Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006. Decizia nr. 188/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 188/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 188
Ședința publică din data de 31.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: I.-T. C.-B.
JUDECĂTOR: C. M.
Grefier: C. G.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat d-ul procuror C. M..
Pe rol se află judecarea recursului formulat de recurentul P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTOR 4 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 2275/07.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, privind pe intimații YE Q., A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR și S.C A. G. COMIMPEX S.R.L, având ca obiect infracțiuni la regimul vamal (Legea 141/1997, Legea 86/2006).
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 24.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 31.01.2013, pentru când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 2275/07.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei YE Q., din infracțiunea de contrabandă prev. de art. 270 alin. 1 din Legea 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, în infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatei YE Q. pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare (fostul art. 177 din Legea nr.141/1997 Cod Vamal).
S-a luat act că A. Națională a Vămilor, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e) C.pen, s-a dispus confiscarea a 500 de bucăți jenți din metal cu cameră și cauciuc „Nailon” 300-8 4 PR, indisponibilizate conform procesului verbal din data de 24.05.2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F, sigilate conform notei de constatare din data de 30.06.2005 2005 întocmită de Poliția Sector 4 București – S.I.F și predate Direcției Naționale a Vămilor București conform procesului verbal din data de 30.06.3005 2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu a inculpatei se plătește din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._ din data de 22.08.2006, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei YE Q., cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 Cod Vamal cu aplic. art. 13 Cod penal. Cauza a fost înregistrată pe rol la data de 23.08.2006 sub nr._/4/2006.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în esență că în luna mai 2005, inculpata, în calitate de administrator în fapt al . SRL, a trecut peste frontiera de stat alte bunuri decât cele menționate în declarația vamală respectiv 500 de roți din metal cu anvelope, prejudiciind bugetul de stat cu suma de_ ROL.
În dovedirea situației de fapt reținută în rechizitoriu s-au invocat următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de sesizare din oficiu, procese verbale de sigilare – desigilare, proces verbal de predare bunuri, notă de constatare, delegație, certificat de înregistrare al . SRL, proces verbal din 24.05.2005, declarație vamală, factură externă, declarații martor Lin Chaozhe, proces verbal de ridicare acte, procese verbale, procură legalizată, act constitutiv ., încheierea nr._/11.11.2003 a Tribunalului București, contract de închiriere, act adițional la actul constitutiv ., declarațiile inculpatei.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatei constituie infracțiunea de contrabandă prev. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 Cod Vamal cu aplic. art. 13 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că Ministerul Finanțelor Publice urmează să-și precizeze pretențiile în fața instanței.
Relativ la persoana inculpatei s-a reținut că aceasta este în vârstă de 30 de ani, cetățean chinez și necunoscută cu antecedente penale.
S-a mai arătat că în cursul urmăririi penale inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior, la data de 04.11.2005 a părăsit România, sustrăgându-se urmăririi penale, fapt ce a determinat întocmirea formelor de trimitere în judecată în lipsă.
Inculpata a fost cercetată în stare de libertate, cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale, beneficiind de serviciile unui traducător autorizat.
Prin sentința penală nr. 3446/30.11.2006 pronunțată în dosarul nr._/4/2006, Judecătoria Sector 4 București a admis excepția necompetentei teritoriale și a dispus ca atare declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C., reținându-se că această instanță nu îndeplinește nici unul dintre criteriile de determinare a competenței potrivit art. 30 al. 1 Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr. 575/28.03.2007 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 4 București, reținându-se că o parte din activitatea ilicită s-a desfășurat pe raza sectorului 4 București (trecerea bunurilor s-a făcut la C. Sud – Agigea; transportul a fost depistat pe autostrada Soarelui lângă șoseaua de centură București – jud. I.; sediul declarat al societății comerciale pentru care se efectua transportul – . SRL are sediul în sectorul 5; inculpata are reședința în București, sector 3). S-a constatat conflict negativ de competență, soluționat de către ÎCCJ – Secția penală prin încheierea nr. 2960/01.06.2007, stabilindu-se ca instanță competentă Judecătoria Sector 4 București.
După regulatorul de competență, cauza a fost înregistrată pe rol la data de 29.06.2007 sub nr._ .
În cursul cercetării judecătorești, deși legal citată la reședința din România inclusiv cu mandat de aducere și prin afișare la ușa Consiliului Local sector 4 București, inculpata nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiată și a propune probe în apărare. De asemenea, în pofida demersurilor făcute de instanță nici martorul din acte Lin Houwu (nu Lin Chaozhe, cum din eroare s-a consemnat în rechizitoriu) nu a putut fi audiat. Ca atare instanța a avut în vedere declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale.
La dosar s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatei din care a rezultat că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.
Prin sentința penală nr. 314/25.02.2007 a Judecătoriei Sector 4 București s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedură penală admiterea cererii procurorului și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatei YE Q., din infracțiunea de contrabandă prev. de art. 175 din Legea nr. 141/1997 Cod Vamal, cu aplic. art. 13 Cod penal, în infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997 - Codul Vamal cu aplic. art. 13 Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) Cod procedură penală a fost achitată inculpata YE Q., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte nereale prev. de art. 177 din Legea 141/1997 Cod Vamal cu aplic. art. 13 Cod penal.
De asemenea, s-a luat act că AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – A. Națională a Vămilor, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr. 584/10.10.2008 a Tribunalului București Secția I-a Penală, s-a admis apelul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, s-a desființat în parte sentința penală și, rejudecând s-a dispus confiscarea, în baza art. 118 lit. e) Cod penal, a 500 de bucăți jenți din metal cu cameră și cauciuc „Nailon” 300-8 4 PR, indisponibilizate conform procesului verbal din data de 24.05.2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F, sigilate conform notei de constatare din data de 30.06.2005 2005 întocmită de Poliția Sector 4 București – S.I.F și predate Direcției Naționale a Vămilor București conform procesului verbal din data de 30.06.3005 2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 314/25.02.2007 a Judecătoriei Sector 4 București.
Prin decizia penală nr. 1538/02.12.2008 a Curții de Apel București Secția I-a Penală, a fost admis recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, s-a casat decizia penală nr. 584/10.10.2008 a Tribunalului București Secția I Penală și sentința penală nr. 314/25.02.2007 a Judecătoriei Sector 4 București și a fost trimisă cauza spre rejudecare către prima instanță.
Motivul care a stat la baza acestei soluții a fost acela că inculpata nu a fost legal citată pe parcursul procedurilor penale, fiind cunoscut faptul că aceasta a părăsit teritoriul României din anul 2005 dar fiind cunoscut domiciliul din C. al acesteia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București sub nr._ .
Instanța a dispus emiterea unor adrese pentru a se confirma exactitatea domiciliului inculpatei în vederea citării acesteia prin procedura obișnuită prevăzută de art. 177 alin. 1 Cod procedură penală. De asemenea, s-au luat măsurile necesare citării inculpatei la toate adresele din România care au fost indicate pe parcursul procesului penal, inculpata fiind citată și prin afișare la ușa Consiliului Local.
De asemenea, au fost formulate nu mai puțin de 6 cereri de asistență judiciară în materie penală către autoritățile chineze, având ca obiect înmânarea citației către inculpată la domiciliul acesteia din C.. În urma răspunsurilor negative primite la patru dintre aceste cereri, au fost indicate, de fiecare dată, cu mai multă precizie fiecare dintre elementele de fapt și de drept pe care autoritățile chineze le-au solicitat. Demersurile efectuate de către instanță au rămas însă fără rezultat, procedura de comunicare a citației către inculpată nefiind realizată de către autoritățile chineze.
Având în vedere că judecata s-a desfășurat în lipsa inculpatei, deși au fost luate toate măsurile legale pentru a se asigura prezența acesteia, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în materia judecării în lipsă a unui inculpat, astfel cum sunt ele enumerate în jurisprudența din cauzele Stamoulakatos contra Greciei, din data de 26.10.1993 și Godi contra Italia, din data de 09.04.1984, inculpata fiind citată potrivit tuturor normelor procedurale, atât interne cât și internaționale, fiind depuse toate eforturile rezonabile pentru aducerea acesteia.
După cum a decis Curtea în mod constant în jurisprudența sa, posibilitatea pe care trebuie sa o aibă acuzatul de a lua parte la ședința de judecata, decurge din obiectul si scopul ansamblului dispozițiile art.6 din Convenție, deoarece lit.c),d) si e) ale paragraful 3 ale aceluiași text recunosc „oricărui acuzat” dreptul „ de a se apăra el însuși”, „de a interoga sau de a face sa fie interogați martorii”, „de a fi asistat gratuit de un interpret, daca nu înțelege sau nu vorbește limba utilizata în ședința de judecată”, toate acestea fiind de neconceput fără prezenta sa. Prezenta unui acuzat în instanța capătă o importanta capitala datorita atât dreptului sau de a fi ascultat, cât si datorita necesitații de a fi controlata exactitatea afirmațiilor sale, de a le confrunta cu cele ale eventualei victime ale cărei interese trebuie protejate, precum si cu declarațiile martorilor. Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se poate observa că în cazurile în care toate eforturile au fost făcute pentru a se asigura prezenta inculpatului, procedura penală va întruni totuși exigentele art. 6 din Convenție mai ales atunci când din datele cauzei rezulta ca acuzatul, prin propria sa voința si în mod neechivoc, a renunțat la dreptul de a fi ascultat si la dreptul de a se apară în proces (vz. cauza Mihaies vs. Franta etc.). În același timp, dreptul de a compărea în persoana nu este un drept absolut, astfel încât el poate fi suspus anumitor limitări, cum ar fi în situația în care inculpatul a beneficiat de reprezentarea unui avocat și nu există riscul agravării pedepsei (vz. cauza Ekbatani vs. Suedia).
În această cauză inculpata a plecat de pe teritoriul României și nu a mai revenit în țară deși știa de existența acestui proces iar instanța fondului s-a lovit de refuzul constant și nejustificat obiectiv al autorităților chineze de a îndeplini cererea de asistență judiciară în materie penală, având ca obiect înmânarea citației către inculpată la domiciliul acesteia din C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 23.05.2005 inculpata, în calitate de administrator al . SRL, societate înființată în executarea unui mandat dat de cetățeanul chinez Yang Shuangyi, a efectuat un import de marfă din C. (de la firma Ruian Roliya Trade Co.Ltd), respectiv încălțăminte sport cu fețe din material textil. În vederea ridicării mărfii inculpata l-a delegat pe numitul Lin Houwu care s-a deplasat în Portul C. Sud – Agigea, unde acesta a recepționat containerul, în acest loc fiind întocmită și declarația vamală de import.
La data de 24.05.2005, orele 0:05, organele de poliție din cadrul DGPMB - SIF și IGPR – DIF, pe autostrada Soarelui la intersecție cu șoseaua de centură a municipiului București (jud. I.), au interceptat transportul de marfă menționat mai sus efectuat cu autotrenul marca M. cu nr._, condus de numitul S. D. și în a cărui cabină se afla și numitul Lin Houwu. Transportul se îndrepta către vama Socum în vederea efectuării operațiunilor de vămuire.
După oprire, organele de poliție au dirijat autotrenul în incinta vămii Romtrans din ., jud. I. unde a fost sigilat. Totodată organele de poliție au ridicat pentru cercetări declarația vamală de import și factura externă. A doua zi, procedându-se la desigilarea containerului, în interiorul acestuia s-au găsit 1224 de baxuri conținând 29.377 de perechi de teniși și 500 roți din metal cu cauciuc și cameră, inscripționate „NYLON 3.00-8YPR”, pentru aceste din urmă obiecte neprezentându-se acte. Roțile au fost sigilate și apoi predate reprezentantului Direcției Regionale Vamale București – Serviciul Supraveghere Vamal.
Situația de fapt descrisă rezultă din coroborarea probelor administrate, respectiv proces verbal de control efectuat cu ocazia opririi în trafic a autotrenului sus menționat, proces verbal de sigilare a containerului și de ridicare a declarației vamale și a facturii externe, procese verbale de desigilare și constatare a încărcăturii, proces verbal de predare a celor 500 roți, proces verbal de predare către reprezentantul . SRL (M. Ș.) a perechilor de încălțăminte menționate pe declarația vamală, acte privind constituirea societății importatoare, declarația inculpatei și a martorului Lin Houwu.
Din analiza textului de incriminare a faptei de folosire de acte nereale, rezultă că forma de vinovăție cu care trebuie să se săvârșească acțiunea ce constituie elementul material este intenția, directă ori indirectă. În cauza de față însă, instanța observă că nu există nici un element de fapt care să ducă la concluzia că inculpata a avut cunoștință de existența în container a celor 500 roți, câtă vreme atât marfa comandată cât și cea găsită fără acte a sosit din C. într-un container sigilat, conținutul acestuia fiind cunoscut de aceasta abia după efectuarea controlului de către organele de poliție și cele vamale. Prin urmare faptei inculpatei îi lipsește unul din elementele ce o caracterizează ca infracțiune și anume latura subiectivă. Instanța a considerat că vinovăția inculpatei nu ar putea fi reținută decât în ipoteza în care probatoriul administrat ar conduce la certitudinea că aceasta știa că în acel container se aflau atât mărfurile pentru care au existat facturi și acte de proveniență cât și mărfurile pentru care inculpata nu a putut prezenta acte de proveniență. Din materialul probatoriu care a fost administrat în cauză nu rezultă absolut nici un element de fapt care să ducă la concluzia că această inculpată ar fi cunoscut existența acestor mărfuri sau că ar acționat cu intenția de a introduce aceste mărfuri în mod fraudulos în țară. Simplul fapt că inculpata ocupa funcția de administrator al . SRL nu este de ajuns pentru a se concluziona fără dubiu că aceasta cunoștea existența celor 500 roți din metal cu cauciuc și cameră, inscripționate „NYLON 3.00-8YPR”, care fuseseră trimise într-un container sigilat la firma Ruian Roliya Trade Co.Ltd.
Sub aspectul încadrării juridice, instanța constată că în speță nu este incident temeiul de drept indicat în rechizitoriu – art. 175 din Legea nr. 141/1997 Cod Vamal cu aplic. art. 13 Cod penal, dat fiind că această incriminare se referă la o faptă constând în trecerea de mărfuri sau bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal (puncte de trecere ale frontierei de stat a României ori alte locații). Or, probele administrate evidențiază că marfa a intrat în țară printr-un punct de trecere a frontierei (portul C. Sud – Agigea), afectat importului, exportului sau tranzitului de mărfuri.
În realitate, inculpata nu a săvârșit o faptă de contrabandă, ci a folosit la autoritatea vamală acte nereale în ce privește containerul cu marfă (declarație vamală și factură externă), acte în care nu se face referire la cele 500 roti găsite de organele de control în container ci numai la încălțăminte sport (teniși).
Tot în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, instanța reține că fostul Cod Vamal al României, respectiv Legea nr. 141/1997 a fost abrogat prin Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare. Acest act normativ este în prezent în vigoare și preia integral și identic dispozițiile fostului art. 177 din Legea nr. 141/1997 în cuprinsul art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, sunt preluate integral și identic dispozițiile fostului art. 175 din Legea nr. 141/1997 în cuprinsul art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, instanța a constatat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 Cod penal, având în vedere că textul și pedepsele prevăzute în fostul art. 175 și art. 177 din Legea nr. 141/1997 sunt identice cu cele aflate în cuprinsul art. 270 alin. 1, respectiv art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare
Ca atare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art. 270 alin. 1 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare, în infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Astfel fiind, în lumina principiului in dubio pro reo, văzând și dispozițiile art. 5/2, art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instanța a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare (fostul art. 177 din Legea 141/1997 Cod Vamal).
Sub aspectul laturii civile, dat fiind principiul disponibilității ce guvernează acțiunea civilă alăturată celei penale precum și adresa nr. 2904/20.02.2008, în care se precizează că în fapt nu s-a creat un prejudiciu material întrucât bunurile găsite fără acte au fost deja indisponibilizate, instanța a luat act că ANAF – A. Națională a Vămilor nu s-a constituit parte civilă în cauză.
De asemenea, în baza art. 118 lit. e) Cod penal, a dispus confiscarea a 500 de bucăți jenți din metal cu cameră și cauciuc „Nailon” 300-8 4 PR, indisponibilizate conform procesului verbal din data de 24.05.2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F, sigilate conform notei de constatare din data de 30.06.2005 2005 întocmită de Poliția Sector 4 București – S.I.F și predate Direcției Naționale a Vămilor București conform procesului verbal din data de 30.06.3005 2005 întocmit de Poliția Sector 4 București – S.I.F.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1.În faza judecății inculpata nu a fost legal citată.
Cu privire la acest motiv de recurs P. susține că în declarația dată de inculpată în faza de urmărire penală (fila 18 d.u.p.), aceasta indică adresa completă din C., respectiv orașul Wenzhan, șoseaua Winhe nr. 24, provincia Zhejiang.
D. urmare, instanța de fond a procedat la formularea mai multor cereri de asistență judiciară în materie penală către autoritățile chineze, având ca obiect înmânarea citației către inculpată la domiciliul din C.. Urmare acestei solicitări, autoritățile chineze au cerut o . precizări referitoare la situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii comise de inculpată (fila 105 d.inst.). De asemenea, s-a solicitat ca documentele să fie comunicate cu 6 luni înainte de termenul fixat pentru judecarea cauzei. Cu ocazia formulării ultimei cereri de asistență judiciară, autoritățile chineze au răspuns că sunt necesare și alte date personale ale inculpatei pentru a fi corect identificată cât și o indicare a sancțiunilor penale care sunt prevăzute de legea română pentru infracțiunea în cauza. În aceste condiții, a apreciat că instanța a concluzionat, în mod greșit, că demersurile efectuate au rămas tară rezultat, iar procedura de comunicare a citației către inculpată nu a fost realizată de către autoritățile chineze.
Instanța nu a depus toate eforturile rezonabile pentru citarea la domiciliul din C. a inculpatei, sens în care se impunea a se cere sprijinul Ministerului Justiție, care să contacteze autoritățile chineze pentru a lămuri dacă mai au nevoie de alte precizări pentru a îndeplini cererea de asistență judiciară în materie penală.
De asemenea, era necesară efectuarea unei adrese către A. pentru Străini pentru a ne oferi informații referitoare la o posibilă ședere a inculpatei pe teritoriul României ulterior datei de 02.04.2009, iar în caz afirmativ exista posibilitatea citării ei la reședința din România.
Această verificare era necesară deoarece la fila 17 din d. instanței se află o cerere de studiere și fotocopire a unor acte existente în dosarul dedus judecății, cerere formulată chiar de inculpata YE Q.. Este știut faptul că pentru a se permite studiul unui dosar penal solicitantul trebuie să se legitimeze în fața grefierului arhivar, care va verifica, totodată, și calitatea pe care persoana o are în acel dosar. Dată fiind situația de fapt, rezultă presupunerea rezonabilă că la data de 02.04.2009 inculpata YE Q. se afla pe teritoriul României.
2. Instanța de fond a interpretat în mod greșit materialul probator care a condus la achitarea inculpatei în temeiul art. 10 alin. 1 lit. d Cod procedură penală.
În motivarea soluției de achitare instanța de fond a reținut că nu există nici un element de fapt care să ducă la concluzia că inculpata a avut cunoștință de existența în container a celor 500 roți, câtă vreme atât marfa comandată cât și cea găsită tară acte a sosit din C. într-un container sigilat, conținutul acestuia fiind cunoscut de aceasta abia după efectuarea controlului de către organele de poliție și cele vamale. Prin urmare s-a apreciat că faptei inculpatei îi lipsește unul din elementele ce o caracterizează ca infracțiune și anume latura subiectivă.
De asemenea, s-a reținut că vinovăția inculpatei ar putea fi reținută decât dacă probatoriul administrat ar stabili că inculpata știa că în acel container se aflau atât mărfurile pentru care au existat facturi și acte de proveniență cât și mărfurile pentru care nu a putut prezenta acte de proveniență.
În opinia Parchetului din actele dosarului rezultă fără dubiu, intenția directă a inculpatei de a comite infracțiunea, în condițiile în care în speța de față atât exportatorul cât și importatorul sunt clar determinați, iar containerul are o destinație unică și bine stabilită.
De asemenea, se poate afirma cu certitudine că nimeni nu va trimite către un terț o marfă clandestină fără a avea o înțelegere prestabilită cu destinatarul, pentru că procedând astfel exportatorul ar pierde marfa, respectiv beneficiile obținute din comercializarea ei.
Or, în cazul de față este vorba de un număr de 500 bucăți jenți din metal cu cameră și cauciuc „Nailon” a căror valoare de piață nu este una de neglijat.
De asemenea, P. a mai arătat că un transport de marfă neînsoțit de documentația justificativă nu se putea efectua decât cu știință și participația destinatarului, situația care coroborată cu dovada…….a depistării respectivelor roți constituie temeiul condamnării inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de recurs invocat precum și sub toate aspectele potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Cu privire la primul motiv de recurs, privitor la nelegala citare a inculpatei la domiciliul din C., respectiv orașul Wenzhan, șoseaua Winhe nr. 24, provincia Zhejiang.
Prin sentința penală nr. 314/25.02.2007 Judecătoria Sector 4 București a dispus achitarea inculpatei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire de acte nereale prev. de art. 177 din Legea nr. 141/1997 Cod vamal cu aplicarea art. 13 Cod penal.
De reținut este și faptul că inculpata a fost trimisă în judecată de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București la data de 22.08.2006.
Soluția de achitare a inculpatei a fost menținută și prin decizia penală nr. 584/10.10.2008 împotriva căreia P. de pe lângă Tribunalul București a declarat recurs invocând lipsa de procedură cu inculpata, pe motiv că nu a fost citată în C., respectiv orașul Wenzhan, șoseaua Winhe nr. 24, provincia Zhejiang.
Prin decizia penală nr. 1538/02.12.2008 Curtea de Apel București a trimis cauza spre rejudecare, constatând încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 177 Cod procedură penală.
În fond după casare, pe întreaga perioadă de cercetare judecătorească cuprinsă între 26.01.2009 și 07.09.2012 instanța de fond prin intermediul Ministerului de Justiție a încercat să realizeze procedura cu inculpata în C., fapt neadus la îndeplinire din motivele prezentate de către procuror, prin declararea recursului în cauză.
Într-adevăr, Curtea constată că inculpata în data de 02.04.2009 s-a prezentat la registratura Judecătoriei Sector 4 București pentru a solicita xeroxarea unor acte din dosarul nr._, ceea ce demonstrează că avea cunoștință despre faptul că s-a pornit un proces penal împotriva sa.
În acest context, Curtea apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 197 alin. 4 Cod procedură penală privitoare la nulitatea relativă întrucât nu i s-a adus o vătămare inculpatei prin necitarea ei în C., atâta timp cât instanța de fond dispus achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, având în vedere soluția depusă în cauză prin raportate la actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție înscrisă în art. 197 alin. 4 Cod procedură penală, respectiv să existe o vătămare a intereselor generale ale societății pentru ca sentința penală atacată să fie casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Referitor la al doilea motiv de recurs, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică prin achitarea inculpatei în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de folosire de acte nereale prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 cu modificările și completările ulterioare.
Soluția instanței de fond are la bază existența principiului in dubio pro reo care nu a fost răsturnat de către P. prin recursul declarat.
Mai mult, Curtea constată că recursul declarat în scris de către P. are la bază simple supoziții și nu probe care să conducă la condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 1, lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva sentinței penale nr. 2275/07.09.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. R. I.-T. C.-B. C. M.
GREFIER
C. G.
Red. G.R.
Dcat.G.P.
2 ex.
Red. M.A. M. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Sentința nr. 38/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 199/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
