Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 195/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 195/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ 7/2013
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 195/R
Ședința publică de la data de 30 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. C.
JUDECĂTOR: L. M.
JUDECĂTOR: L. C.
GREFIER: M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției – D.I.I.C.O.T. – S.T.B. - reprezentat prin procuror V. B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D. – B. TERITORIAL CĂLĂRAȘI împotriva încheierii de ședință nr.14 din data de 23 ianuarie 2013, pronunțată de către Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat M. T. în stare de arest și asistat de avocat G. C. D. cu împuternicire avocațială ._/2013 emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul vizează încheierea din 23.01.2013 prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. T. cercetat pentru infracțiunile de constituire de grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani. Din analiza încheierii recurate de către P. reiese că deși a constatat că există în continuare suficiente indicii care creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat în sensul art. 143 C. pr. pen., la dosarul cauzei aflându-se mai multe probatorii, totuși Tribunalul Călărași a apreciat că nu există temeiuri care să justifice un pericol concret în persoana inculpatului raportat la circumstanțele sale personal. Înțelege să critice încheierea sub aspectul oportunității dispunerii liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului, măsură pe care o apreciază ca fiind nejustificată în condițiile în care inculpatul în calitatea sa de administrator a semnat mai multe documente și contracte importante pentru firmă și pe care a condus-o alături de unchiul său inculpatul C. D., acesta din urmă în calitate de împuternicit. Cu privire la firma ., a fost înființată de către inculpat pentru a achiziționa motorină în regim suspensiv de la plata accizelor și a prelucrării sale în produse inferioare, însă în realitate societatea în cauză nu a desfășurat nici un fel de activitate productivă iar o cantitate foarte mare de motorină achiziționată în perioada decembrie 2010 – februarie 2011 a ajuns direct la companiile specializate cu distribuția carburanților fiind prelucrată și vândută ca atare, cauzând bugetului de stat unei sume de cca. 4 milioane de euro. Având în vedere modul de operare, rolul definit al inculpatului în cadrul grupului infracțional organizat, caracterul premeditat al faptelor, apreciază că inculpatul M. T. a avut un rol esențial în săvârșirea faptelor de care este acuzat, dând dovadă de o periculozitate deosebită. Față de cele arătate solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, a se constata că nu se justifică liberare provizorie sub control judiciar, urmând a se respinge cererea formulată de către inculpat.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și pe cale de consecință, menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că inculpatul M. T. a avut doar un rol de paravan, pregătirea acestuia fiind de 12 clase, are calificare de ospătar, apreciind că ingineria financiară creată nu putea fi concepută de un om fără o pregătire economică. De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele de urmărire penală, are o situație familială deosebită, mama sa fiind foarte grav bolnavă și apreciază că, liber fiind, nu va influența buna desfășurare a procesului penal.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat achiesează la concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.14 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală, în baza art.1602 C. pr. pen., a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul M. T. și s-a dispus punerea în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
I s-au impus inculpatului ca, pe timpul liberării sub control judiciar, să respecte obligațiile prev. de art. 1602 alin. 3 C. pr. pen., după cum urmează:
- să nu depășească teritoriul României fără acordul procurorului sau instanței;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organele de poliție din localitatea de domiciliu (desemnate cu supravegherea sa),conform programului stabilit de acestea;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
- să nu dețină și să nu poarte nici o categorie de armă.
În baza art. 1602 alin.31 C. pr. pen., inculpatul a fost obligat ca, pe timpul liberării sub control judiciar, să nu ia legătura cu vreuna dintre părțile din dosar sau cu vreun martor.
I s-a atras atenția inculpatului că nerespectarea obligațiilor impuse prin prezenta hotărâre, atrage aplicarea dispozițiilor art. 1602 alin. 32 C. pr. pen.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că inculpatul M. T. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că este arestat în dosarul nr.23/D/P/2011 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare de bani prev. de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, art.9 lit.c din Legea nr.241/2005 și art.23 al.1 lit.a din Legea nr.656/2002.
Sub aspectul admisibilității cererii s-a arătat că pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa pedepsele prev. de lege sunt mai mici de 18 ani și că nu există probe și indicii că inculpatul va comite alte infracțiuni sau că va influența martorii din cauză.
Inculpatul a invocat circumstanțele personale date de vârsta sa, de faptul că are în întreținere pe mama sa, o persoană bătrână și bolnavă care necesită o îngrijire atentă, ca și de faptul că este lipsit de antecedente penale. Inculpatul a fost audiat acesta declarându-se nevinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat.
Tribunalul a constatat îndeplinite condițiile de admisibilitate și a admis, în principiu, cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Analizând temeinicia cererii, tribunalul a reținut că prin încheierea nr.75/11.10.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile a inculpaților M. T., C. D., Guliu G., I. M.-G., N. C.- G., M. T., I. L.-F., C. M., V. I., A. A., N. D. și A. A..
S-a reținut în respectiva încheiere că se efectuează cercetări cu privire la constituirea unei grupări infracționale inițiatoare a unui amplu mecanism evazionist având drept scop sustragerea de la plata accizelor aferente a unor importante cantități de motorină comercializate pe piața internă sub denumirea unor produse petroliere inferioare prin crearea unui circuit comercial aparent format în special din firme fantomă controlate prin persoane interpuse de natură a asigura interfața.
Din cercetările efectuate până la acel moment s-a stabilit că la data de 29.04.2010, inculpatul C. D. a înființat firma . având sediul social în ., dar pentru că acest inculpat avea restricționate drepturile, l-a convins pe inculpatul M. T., nepotul său, să înregistreze firma pe numele său apoi să-l împuternicească pe inculpatul C. D. pentru a conduce toată afacerea derulată de societate, lucru care s-a și întâmplat la 11.10.2010.
La momentul arestării preventive a inculpatului M. T. s-au reținut ca temeiuri de drept dispozițiile art.143 și 148 lit. f C. pr. pen.
În privința art.143 C. pr. pen., s-a constatat că și la acest moment sunt îndeplinite condițiile textului legal precizat existând în continuare suficiente indicii ce creează presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
Cât privește dispozițiile art.148 lit. f C. pr. pen., tribunalul a constatat că deși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate inculpatul este închisoarea mai mare de patru ani, la acest moment nu se mai pot identifica temeiuri certe care să justifice existența unui pericol concret în persoana inculpatului.
Datele ce rezultă din dosar nu conturează ideea că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea influența desfășurarea procesului penal.
Tribunalul a reținut că inculpatul M. T. nu a mai fost audiat niciodată după momentul arestării preventive - dată de la care măsura s-a mai prelungit de trei, fără a mai fi administrate probe cu privire la această persoană.
Luarea în considerare exclusiv a gradului de pericol social al infracțiunii ar transforma măsura arestării preventive într-o măsură punitivă anticipată, aceasta pierzându-și astfel caracterul eminamente preventiv.
Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului, tribunalul a reținut că acesta este o persoană tânără, are 26 de ani, că la momentul săvârșirii faptelor avea numai 23 de ani, un tânăr lipsit de experiență și pregătire, este lipsit de antecedente penale, provine dintr-o familie nevoiașă și modestă și a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale.
Pentru toate acestea, tribunalul a considerat că nu există temeiuri care să justifice derogarea de la regula judecării în libertate pentru inculpat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. Teritorial Călărași, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la oportunitatea liberării provizorii, față de gravitatea faptelor și rolul inculpatului.
Examinând cauza în temeiul art.1609 rap. la art.3856 alin.1 și 3 C. pr. pen., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sunt îndeplinite toate condițiile pentru liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului M. T..
Nu au fost evidențiate împrejurări de tipul celor prevăzute de art.1602 alin.2 C. pr. pen., iar prin raportare la circumstanțele reale și personale, Curtea apreciază că liberarea provizorie a inculpatului nu este inoportună.
Deși infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat sunt de o gravitate ridicată, se constată că acuzația adusă inculpatului nu evidențiază o implicare deosebită a acestuia sau o periculozitate ridicată căci, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în sarcinainculpatului M. T. se reține că a înființat . și l-a împuternicit pe unchiul său, numitul C. D., să se ocupe de activitatea acestei societăți comerciale.
Apărările inculpatului, care în mod constant a susținut că nu a desfășurat alte activități și nu s-a ocupat de relațiile comerciale ale societății, se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, în special ale funcționarilor vamali și ale funcționarilor din cadrul organelor fiscale, care au relatat că cel care reprezenta societatea comercială era C. D., care deseori era însoțit și de numitul Guliu G., cât și de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, din care rezultă aceeași situație de fapt (mai mult, reiese că postul telefonic atribuit inculpatului M. T. era în realitate utilizat de Guliu G.), precum și de procesele-verbale de recunoaștere din grup, din care rezultă că unii dintre funcționarii vamali nu l-au recunoscut pe M. T. ca fiind cel care a fost prezentat sub acest nume de C. D. și Guliu G..
Referitor la datele ce caracterizează persoana inculpatului, se constată că prima instanță le-a reținut în mod corect, circumstanțele personale fiind de natură a fundamenta aprecierea că scopul procesului penal poate fi atins și prin liberarea provizorie, în condițiile în care a fost stabilit un control judiciar strict.
D. urmare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge recursul ca nefundat.
Conform art.192 alin.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - B. Teritorial Călărași împotriva încheierii nr.14 din 23.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția penală, privind pe inculpatul M. T..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. L. M. L. C.
GREFIER,
M. G.
Red. L.M.
Dact. A.L./2 ex./15.02.2013
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1306/2013. Curtea de Apel... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 38/2013.... → |
|---|
