane de aluminiu a 20 de litri fiecare și un cazan din cupru pentru fabricat țuică), pe care le-a vândut, a doua zi dimineața.
Or, aceste aspecte constituie, în opinia Curții, doar indicii temeinice, în înțelesul art. 68/1 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că intimatul inculpat M. M. a săvârșit fapta de tăinuire.
Aceste indicii, în aprecierea Curții, nu sunt suficiente pentru a ajunge la concluzia certă și de netăgăduit că intimatul inculpat M. M. a comis infracțiunea de tăinuire, deoarece indiciile nu au valoarea unei probe, astfel cum aceasta este definită prin dispozițiile art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală și anume, orice element de fapt care servește la constatarea, în cauză, a existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
În consecință, Curtea constată, în acord cu instanța de fond că, în cauză, nu s-a făcut dovada că inculpatul M. M. a cunoscut proveniența ilicită a bunurilor achiziționate de la autorii furtului.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D. P. H., Curtea reține că toate bunurile sustrase din curtea locuinței părții vătămate V. N. au fost transportate, în jurul orelor 03,00, la domiciliul acestui intimat inculpat, unde s-a procedat la descărcarea fierului, iar inculpatul D. P. H. a primit de la coinculpați și un sac cu făină.
Acesta din urmă l-a contactat pe martorul D. Ricardo, vărul său, pentru a transporta bunurile la un centru de colectare a fierului vechi din Oltenița.
Ulterior, în jurul orelor 08,00-09,00, au încărcat materialele feroase sustrase în autovehiculul martorului D. Ricardo și toți cinci – martorul D. Ricardo, inculpatul D. P. H. și coinculpații P. C. M., P. V. și C. R. – au plecat la Oltenița, la numitul N. M., căruia i-au vândut bunurile, suma de bani obținută fiind împărțită în mod egal.
Deși inculpatul D. P. H. a susținut, în mod constant, că nu a cunoscut proveniența ilicită a bunurilor, acesta a declarat că, în noaptea respectivă, le-a interzis inculpaților să descarce bunurile în curtea locuinței sale, solicitându-le să facă acest lucru în afara curții și să vină mai târziu.
În aceste condiții, apărarea inculpatului D. P. H. nu poate fi reținută, având în vedere că domicilia în aceeași localitate cu cei trei coinculpați și cunoștea situația materială precară a acestora din urmă – raportat la valoarea ridicată a materialelor de construcții pe care cei trei inculpați le-au transportat la domiciliul intimatului. Mai mult, i-a ajutat pe coinculpați să transporte bunurile la un centru de colectare a fierului vechi, în vederea valorificării, iar suma de bani obținută a fost, ulterior, împărțită, în mod egal, între inculpați și intimatul D. P. H..
Față de toate aceste aspecte, Curtea constată că activitatea desfășurată de intimatul inculpat D. P. H. – de a înlesni valorificarea bunurilor, cunoscând că acestea provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală – se circumscrie uneia dintre modalitățile normative, prevăzute în mod alternativ, ale infracțiunii de tăinuire.
În consecință, fapta săvârșită de intimatul inculpat D. P. H. constând în aceea că, în noaptea de 08/09.02.2013, i-a ajutat pe inculpații P. C. M., P. V. și C. R. să valorifice bunurile sustrase de către aceștia din urmă, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea furtului, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 221 alin. 1 din Codul penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului D. P. H., Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal, reținând dispozițiile părții generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecății, dispoziții ce privesc forma consumată a infracțiunii, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate de autor; limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; gradul concret de pericol social al faptei săvârșite reieșit din modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, în funcție de importanța valorii sociale vătămate și de urmarea produsă; persoana și conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a prezentat, în mod constant, în fața instanțelor de fond și de recurs și nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Având în vedere stările și circumstanțele în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului și ținând cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei analizate mai sus, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea condiționată a executării, este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 din Codul penal.
Cu referire la latura civilă a cauzei, Curtea reține că infracțiunea de tăinuire în paguba patrimoniului privat, realizată prin dobândirea unor bunuri, cunoscând că provin dintr-o infracțiune, este distinctă de infracțiunea comisă de autorii sustragerii acelor bunuri. În această situație, tăinuitorul va fi obligat la despăgubiri, în solidar cu cei care au săvârșit sustragerea, în limita bunurilor tăinuite și a pagubei cauzate prin fapta sa.
2. În ceea ce privește recursurile declarate de inculpații P. C. M. și C. R. :
În mod corect, instanța de fond a reținut situația de fapt, în urma coroborării întregului material probatoriu administrat în faza de urmărire penală și a încadrat juridic faptele săvârșite de recurenții inculpați.
Conchizând, Curtea constată că probele administrate în cauză au demonstrat, fără dubiu, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de recurenții inculpați.
Pe de altă parte, Curtea constată că, în mod temeinic, instanța de fond a aplicat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal, ținând seama de limitele speciale de pedeapsă, de starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată a infracțiunii de furt calificat, de gradul de pericol social concret al faptelor, de urmarea produsă, de valoarea prejudiciului, de persoana inculpatului P. C. M., care s-a prevalat de dispozițiile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, vârsta tânără a acestuia și antecedentele sale penale.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul minor P. C. M. este cunoscut cu antecedente penale, anterior fiind condamnat la pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 122/16.05.2012 a Judecătoriei Oltenița, fiind arestat la data de 26.03.2012 și liberat condiționat la data de 13.11.2012, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 132 zile, pentru fapte de furt calificat și violare de domiciliu.
Deasemenea, prin sentința penală nr. 44/08.03.2012 a Judecătoriei Oltenița, inculpatul minor P. C. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, pentru comiterea a nouă infracțiuni de furt calificat.
Totodată, în cursul anului 2012, la datele de 07.05.2012 și de 14.05.2012, P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a aplicat recurentului două sancțiuni cu amenda administrativă pentru comiterea unor fapte de furt calificat.
Toate aceste aspecte denotă perseverența deosebită, pe cale infracțională, a inculpatului P. C. M. în comiterea de infracțiuni de același gen.
Pe de altă parte, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași, a rezultat că inculpatul minor este predispus, în continuare, la săvârșirea de infracțiuni, întrucât nu a renunțat la anturajul infracțional, petrece timpul într-un mod neconstructiv, frecventând medii cu potențial criminogen. După liberarea sa condiționată minorul și-a reluat conduita deviantă adoptată anterior, nu a devenit o persoană responsabilă și nici nu a interiorizat importanța respectării normelor sociale și morale, aspecte în raport de care, se impune sporirea controlului asupra comportamentului minorului și plasarea sa într-un mediu de viață securizat, cu un acces limitat la factorii criminogeni care i-au afectat, până în prezent, comportamentul.
În consecință, Curtea constată că pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului P. C. M., orientată spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenție, este aptă să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 din Codul penal, așa încât, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia ori schimbării modalității de executare, nu se impune.
Curtea apreciază că recursul declarat de inculpatul P. C. M. este fondat numai în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii. Astfel, deși condamnarea pentru o infracțiune săvârșită în timpul minorității nu atrage incapacități sau decăderi, în conformitate cu art. 109 alin. 4 din Codul penal, Curtea subliniază faptul că, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data când condamnatul a devenit major, acestuia îi este interzis, ca pedeapsă accesorie, potrivit dispozițiilor art. 71 din Codul penal, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că „pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) și art. 71 alin. 3) cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă și inculpaților minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei” (decizia nr. 51 din 04 iunie 2007 pronunțată în Secțiile Unite).
Așadar, este aplicabilă pedeapsa accesorie și minorului condamnat la pedeapsa închisorii, pedeapsă accesorie care începe să se execute după ce condamnatul împlinește vârsta de 18 ani și nu odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa privativă de libertate, cum este în cazul condamnaților majori și cum, în mod greșit, a dispus instanța de fond.
În ceea ce îl privește pe inculpatul minor C. R., Curtea reține că, deși acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este cercetat pentru alte fapte de furt calificat din perimetrul locuințelor, dosarele aflându-se pe rolul organelor de poliție. Totodată, la data de 09.04.2012, P. de pe lângă Judecătoria Oltenița a aplicat recurentului o sancțiune cu amenda administrativă pentru comiterea unor fapte de furt calificat și violare de domiciliu.
La analizarea oportunității luării, de către instanța de fond, a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, Curtea reține concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de la lângă Tribunalul Călărași din care rezultă că, dacă inculpatul ar beneficia de un mediu de viață securizat, cu un acces limitat la factorii criminogeni care i-au afectat până în prezent dezvoltarea, șansele sale de schimbare comportamentală ar putea crește. În condițiile actuale de viață și a repetării comportamentului ilicit, evoluția minorului este condiționată de o supraveghere atentă a sa de către o autoritate competentă exterioară familiei în scopul prevenirii reiterării conduitei delincvente, fapt care poate reprezenta o condiție esențială pentru reeducarea minorului.
Or, față de aspectele reținute mai sus, Curtea apreciază că măsura educativă luată este temeinică și legală, celelalte măsuri educative prevăzute de lege – inclusiv libertatea supravegheată, astfel cum a solicitat recurentul – nefiind suficiente pentru îndreptarea minorului.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și de inculpatul P. C. M. împotriva sentinței penale nr. 99 din 08.04.2013 a Judecătoriei Oltenița.
Va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul minor P. C. M., de la data împlinirii vârstei de 18 ani.
Va înlătura dispoziția de achitare a inculpatului D. P. H..
În baza art. 221 alin. 1 C.pen. va condamna inculpatul D. P. H. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Va face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen..
În baza art. 81 C.pen. va suspenda condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen..
Conform art. 359 C.pr.pen. se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen..
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.pen. și art. 1349 C.civ. va admite cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă V. N..
Va obliga, în solidar, pe inculpații majori P. V. și D. P. H. și pe inculpații minori P. C. M. și C. R., aceștia din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. G. și P. M. și, respectiv, C. N., să plătească părții civile V. N. suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. R. împotriva aceleiași sentințe penale și, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, îl va obliga la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru recurentul inculpat P. C. M. și pentru intimații inculpați M. M., D. P. H. și P. V., în cuantum de câte 400 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art. 385/16 alin. 2 din Codul de procedură penală cu referire la art. 381 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, va deduce prevenția, pentru recurentul inculpat P. C. M., de la 13.02.2013 la zi și pentru intimatul inculpat P. V. de la 13.02.2013 la 08.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și de inculpatul P. C. M. împotriva sentinței penale nr. 99 din 08.04.2013 a Judecătoriei Oltenița.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul minor P. C. M., de la data împlinirii vârstei de 18 ani.
Înlătură dispoziția de achitare a inculpatului D. P. H..
În baza art. 221 alin. 1 C.pen. condamnă inculpatul D. P. H. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Face aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen..
În baza art. 81 C.pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.pen..
Conform art. 359 C.pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen..
În baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În temeiul art. 346 al. 1 C.pr.pen. rap. la art. 14 al. 3 lit. b) C.pr.pen. și art. 1349 C.civ. admite cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă V. N..
Obligă, în solidar, pe inculpații majori P. V. și D. P. H. și pe inculpații minori P. C. M. și C. R., aceștia din urmă în solidar și cu părțile responsabile civilmente P. G. și P. M. și, respectiv, C. N., să plătească părții civile V. N. suma de 2.000 lei, reprezentând daune materiale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C. R. împotriva aceleiași sentințe penale și îl obligă la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 400 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul apărătorilor din oficiu pentru recurentul inculpat P. C. M. și pentru intimații inculpați M. M., D. P. H. și P. V., în cuantum de câte 400 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Deduce prevenția recurentului inculpat P. C. M. de la 13.02.2013 la zi.
Deduce prevenția intimatului inculpat P. V. de la 13.02.2013 la 08.04.2013.
Definitivă.
Pronunțată, azi, 11.07.2013, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. A. A. S. E. C.
GREFIER,
C. B.
Red./Tehn. Red./A.A./2ex/22.07.2013
J. Oltenița – jud. A. B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
