Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 199/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 199/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 199 R
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTOR: F. B. V.
JUDECĂTOR: D. M.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații B. A. T. si M. F. împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., pronunțată in dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat B. A. T. personal si asistată de avocat din oficiu D. Florența, cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 02.01.2013 emisă de Baroul București si avocat ales O. M., si recurenții inculpați M. D. si și M. F. personal in stare de arest si asistați de avocat din oficiu D. Florența, cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 02.01.2013 emisă de Baroul București,lipsă fiind intimații părți vătămate I. S. si S. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care:
Recurenții inculpați M. D. și M. F. arată că își retrag recursurile declarate împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., pronunțată in dosarul nr._ .
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții inculpați M. D. si și M. F..
Apărătorul recurenților inculpați M. D. și M. F. solicită să se ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții inculpați M. D. si și M. F..
Curtea în temeiul art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală aduce la cunoștință recurentului inculpat B. A. T. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Recurentul inculpat B. A. T., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat recurentului inculpat B. A. T. .
Apărătorul ales al recurentului inculpat B. A. T. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 251 din data de 06.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., pronunțată in dosarul nr._ și rejudecând să fie redus cuantumul pedepsei aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, urmând a se reține dispozițiile art. 74, 76 din Codul penal, față de circumstanțele reale ale inculpatului, care are un loc de muncă, este susținut de familia sa pentru a se reintegra social.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului solicită a se face aplicarea art.81 din Codul penal.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind prea blândă în raport de gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis in judecată si condamnat în primă instanță.
Recurentul inculpat B. A. T., având ultimul cuvânt, arată regretă săvârșirea faptei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 251 din data de 06.12.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B. V. a hotărât următoarele:
În baza art. 20 raportat la art. 211 alin.1, alin.2 lit. a și b, alin. 21, lit. a C. pen. cu aplicarea art. 3201 cod procedură penală - și art. 37 lit. b C. pen. pentru inculpatul M. D. -, au fost condamnați inculpații:
- B. A. T. (fiul lui D. și M., născut la 28.08.1987 în București sector 6, domiciliat în București .. 4,. 1,., sector 6, studii 10 clase, necăsătorit, fără ocupație CI ., Nr._, CNP_);
- M. F. (fiul lui P. și I., născut la data de 24.07.1985, în București sector 6, domiciliat în București . A., nr. 1, ., ., sect 6, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație CI . Nr._, CNP_) și
- M. D. (fiul lui I. și E., născut la 17.12.1968 în București, sector 6, domiciliat în București, .. 4,. 1,., sector 6, studii 10 clase, concubinaj, fără ocupație CI ., Nr._ CNP-_), la câte 2 ani și 4 luni închisoare fiecare, pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
În temeiul art.71 C. pen., pe perioada executării pedepselor, le-au fost interzise inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b C. pen., cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 350 alin.1 C. pr. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților, iar în temeiul art.88 alin.1 C. penal, a fost scăzut din durata pedepselor aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de 10.10.2012, respectiv 11.10.2012, la zi.
Fiecare dintre inculpați, aflându-se în culpă procesuală, au fost obligați să plătească câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, în dimineața zilei de 8.10.2012 inculpații, B. A. T., M. F., M. D. – prieteni și vecini de cartier –, au hotărât să facă rost de bani și, în acest sens, s-au decis să meargă la locuința bunicilor din partea tatălui inculpatului B. A. T., părțile vătămate I. S. și S. I..
Inculpații s-au pus de acord asupra modului în care urmau să comită fapta și în acest sens au procurat bandă adezivă tip scoch, benzi cu arici cu sistem de prindere, un aparat cu electroșocuri-obiecte ce urmau a fi folosite la imobilizarea victimelor, mănuși chirurgicale și niște fesuri pe care le-au tăiat în dreptul ochilor pe care urmau să le folosească ca și cagule.
După ce și-au procurat toate obiectele necesare pentru comiterea faptei, inculpații au plecat din București cu autoturismul marca F. B. cu nr._, ce aparține inculpatului M. D., mașina fiind condusă de acesta din urmă.
Inculpații au oprit mașina în apropierea satului Obedeni, sub un pod, unde au acoperit cu noroi numerele de înmatriculare. Au trecut cu mașina prin dreptul locuinței părților vătămate și, pentru că l-au observat pe bătrân pe veranda casei, dându-și seama că este prea devreme, au întors autoturismul și au mers la niște localuri unde au băut bere, cafea, atât ca să mai treacă timpul și să se întunece.
După ce afară se întunecase bine și considerând că este momentul să treacă la acțiune, inculpații au oprit mașina pe drum, ceva mai departe de locuința părților vătămate, după ce în prealabil au dat jos plăcuțele cu numărul de înmatriculare din spatele autoturismului.
Inculpații și-au pus „cagulele” pe față, mănușile în mâini și apoi au sărit gardul în curtea părților vătămate și au pătruns în locuință forțând sistemul de închidere al ușii de acces.
Părțile vătămate I. S. și S. I., persoane în vârstă de 87 și respectiv 85 de ani, se aflau în locuința lor din satul Obedeni, .. Deși ora nu era atât de înaintată, părțile vătămate erau în pat în momentul în care, inculpații au pătruns în camera în care se aflau.
Inculpații M. D. și M. F. au intrat primii în camera părților vătămate și s-au îndreptat spre patul bătrânului pentru a-l imobiliza. Astfel, M. D. l-a prins de picioare și a încercat să i le lege iar M. F. l-a prins de mână folosind aparatul cu electroșocuri. Inculpatul B. A. T. a rămas în tocul ușii, de teamă să nu fie recunoscut. În tot timpul cât i-au atacat pe bătrâni nici unul din inculpați nu a vorbit. Exista riscul, dat fiind că toți mai fuseseră în curtea lor, ca prieteni ai nepotului, aduși fiind de acesta, ca părțile vătămate să le recunoască vocile.
Întrucât bătrânul a opus rezistență, a început să țipe, la fel ca și bătrâna, inculpații au abandonat activitatea infracțională și au fugit.
În timp ce inculpații acționau în casa părților vătămate, autoturismul parcat în stradă a atras atenția martorei V. M., care inițial a crezut că această mașină îl așteaptă pe fiul său. Neștiind ce este cu această mașină, martorii V. M. și V. Orlando E., s-au dus la autoturism, au observat că în interior nu este nici o persoană și au reținut numărul de înmatriculare al acesteia.
În momentul în care cei doi martori s-au întors în curtea lor și se pregăteau să închidă poarta, au auzit un zgomot, iar când s-au întors au observat că două persoane au sărit gardul din curtea locuinței părților vătămate și imediat autoturismul a plecat. Martorii au mai apucat să observe că autoturismul a mers o porțiune de câteva sute de metri cu farurile stinse și abia după ce s-a îndepărtat a aprins farurile.
Practic prezența acestor martori în preajma mașinii, care a fost cel mai probabil observată de autori și țipetele victimelor, a fost motivul pentru care brusc aceștia și-au întrerupt activitatea infracțională și au părăsit în grabă locuința, uitând la fața locului banda adezivă și benzile cu arici, obiecte ce au fost găsite de organele de poliție cu ocazia cercetării.
Situația de fapt reținută este susținută de următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților date atât în faza primelor cercetări penale cât și în faza instanței de judecată de recunoaștere a faptei, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile părților vătămate (din faza primelor cercetări penale), declarațiile martorilor: V. M. și V. Orlando E. și procesele verbale prin care a fost verificată agenda telefonică, celelalte înscrisuri depuse la dosar de către inculpați.
În drept, instanța de fond a reținut că situația de fapt expusă, astfel cum a și fost, de altfel, recunoscută de către cei trei inculpați, realizează în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art.20 C. pen. raportat la art. 211 alin 1, alin.2 lit. a și b, fapta fiind săvârșită de către persoane mascate, pe timp de noapte, rap. la art. 211 alin 21 lit. a C. pen., de către două sau mai multe persoane împreună pentru care inculpații urmează să fie condamnați.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 cp și având în vedere recunoașterile inculpaților, situația fiecăruia dintre inculpați pe de o parte, dar și gravitatea faptei pe de altă parte, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. pr. pen.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat recurs inculpații M. F. și M. D., care ulterior și l-au retras, și inculpatul B. A. T., pentru următoarele motive:
Inculpatul, prin avocat ales, a criticat soluția sentinței penale a Judecătoriei Bolentin V. în ceea ce privește individualizarea pedepsei, sub aspectul cuantumului și a modului de executare a pedepsei, solicitând instanței de recurs pronunțarea unei soluții de condamnare sub minimul special prin recalcularea corectă a limitelor de pedeapsă, având în vedere prevederile art. 74-76 C. pen. cu aplicarea art. 81 C. pen., respectiv cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs învederate de inculpatul B. A. T., dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În fapt, în dimineața zilei de 8.10.2012 inculpații B. A. T., M. F., M. D. – prieteni și vecini de cartier –, au hotărât să facă rost de bani și, în acest sens, s-au decis să meargă la locuința bunicilor din partea tatălui inculpatului B. A. T., părțile vătămate I. S. și S. I..
Inculpații s-au pus de acord asupra modului în care urmau să comită fapta și în acest sens au procurat bandă adezivă tip scoch, benzi cu arici cu sistem de prindere, un aparat cu electroșocuri-obiecte ce urmau a fi folosite la imobilizarea victimelor, mănuși chirurgicale și niște fesuri pe care le-au tăiat în dreptul ochilor pe care urmau să le folosească ca și cagule.
După ce și-au procurat toate obiectele necesare pentru comiterea faptei, inculpații au plecat din București cu autoturismul marca F. B. cu nr._, ce aparține inculpatului M. D., mașina fiind condusă de acesta din urmă.
Inculpații au oprit mașina în apropierea satului Obedeni, sub un pod, unde au acoperit cu noroi numerele de înmatriculare. Au trecut cu mașina prin dreptul locuinței părților vătămate și, pentru că l-au observat pe bătrân pe veranda casei, dându-și seama că este prea devreme, au întors autoturismul și au mers la niște localuri unde au băut bere, cafea, atât ca să mai treacă timpul și să se întunece.
După ce afară se întunecase bine și considerând că este momentul să treacă la acțiune, inculpații au oprit mașina pe drum, ceva mai departe de locuința părților vătămate, după ce în prealabil au dat jos plăcuțele cu numărul de înmatriculare din spatele autoturismului.
Inculpații și-au pus „cagulele” pe față, mănușile în mâini și apoi au sărit gardul în curtea părților vătămate și au pătruns în locuință forțând sistemul de închidere al ușii de acces.
Părțile vătămate I. S. și S. I., persoane în vârstă de 87 și respectiv 85 de ani, se aflau în locuința lor din satul Obedeni, .. Deși ora nu era atât de înaintată, părțile vătămate erau în pat în momentul în care, inculpații au pătruns în camera în care se aflau.
Inculpații M. D. și M. F. au intrat primii în camera părților vătămate și s-au îndreptat spre patul bătrânului pentru a-l imobiliza. Astfel, M. D. l-a prins de picioare și a încercat să i le lege iar M. F. l-a prins de mână folosind aparatul cu electroșocuri. Inculpatul B. A. T. a rămas în tocul ușii, de teamă să nu fie recunoscut. În tot timpul cât i-au atacat pe bătrâni nici unul din inculpați nu a vorbit. Exista riscul, dat fiind că toți mai fuseseră în curtea lor, ca prieteni ai nepotului, aduși fiind de acesta, ca părțile vătămate să le recunoască vocile.
Întrucât bătrânul a opus rezistență, a început să țipe, la fel ca și bătrâna, inculpații au abandonat activitatea infracțională și au fugit.
În timp ce inculpații acționau în casa părților vătămate, autoturismul parcat în stradă a atras atenția martorei V. M., care inițial a crezut că această mașină îl așteaptă pe fiul său. Neștiind ce este cu această mașină, martorii V. M. și V. Orlando E., s-au dus la autoturism, au observat că în interior nu este nici o persoană și au reținut numărul de înmatriculare al acesteia.
În momentul în care cei doi martori s-au întors în curtea lor și se pregăteau să închidă poarta, au auzit un zgomot, iar când s-au întors au observat că două persoane au sărit gardul din curtea locuinței părților vătămate și imediat autoturismul a plecat. Martorii au mai apucat să observe că autoturismul a mers o porțiune de câteva sute de metri cu farurile stinse și abia după ce s-a îndepărtat a aprins farurile.
Curtea reține situația de fapt descrisă anterior din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpaților, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșele foto, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor V. M. și V. Orlando E. și procesele verbale prin care a fost verificată agenda telefonică, celelalte înscrisuri depuse la dosar de către inculpați.
În fața primei instanțe, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de acuzare, judecata desfășurându-se potrivit procedurii reglementate de art.3201 Cpp.
În drept, faptele fiecărui inculpat, constând în aceea că în data de 08.10.2012, în jurul orelor 20.00, împreună, purtând cagule, au pătruns în locuința părților vătămate I. S. și S. I., cu intenția de a sustrage bunuri, exercitând violențe asupra părților, încercând să le imobilizeze, părăsind imobilul fără a sustrage bunuri întrucât părțile vătămate au opus rezistență și au țipat, întrunesc elementele constitutive ale câte unei infracțiuni de tentativă la tâlhărie, prevăzute de art.20 Cp rap. la art.211 al.1, al.2 lit.a,b, al.21 lit.a,c Cp.
Inculpații au săvârșit infracțiunile cu forma de vinovăție a intenției directe, prevăzând și urmărind producerea rezultatului, întrerupând executarea rezoluției infracționale ca urmare a faptului că părțile vătămate s-au opus și au început să țipe, nefiind expresia propriei voințe.
Curtea mai reține că inculpatul M. D. a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie față condamnări anterioare la pedeapsa pedepsei închisorii, inculpatul executând astfel de pedepse pentru săvârșirea unor infracțiunii intenționate, respectiv furturi calificate.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, prima instanță, în aplicarea art.72 Cp și art.3201 al.7 Cpp, a stabilit pedepse de câte 2 ani și 4 luni închisoare pentru fiecare inculpat, respectiv minimul special, fără nicio diferențiere ( cu toate că unul dintre inculpați este recidivist, executând multiple pedepse cu închisoarea), motivând succint și global soluția.
Curtea apreciază că infracțiunea săvârșită de către inculpați este una de o gravitate deosebită, aceștia, cu intenția de a sustrage bunuri mobile, pătrunzând în locuința a două persoane în vârstă (87, respectiv 85 ani), după o anterioară pregătire a săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, în condițiile în care inculpații au avut asupra lor bandă adezivă, benzi cu arici cu sistem de prindere, aparat cu electroșocuri, mănuși chirurgicale, cagule. Mai mult, inculpatul M. F. a folosit efectiv aparatul cu electroșocuri împotriva părții vătămate S. I., accentuând și mai mult gravitatea faptelor săvârșite de către inculpați, având în vedere că victima având o vârstă înaintată probabilitatea unui rezultat fatal era extrem de ridicată.
Totuși, în condițiile în care parchetul nu a declarat recurs, inculpații M. D. si și M. F. și-au retras recursurile, iar inculpatului B. A. T. nu îi poate fi agravată situația în propria cale de atac, Curtea constată că pedepsele aplicate de prima instanță nu pot fi modificate, în sensul agravării lor.
Față de considerentele menționate, critica inculpatului B. A. T. referitoare la individualizarea pedepsei, apare ca fiind nefondată, neexistând nicio împrejurare în cauză care să atragă aplicarea față de acesta a unei circumstanțe atenuante, ceea ce ar atrage reducerea pedepsei sub minimul special, redus și acesta cu o treime. În același sens, atitudinea sinceră a inculpatului a fost avută în vedere de instanța de fond pentru aplicarea unei pedepse minime, ținând seama și de dispozițiile art.3201 al.7 Cpp, astfel încât aceeași împrejurare nu poate constitui și circumstanță atenuantă judiciară.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate în cauză, în mod justificat s-a dispus ca inculpatul B. A. T. să execute pedeapsa în regim privativ de libertate.
Astfel, inculpatul a săvârșit, așa cum s-a arătat mai sus, o infracțiune foarte gravă, tentativă de tâlhărie în modalitatea descrisă anterior. Curtea are în vedere că inculpatul B. A. T. a săvârșit infracțiunea împotriva propriilor bunici paterni, persoane cu vârste înainte, vulnerabile, profitând și de faptul că anterior se aflase de multe ori în locuința părților vătămate, cunoscând astfel situația de la fața locului. O atare împrejurare atestă faptul că inculpatului îi lipsește un set minim de reguli morale privind conduita în societate, chiar dacă acesta nu are antecedente penale, prin urmare o eventuală suspendare condiționată ori sub supraveghere a executării pedepsei aplicate apărând ca nefiind eficientă în cauză. Este relevant și că inculpatul, deși formal recunoaște fapta, apreciază că pedeapsa aplicată (minimul special) este prea mare, solicitând aplicarea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei, precum și suspendarea acesteia, astfel încât devine evident că acesta minimalizează gravitatea faptelor sale, neasumându-și pe deplin consecințele, prin urmare o suspendare a executării nefiind aptă să conducă la atingerea scopului pedepsei.
Dimpotrivă, pentru atingerea acestui scop, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, dar și pentru ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, Curtea apreciază că este necesar ca acesta să execute pedeapsa într-o instituție specializată, unde să se asigure în condiții optime realizarea dezideratelor menționate.
Față de cele reținute, Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. T., pe care îl va obliga la plata sumei de 300 de lei cheltuieli judiciare către stat, și va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații M. F. și M. D., pe care îi va obliga, de asemenea, la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Va deduce prevenția de la 10.10.2012 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. T., împotriva sentinței penale nr. 251 din data de 06.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria B. V., pe care îl obligă pe inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații M. F. și M. D., pe care îi obligă la câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în cuantum de câte 200 lei, se va avansa din fondul MJ.
Deduce prevenția de la 10.10.2012 la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. C. F. B. V. D. M.
GREFIER,
R. S.
Red. B.F.V./Tehnr. BFV/P.A.M.. – ex.2/25.02.2013
T. B. V. – jud.: T.. I.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
